CONFERINŢA "CODUL COMERCIAL ROMÂN - EDIŢIE NOUĂ ŞI NECESARĂ" Piperea: "Un nou Cod comercial - necesar pentru asigurarea continuităţii activităţii economice"

Actualizare - Cristina Rotaru, director INM: "Este nevoie de o reglementare clară, concisă, pentru că graniţa dintre comercial şi penal este foarte subţire"

Profesioniştii trebuie să îi informeze şi să îi consilieze corect pe comercianţi pentru a nu fi depăşită graniţa dintre comercial şi penal, pentru a nu se ajunge în zona dreptului penal, a afirmat Cristina Rotaru, directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi judecător la ÎCCJ .

"Ar trebui să existe din partea profesioniştilor o corectă informare şi consiliere a comercianţilor, pentru că domeniul economic e unul foarte stufos, iar domeniul juridic a devenit unul destul greu de stăpânit chiar şi de noi, juriştii. Constatăm că specialiştii în dreptul penal ţin foarte greu pasul cu reglementările, nu mai vorbesc despre cetăţeni. E important să ţinem pasul cu reglementările naţionale şi internaţionale, dar e o utopie ca cetăţenii să cunoască toate reglementările. De aceea profesioniştii trebuie să îi informeze corect şi să îi consilieze pe comercianţi în sensul aplicabilităţii dispoziţiilor legale, pentru a nu fi depăşită graniţa subţire dintre comercial şi penal, pentru a nu se ajunge în zona dreptului penal. De exemplu, nerespectarea unei obligaţii asumate prin contract poate în anumit context să fie asimilată infracţiunii de înşelăciune. La fel simulaţia poate deveni gestiune frauduloasă. Nerestituirea unor bunuri poate deveni abuz de încredere. Iată cât de uşor se poate trece dintr-un domeniu în altul şi cât de important e ca persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice să aibă un sprijin calificat şi, din păcate, din constatările personale, avocaţii de business sunt foarte bine pregătiţi în materia dreptului comercial, dar nu întotdeauna foarte bine pregătiţi în materia dreptului penal", a spus Cristina Rotaru.

Directorul INM a precizat că o problemă ivită în practică o constituie plângerile penale şicanatorii.

"În materie penală întâlnim în practică multe situaţii în care comercianţii utilizează plângerea penală ca un motiv de şantaj, ca o şicană pentru a-şi rezolva problemele economice pe care le au cu alţi parteneri de afaceri. (...) Constatăm că asociaţii din aceeaşi firmă îşi fac reciproc astfel de plângeri, care nu pot presupune doar finalitatea pe care o urmăreşt persoana fizică respectivă. Ori de câte ori există aparenţa unei fapte penale, există posibilitatea luării unor măsuri asiguratorii sau preventive, care pot duce uneori la moartea societăţii respective. Ca atare, în intruziunea în mediul economic, o lipsă de fair-play, de educaţie juridică a actorilor din domeniu poate duce la moartea societăţii economice, la faliment, etc. Ca atare, aş dori să fie respectate nu doar normele în vigoare, ci şi normele care permit menţinerea unei economii sănătoase", a spus Cristina Rotaru.

Domnia sa a atras atenţia cu privire la riscurile ascunse în noile reglementări şi a exemplificat cu normarea infracţiunii de spălare de bani.

"Textul ei este atât de incluziv, atât de periculos, încât pentru menţinerea sănătăţii mediului economic riscăm să sancţionăm persoane care nu au nicio vină cu nesănătatea mediului respectiv. De multe ori pedepsele sunt mai mici pentru autori, decât pentru terţele persoane care s-ar fi folosit sau au transportat bunuri, despre care trebuiau să îşi dea seama că provin din săvârşirea unor infracţiuni care au legătură cu infracţiunea de spălare de bani. De exemplu, dacă o persoană obţine venituri ilicite şi face un cadou concubinei, se presupune că şi aceasta din urmă săvârşeşte infracţiunea de spălare de bani. În doctrină şi în practica unor state se discută despfre infracţiunea de spălare de bani în forma actuală care dă posibilitatea ca un apărător ce ajunge în instanţă şi apără un client despre care ştie că nu se ocupă cu ceva legal, să poată fi urmărit penal. Argumentul celor care pledează pentru această posibilitate de sancţionare ar fi că respectivul traficant poate beneficia de apărare din oficiu", a concluzionat Cristina Rotaru.

G.M.

---

Actualizare - Smaranda Angheni, profesor universitar: "Avem nevoie de o definiţie a comerciantului, de clarificarea actelor şi faptelor de comerţ"

Unificarea reglementărilor în Codul Civil şi dispariţia Codului Comercial şi a materiei dreptului comercial au afectat practicienii din domeniu, din cauza confuziei între izvorul principal de drept aplicabil relaţiilor dintre profesioniştii comercianţi şi noul izvor de drept comun, afirmă profesorul universitar Smaranda Angheni, arbitru la Curtea de Arbitraj Internaţional. Domnia sa a precizat că neclarităţi au apărut şi cu privire la definirea comercianţilor, dar şi a faptelor şi actelor de comerţ.

"Numai printr-o lege generală, printr-un Cod Comercial putem stabili specificităţile, particularităţile tuturor categoriilor de comercianţi. Avem nevoie de o definiţie a comerciantului, de clarificarea actelor şi faptelor de comerţ, concepte pe care practicienii le folosesc. Avem decizii ale ICCJ şi CCR care fac trimitere la acte sau fapte de comerţ, care acum nu sunt definite legislativ. E nevoie de un Cod Comercial pentru stabilirea principiilor, regulilor de bază şi definirea conceptelor comerciale privind comercianţii, activitatea - respectiv actele şi faptele de comerţ, pentru că în instanţele de judecată cele mai multe procese sunt ale societăţilor comerciale", a spus Smaranda Angheni.

G.M.

---

Actualizare - Dan Paul, preşedintele Asociaţiei Brokerilor: "Prin OUG aprobată de Guvern se creează o imoralitate, o ilegalitate socială în cazul City Insurance"

Situaţia recentă a insolvenţei City Insurance ar putea fi una care să îşi găsească o reglementare specifică, privind drepturile breslei asigurătorilor, în viitorul Cod Comercial, susţine Dan Paul, preşedintele Asociaţiei Brokerilor.

"Avem situaţie publică a falimentului City Insurance. În afară de scandalul creat şi de incompetenţa ASF de a supraveghea această piaţă, vom avea imediat un efect în economie, acela al creşterii preţului RCA. Pentru că avem un Fond de Garantare a Asigurărilor care va trebui să despăgubească aceste poliţe care nu mai pot fi onorate, ca urmare toate societăţile membre ale acestui fond vor contribui cu bani pentru reîntregirea fondului. Societăţile vor suporta la început aceşti bani, dar ulterior banii se vor transfera către consumatori, adică spre piaţa auto şi vor umfla preţurile RCA pentru că altfel nu vor putea să completeze acest fond de garantare. Nu este şi o problemă de breaslă, care ar trebui să fie într-un Cod Comercial? Breasla nu ar trebui să se apere împotriva unui comerciant care fură şi care înşeală? Nu cred atât de mult în intervenţia statului, pentru că am văzut exemplul Autorităţii de Supraveghere Financiară, care are un rol foarte important, de a proteja investitorii din piaţă de fraudele posibilie ale unor gulere albe, şmecheri, infractori, ş.a.m.d. Ce vedem azi? Un celebru faliment al City insurance, după ce am avut Astra Asigurări, Carpatica Asigurări. Nu vedeţi că toate aceste exemple sunt doar despre asigurările din piaţa auto şi că modelul este acelaşi? Acelaşi lucru care s-a întâmplat la Astra, aproape copy-paste, se întâmplă şi la City Insurance. Nu a înţeles cumva Autoritatea nimic? E cineva orb în tot acest film? Mai mult, vedem că fostul preşedinte al Autorităţii, un bancher înainte de a fi reprezentantul statului român la ASF, Mişu Negriţoiu, care a definit că problema la City a fost o lipsă de capital - banii erau sifonaţi în alte părţi. Atunci Autoritatea a cerut o suplimentare a acestui capital. City a adus un extras de cont fals şi Mişu Negriţoiu a spus că i-a trimis la plimbare cu acest document fake-cash. A plceat de la ASF, colegii au rămas şi au acceptat acest document. E cumva noaptea minţii? Adică oamenii aceia, care unii sunt angajaţi şi care au ştiut că e un extras de cont fals, au acceptat acest lucru şi au tolerat o insolvenţă nedeclarată, un faliment nedeclarat cinci ani. În dauna cui? A cetăţenilor", a spus Dan Paul.

Preşedintele Asociaţiei Brokerilor consideră că modul în care a intervenit Guvernul în acest caz nu este unul benefic.

"În ce situaţie suntem astăzi? Premierul României promovează o ordonanţă de urgenţă pentru salvarea păgubiţilor care au asigurări la City Insurance, în limita unei asigurări a poliţei de 500.000 lei. Deci dacă ai o asigurare la City Insurance care te-a costat 300 sau 400 lei, poţi să loveşti un Lamborghini şi să iei o despăgubire de până la 500.000 lei. Eu cred că se va crea o imoralitate, o ilegalitate socială, pe lângă faptul că e o lege care se dă cu aplicabilitate retroactivă. În această situaţie, cred că ar fi mai bine să nu avem guvern, ca să nu dea ordonanţă de urgenţă. Morala pentru societate este «furaţi, că ASF nu înţelege sau nu vă apără; va veni un guvern care, pentru salvarea unor prieteni numiţi politic, va da o ordonanţă» şi vom ajunge cel mult cu nişte persoane găsite ţapi ispăşitori care vor fi trase la răspundere penală", a precizat Dan Paul.

G.M.

---

Actualizare - Ştefan Deaconu, Preşedinte, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR: "Comerţul este motorul economiei globale"

Comerţul este motorul economiei globale, a spus Ştefan Deaconu, preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR.

Acesta a precizat: "Suntem la începutul unei noi campanii de relansare a reglementării relaţiilor comerciale după acea civilizare, cum i s-a spus de către civilişti, a reglementării prin codul civil a relaţiilor comerciale.

Aş vrea să spun că indiferent de viziunea monistă sau dualistă în privinţa reglementării relaţiilor comerciale din România, dreptul comercial, activităţile comerciale şi implicit arbitrajul comercial sunt o realitate şi ele nu vor dispărea. Raporturile comerciale exista pentru că există o bază obiectivă a relaţiilor sociale specifice acestei activităţi de comerţ. Comerţul în sine este motorul economiei globale.

Domnul preşedinte Daraban a făcut o radiografie a activităţilor comerciale ale României din ultimii ani. În contextul existenţei acestor relaţii comerciale pe care nu le putem nega, arbitrajul comercial reprezintă un mecanism efficient de soluţionare a posibilelor litigii care apar între comercianţi.

În momentul de faţă mediul economic şi modelele de afaceri evoluează foarte rapid şi ele se dezvoltă sub impactul dezvoltării tehnologiei şi digitalizării, din ce în ce mai mult. Asta influenţează puternic relaţiile comerciale şi nevoia de soluţii rapide pe care oamenii de business le au. Ori, în accord cu aceste tendinţe, strategia noastră, a curţii de arbitraj, a fost în ultimii ani de implementare a unor serii de acţiuni menite să promoveze din ce în ce mai mult activitatea curţii de arbitraj. Regulile de arbitraj pe care noi le avem vin în sprijinul mediului de afaceri, aceste reguli fiind în acord cu cele mai bune practici europene şi internaţionale în domeniu.

(...)

Promovăm din ce în ce mai mult arbitrajul comercial, atât la nivel intern cât şi la nivel internaţional. În acest sens am permanentizat o conferinţă internaţională în domeniul arbitrajului care se ţine la Bucureşti, am relansat o revistă, revista Română de Arbitraj, de asemenea am instituit un format bilingv al acestei reviste".

M.G.

---

Actualizare - Gheorghe Ialomiţianu, Preşedinte, Uniunea Profesiilor Liberale: "80% dintre IMM-uri nu au acces la credite"

80% dintre IMM-uri nu au acces la credite, a spus Gheorghe Ialomiţianu, preşedintele Uniunii Profesiilor Liberale (UPL).

Acesta a precizat: "Deficitul comercial este în continuă creştere şi a ajuns la 7 luni la 13 miliarde de euro. Ce înseamnă: foarte mulţi spunem că ce importanţă are că facem import. Eu ca economist şi finanţist trebuie să fiu îngrijorat. Şi Banca Naţională trebuie să fie îngrijorată, şi Guvernul, pentru că este dependenţă faţă de exterior. Finanţăm locurile de muncă din străinătate. Banii nu rămân în economie, decât pe un drum foarte scurt, la comercianţi care fac import. Nu se rostogolesc banii în economie. Nu avem valoarea adăugată şi nu putem să avem salarii mari. Consumul se bazează pe import şi mulţi spun că nu avem creştere economică. Avem, stimulată de consumul bazat pe import.

Şi mai grav este însă că se anunţă că este anul investiţiilor, dar şi investiţiile se bazează pe importuri. Nu ştiu ce mai producem. Iar aici trebuie ca mediul de afaceri, împreună cu instituţiile statului, să vină cu o strategie să modificăm modelul de creştere economică. Să sprijinim producţia internă. Iar prin acel PNRR mă aşteptam să fie sprijinit mediul de afaceri.

(...)

Acum ce vedem: nişte firme care măresc zilnic preţurile la energie şi gaze şi nu le mai să oprească nimeni, eu ştiu că era o presiune din partea acestor firme când eram ministru de finanţe (2009-2010 - n.r.) şi vine statul să spună că acordă nişte compensaţii. S-ar putea să dea tot bugetul şi să nu fie suficient pentru că nu este o concurenţă loială între cumpărător şi vânzător. Atunci trebuie oprit pe termen scurt şi cu o strategie ca să funcţioneze în condiţii de concurenţă. Altfel se va mări, statul va da nişte bani şi multe firme vor da faliment. Se avantajează o zonă în dezavantajul altei zone. Şi vorbim de multe firme. (...) Dacă nu intervii când apar derapaje...".

M.G.

---

Actualizare - Florin Dănescu, Preşedinte Executiv Asociaţia Română a Băncilor (ARB): "Toate deciziile într-o democraţie şi într-o piaţă liberă trebuie să ţină seama de partea economică"

Toate deciziile într-o democraţie şi într-o piaţă liberă trebuie să ţină seama de partea economică, a spus Florin Dănescu, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), în deschiderea alocuţiunii sale, care a vizat şi istoria codului comercial.

Acesta a precizat: "Pentru început, pe scurt: în 1864 avem codul civil după modelul codului civil napoleonian din 1804, astfel această materie s-a dus spre filiera dreptului francez; în 1887 avem codul comercial după modelul codului comercial italian din 1882. Acesta a suferit modificări multiple, ulterior în perioada comunistă, codul comercial a fost practic neaplicat deşi nu a fost niciodată abrogat expres. După revoluţia din 1989 codul comercial a fost reactivat însă treptat a fost golit de conţinut prin aplicarea legilor speciale în materie comercială: legea societăţilor comerciale sau legislaţia specială în materie bancară şi de asigurări, legislaţie specială în domeniul insolvenţei, transporturilor, etc. La data de 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare noul cod civil. Acesta a unificat două materii, dreptul civil şi cel comercial, în sensul că s-a dorit a fi un cod pentru toate raporturile juridice, atât civile între neprofesionişti, cât şi cele ale agenţilor comerciali. (...) Acesta este motivul pentru care codul comercial a fost abrogat, mai ales că rămăsese foarte puţin din el, în practică mai aplicându-se doar câteva texte din materia obligaţiilor comerciale. Au rămas însă în vigoare toate legile speciale în materie comerciali. Discuţiile în jurul unui nou cod comercial au apărut de când a intrat în vigoare noul cod civil, deoarece comerţul nu a dispărut odată cu abrogarea codului comercial şi nici dreptul comercial nu a dispărut ca materie de studiu. (...) Considerăm că un eventual nou cod comercial ar trebui să reunească toate legile speciale principale referitoare la comerţ, adică să realizeze o sistematizare a legislaţiei în materie comercială. În ceea ce priveşte legislaţia financiar-bancară, a asigurărilor, a pieţelor de capital, aceasta este foarte tehnică, stufoasă, cu o puternică componentă europeană la nivelul directivelor şi a supravegherii financiare şi bancare. Credem că a răscoli toată această legislaţie presupune un efort extraordinar şi de lungă durată (...) mai ales având în vedere directivele şi regulamentele care se succed extrem de repede pe zona financiară. În opinia noastră, dacă ar fi să se discute despre o asemenea modificare a legislaţiei în sectorul financiar bancar, considerăm că ar fi de reţinut următoarele elemente: unificarea legislaţiei din sectorul financiar-bancar să se facă nu printr-un cod comercial, ci distinct, după modelul francez, după un cod monetar şi financiar. Acesta ar putea să se realizeze prin implicarea mediului financiar-bancar, a Băncii Naţionale a României, a Autorităţii de Supraveghere Financiare şi a Asociaţiei Române a Băncilor. Din punctul nostru de vedere am aprecia că mai practic şi mai util ar fi să se perfecţioneze legislaţia existentă. Codul comercial nu va putea să acopere decât un mic fragment din ansamblul uriaş legislativ care este prezent în funcţiune".

M.G.

---

Actualizare - Gheorghe Piperea: "Ar trebui să avem şi un Cod al insolvenţei, deoarece sunt foarte multe lacune în actuala reglementare"

Există foarte multe domenii emergente ale dreptului privat care au nevoie de reglementare, afirmă avocatul şi profesorul universitar Gheorghe Piperea.

"Unul dintre aceste domenii, care are nevoie acută de reglementare este insolvenţa. Christine Lagarde, preşedintele Băncii Centrale Europene, spunea în luna aprilie 2021 că nu trebuie să ne temem de valurile pandemice, ci de un adevărat tsunami în privinţa insolvenţelor, care ar urma să aibă loc în această toamnă în Uniunea Europeană, iar în România în ianuarie-februarie 2022. De aceea, consider că ar trebui să avem un Cod al insolvenţei, deoarece sunt foarte multe lacune în actuala reglementare şi ne trebuie norme clare, concise, coerente.

(...) De exemplu, ne uităm la gradul de recuperare al marilor întreprinderi. Sunt societăţi mari aflate în insolvenţă unde lucrează mii sau zeci de mii de oameni. Societăţi în insolvenţă, care nu sunt puse încă pe ultimul drum, care încă mai au de lucru, au clienţi, au creditori. Consider că insolvenţa poate să fie văzută şi ca o procedură de sacrificii. În loc să iei 1% din faliment, mai bine ieri 30% sau 40% dintr-o reorganizare. Eu sunt împotriva unei prelungiri prea mari a insolvenţei, dar nu sunt de acord nici cu o celeritate prea mare a procedurii", a spus Gheorghe Piperea.

G.M.

---

Actualizare - Florian Neagu, Director Adjunct, Direcţia de Stabilitate Financiară, Banca Naţională a României (BNR): Sunt multe vulnerabilităţi structurale în economia românească care s-au consolidat, din păcate, în ultimul deceniu

Sunt multe vulnerabilităţi structurale în economia românească care s-au consolidat, din păcate, în ultimul deceniu şi care ar merita revizuiri, a spus Florian Neagu Director Adjunct la Direcţia de Stabilitate Financiară din Banca Naţională a României (BNR).

Acesta a precizat: "Subiectul este şi oportun şi necesar pentru a mai corecta din evoluţii structurale în economia românească pe care şi din analizele noastre am identificat că ar fi spaţiu destul de amplu în direcţia remedierii. Şi noi la BNR am urmărit să vedem în ce măsură aceste evoluţii între firmele româneşti sunt sustenabile şi am atras de mai multe ori atenţia că măsuri de remediere sunt necesare şi s-a amintit mai devreme de subiectul slabei capitalizări a economiei.

Ultimul lucru înainte de a începe: am pregătit nişte statistici pe care le-am ales astfel încât să fie din centralizarea datelor aferente tuturor companiilor din România. Elementele prezentate nu reprezintă estimări sau eşantioane reprezentative ci surprinde întreaga populaţie de firme pentru a surprinde cât mai fidel ce caracteristici structurale se manifestă în ţară.

Firmele din România se finanţează în special din 2 surse: de la acţionari sau asociaţi şi prin datorii comerciale. De altfel, aceste 2 surse le analizez aici. Este o structură standard caracteristică economiilor dezvoltate însă atunci când ne uităm cu atenţie la detalii se văd nişte nuanţe foarte importante.

1. Finanţarea prin datorii comerciale. În valoare nominală au cunoscut o creştere semnificativă în ultimul deceniu. Au ajuns acum la valoarea de 300 de miliarde de lei, cam 30% din PIB. Uitându-ne în dinamică este însă o scădere importantă. Acum 1 deceniu, datoriile comerciale reprezentau aproape 45% din PIB. Se ridică întrebarea de ce aceste relaţii comerciale dintre firme cunosc o tendinţă descendentă. Dacă nu cumva gradul de încredere între parteneri cunoaşte o diminuare sau dacă nu cumva această finanţare prin datorii comerciale, deşi la prima vedere pare ieftină, este defapt printre cele mai scumpe.

Vedem că rata de neperformanţă la datoriile comerciale este mare. Asta înseamnă că atunci când îţi finanţezi firma prin acest mod ai nişte costuri destul de ridicate. Comparând cu costurile finanţării bancare, rata creditelor neperformante la finanţarea acordată de sectorul bancar este undeva la 6%, în timp ce rata creditelor comerciale neperformante este în prezent mai mult decât dublă. Aceste costuri se adună în activitatea firmelor şi ar putea fi o explicaţie de ce se apelează în scădere la această sursă de finanţare, iar un cod comercial nou ar putea regla din aceste evoluţii. După dimensiune, ne aşteptăm ca firmele cele mai mici să aibă capacitatea mai slabă de a-şi onora obligaţiile comerciale. Asta susţin cifrele, microîntreprinderile au o posibilitate mai slabă de a-şi onora obligaţiile contractuale, însă se pune problema dacă nu cumva este ceva mai adânc acolo. Dacă nu cumva microîntreprinderile, având cea mai mică forţă de negociere în contracte, plătesc până la urmă această forţă mai slabă. După cât timp îşi recuperează firmele creanţele? Se susţine ipoteza de mai înainte. Microîntreprinderile reuşesc să-şi încaseze creanţele după jumătate de an. Celelalte firme după dimensiune, corporaţiile sau întreprinderile mici şi mijlocii, reuşesc semnificativ mai bine să-şi recupereze creanţele, să folosească acele lichidităţi pentru a-şi conduce activitatea, în timp ce microîntreprinderile, care reprezintă mai bine de 95% din populaţia de firme din România, are această dificultate care ar putea explica atunci şi de ce disciplina la plată, capacitatea de a-şi onora datoriile către ceilalţi, este mai dificilă.

Din nou, un cod comercial care să încerce, să vadă dacă cumva trebuie echilibrată această relaţie de putere care există între firme, în mod normal.

2. Partea de finanţare prin contribuţia acţionarilor sau asociaţilor. Primul mesaj este că avem economie care are nevoie de o recapitalizare. Pe ultimele două decenii, evoluţia capitalizării economiei româneşti arată că au fost momente că au fost momente, de exemplu 2010 sau 2012, când aproape jumătate din firmele din România erau subcapitalizate, sub nivelul minim cerut de lege, iar nivelul minim nici nu este foarte mare. Din legea 31 se solicita ca pentru SRL-uri să ai minim 200 de lei capital. Nici măcar acest prag minim jumătate din firmele din economie nu au reuşit să-l îndeplinească. Situaţia, în prezent, este în ameliorare. Dar chiar şi aşa mai bine de o treime din firme nu au capitalul minim necesar solicitat de lege care este la praguri modeste.

Cât ar trebui să aducă firmele bani pentru a-şi capitaliza companiile şi pentru a funcţiona şi relaţia între părţi în mai bună măsură? Cam 150 de miliarde de lei. Este cam 14% din PIB şi ca o analogie este o sumă aproape de echivalentul a cât ar trebui să primim de la UE prin PNRR. Prin urmare, cam atât ar trebui să aducă acţionarii şi asociaţii în economia românească, o sumă echivalentă PNRR-ului, pentru a ajunge la nivelul minim solicitat de reglementări. Cel mai interesat pentru respectarea legislaţiei, în ceea ce priveşte disciplina la plată şi capitalizarea în economie, este statul. 80% din toate restanţele către stat sunt generate de aceste firme subcapitalizate, iar procentul este relativ neschimbat în ultimii 10-15 ani. Considerăm că s-a cronicizat acest fenomen şi este nevoie de o nouă abordare pentru rezolvarea problemei.

Un exemplu: băncile au reuşit să impună o disciplină mai bună în relaţia cu aceste firme subcapitalizate. Ponderea creditelor neperformante generate de firmele subcapitalizate a cunoscut în ultimii ani o scădere, în timp ce ponderea restanţelor la bugetele autorităţilor a rămas aproape neschimbată şi asta la un nivel foarte ridicat.

Cronicizarea de care vorbeam este argumentată şi de faptul că firmele care sunt subcapitalizate stau în această situaţie cu anii. Firme care sunt subcapitalizate de mai bine de 10 ani continuă să reziste în piaţă şi sunt cele mai multe. Avem de asemenea nenumărate firme care sunt profitabile, obţin profituri semnificative, dar cu toate acestea nu folosesc profiturile pentru a-şi recapitaliza firmele în condiţiile cerute de lege şi funcţionează în această situaţie de subdimensionare a cerinţelor de solvabilitate cu efecte nefaste asupra partenerilor de afaceri. Că se numeşte statul, bancă sau partener comercial. Aceştia suferă din relaţia cu firmele subcapitalizate. Am calculate necesarul de capitalizare, este de 20 de miliarde. Atât ar trebui să aducă firmele care sunt profitabile dar care preferă să folosească în alte scopuri aceste profituri, deci în loc să le distribuie acţionarilor să capitalizeze (firmele).

Ce se spunea înainte, că scopul unei firme este maximixarea profitului? Avem mari semne de întrebare dacă ne uităm cum funcţionează o bună parte din economia României. Poate fi maximizarea averii asociaţilor sau acţionarilor, sau pot fi din nou elemente de optimizare fiscală..., dar considerăm că sunt spaţii largi de îmbunătăţire.

Un ultim lucru pe care vreau să-l menţionez: avem o bună pondere de firme care sunt subcapitalizate care au cifră de afaceri zero. Depun în continuare la autorităţi bilanţuri dar nu mai desfăşoară activitate. Aici se ridică problema dacă nu cumva ieşirea de pe piaţă ar trebui îmbunătăţită, poate este prea costisitoare decât să laşi firma inactivă. Şi nu sunt sume reziduale. Cam o treime din necesarul de capitalizare provine de la firme cu cifra de afaceri zero, raportată cel puţin.

În 2018 am elaborat o analiză cu privire la capitalizarea economiei şi am emis o recomandare către guvern. Guvernul, doi ani mai târziu, a dat o OUG ca să mai diminueze din unele aspect menţionate. În Parlament, în prezent, există o iniţiativă legislativă, însă noi considerăm că niciuna dintre cele două nu urmăreşte foarte bine concluziile fundamentate ale acestei analize. În prezent, propunerea din Parlament prevede eliminarea oricărui prag, nici acei 200 de lei nu au mai rămas.

Fenomenul insolvenţei merită mai multă atenţie şi considerăm că sunt unele lucruri care ar trebui remediate: vedem o deteriorare semnificativă a restanţelor generate de firmele în insolvenţă asupra partenerilor din economie. Atunci când aproape 5% din firme, cele aflate în insolvenţă, generează mai mult de 5% din toate restanţele în economie şi sectorul financiar merită să te apleci mai mult şi mai ales pentru că la nivelul UE sunt aşteptări ca fenomenul insolvenţei să crească semnificativ şi astfel să pună presiune asupra evoluţiilor macro şi sănătăţii sistemelor financiare.

Aşa cum este legislaţia insolvenţei în prezent, nu prea ajută firmele să-şi revină, indiferent de faza ciclului economic şi financiar. Odată intrat în insolvenţă nu-ţi mai revii decât într-o pondere foarte scăzută, asta e regula. Ar trebui revăzut în ce măsură se pot aduce soluţii. De asemenea, durata medie a unei proceduri de insolvenţă este mai ridicată în România comparativ cu media Europei şi Asiei Centrale. Asta costă toţi parteneri. Iar în ultimul rând, gradul de recuperare: te aştepţi să intri în această procedură să recuperezi cât mai mult din business-ul trecut şi să începi pe o altă structură. La noi, gradul de recuperare e în jur de 34%. Media OCDE este mai bine decât dublă şi prin urmare costurile asociate acestei proceduri sunt şi ele pe măsură".

M.G.

---

Actualizare - Mihai Daraban, Preşedinte Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR): "Avem nevoie de un nou cod comercial"

Relaţiile comerciale din România au nevoie de un nou cod comercial, a spus Mihai Daraban, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCCIR)

Acesta a precizat: "Avem nevoie de un nou cod comercial în care să ţinem cont de legea 26 a Registrului Comerţului, de legea 31 a societăţilor comerciale, de legea 85 din 2014 a reorganizării şi falimentelor, de ce nu, să luăm în considerare absenţa cu desăvârşire a legii holdingului... Sunt multe aspect care ar trebui resetate. Se vorbeşte de foarte mult timp de necesitatea resetării acestei legislaţii economice dar nu s-a făcut prea mare lucru în acest sens. Şi spuneam colegilor din mass-media că nici măcar un plagiat pozitiv nu ar strica aici pentru că atunci când am avut primul cod comercial, din 1887, el a fost de inspiraţie italiană. La fix 13 ani de la înfiinţarea Camerei de Comerţ.

Noi avem nişte teme arzătoare, pe care le-am pus în ultimii ani pe agenda decidenţilor politici din România. Bineînţeles că am fost câteodată ignoraţi, câteodată parţial luaţi în considerare. Am spus mereu că dialogul social cam lipseşte în România, este un adevăr.

Rolul camerelor de comerţ este destul de bine ştiut în lumea civilizată. Din păcate, în România, poate şi pentru că nu am fost asumaţi politic niciodată, Camerele de Comerţ au rămas o formă fără fond deşi beneficiază de o legislaţie proprie, făcută de statul român, nu de o asociere de prieteni. Suntem cu lege specifică, specială. Repet, făcută de statul roman.

Suntem foarte atenţi la ceea ce înseamnă cheltuirea banului public şi ce înseamnă diplomaţie publică.

La prima chestiune, am spus şi ne asumăm că dacă s-a vorbit în ultimii 15 ani de justiţie în România, având cele 15 curţi de apel existente, cred că este urgentă resetarea administrativă a României în 15 judeţe pe formatul curţilor de apel existente. Constituţia nu spune nici câte judeţe trebuie să avem, nici dimensiunea lor, ci doar spune că avem judeţe. Cred că resetarea administrativă pentru scăderea cheltuielilor statului este imperios necesară.

Un alt subiect care ne preocupă şi este arzător: diplomaţia economică. Dacă la sfârşitul lui 2015, deficitul balanţei comerciale era de 8,37 miliarde de euro, am ajuns doar în 5 ani la 18,36 miliarde de euro. Anul acesta probabil (...) vom depăşi 20 de miliarde de euro deficit al balanţei comerciale. Stimaţi prieteni, multe nu sunt de făcut în domeniul exportului. Din păcate, deşi official avem 23.260 de exportatori în România, primii 100 de exportatori realizează 51% din exportul României, iar în primii 100 de exportatori au rămas doar 2 firme româneşti: una cu capital majoritar românesc şi una cu capital 100% privat românesc. În top 500, care realizează 75% din exportul României, sunt 68 de firme cu capital majoritar românesc din care 58 capital 100% românesc, iar pe top 1000 care realizează 84% din exportul României avem 192 de companii cu capital majoritar românesc din care 170 cu capital 100% românesc. Iată că trebuie să o spunem: exportul României este realizat de firmele cu capital străin din România. Aceste cifre sunt ale statului, nu ale Camerei de Comerţ.

Ne preocupă cifra de la import, pe care nimeni nu vrea să o analizeze, nimeni nu şi-o explică. Dar credeţi-mă că probabil cel mai bun sondaj de opinie în rândul consumatorilor este cifra de la import. (...) De import pe stoc va asigur ca n-aţi auzit deloc. (...) Consumatorul ştie ce vrea. Problema este: venim noi în faţa consumatorului să-i satisfacem acest apetit al mărfurilor din import? Aici nu prea se realizează nimic pentru că diplomaţia românească nu există. O să vedeţi ambasadele din UE ale României înţesate de personal, dar în ţări G20 din afara UE nu existăm. (...) 23% din importul şi exportul nostru, balanţa e echilibrată, este doar cu Germania.

În acest cod va trebui o solidaritate a mediului de business cu Camera de Comerţ ca să ne luăm soarta diplomaţiei şi economiei în mâna noastră. Au mai rămas 816 societăţi cu capital de stat în România. Din cele 768.367 care au depus bilanţul la 1 septembrie anul curent pentru anul fiscal 2020. Deci nu mai contează capitalul de stat, totul este aproape privat, şi atunci în mod logic ar trebui ca domeniul privat să preia această atribuţie aşa cum exista în restul ţărilor europene. Să vă dau exemple: toţi ataşaţii comerciali ai Austriei sunt angajaţii Camerei de Comerţ a Austriei; în Germania, toate reprezentanţele economice ale Germaniei în străinătate sunt ale Camerei de Comerţ a Germaniei; în Franţa, Camerele de Comerţ administrează porturi şi aeroporturi. Dacă din astea nu înţelegem nimic înseamnă că trăim de pomană.

Deci sunt nişte lucruri clare, sper şi împreună cu mediul de business, să fie înţelese. Să fie introduse în noul cod comercial, inclusiv acest rol al Camerei de Comerţ în această diplomaţie economică. (...) Ca să putem să însemnăm ceva pe hartă depindem de logistică şi de infrastructură şi aşa mai departe. Ca să poţi să ajungi acolo trebuie să scazi cheltuielile statului".

M.G.

---

Actualizare - Gheorghe Piperea: "Codul Comercial trebuie să readucă sentimentul de responsabilitate"

Un nou Cod Comercial este necesar pentru România, deoarece comerţul este scopul producţiei şi mijlocul de negociere paşnică pentru problemele ce apar în societate, susţine profesorul universitar Gheorghe Piperea.

"Partea cea mai importantă a dreptului comercial este negocierea, căutarea echilibrului, câştigului reciproc, avantajos. De aceea,în economia comportamentală, contractul nu mai e un simplu instrument juridic, ci un echilibru al intereselor. În prezenţa unui set de crize care nu se mai termină, începute cu atacul din 11 septembrie 2001, continuate cu criza din 2008-2009, iar acum cu criza sanitară, s-a instaurat aşa numitul excepţionalism economic care schimbă tot ce ştiam. În stare de criză, totul este amânat, suspendat, îngheţat. Mă refer în primul rând la drepturi şi libertăţi, dar mai ales la partea economică a acestor amânări, pentru că în astfel de situaţii nu există competiţie, ci există încredinţare directă, monopol, standardizare, stereotipie, iar dezvoltarea condiţiei umane este îngheţată în această perioadă de excepţionalism economic. În astfel de crize trebuie să ne uităm cu atenţie dacă nu se înlătură ceea ce este fundamental în activitatea umană, adică această negociere, acest schimb de valori privind drepturi şi proprietăţi. Din păcate, actualul curent este din ce în ce mai pregnant în politicile publice", a precizat Gheorghe Piperea.

Domnia sa mai afirmă că avem nevoie de un nou Cod Comercial, din cauza faptului că în ultima vreme "responsabilitatea a fost dinamitată".

"Din 2008 s-au inventat, pentru a se justifica nişte măsuri aberante, întreprinderi mult prea mari care nu sunt lăsate să falimenteze. Sunt interese de a nu pune în discuţie nişte produse comerciale, instrumentele media cenzurează orice infomaţie care contravine celor oficiale cenzurând astfel orice dubiu ridicat cu privire la produsele respective. Or, acest lucru legat de faptul că pentru anumite produse se instituie o răspundere civilă şi penală, face ca responsabilitatea să fie aneantizată. Vreau să atrag atenţia încă o dată, că începând din 2013, prim-vicepreşedintele BNR, Florin Georgescu, spunea că din 700.000 de societăţi înregistrate la Registrul Comerţului, cel puţin o treime nu ar trebui să existe pentru că sunt încărcate de pierderi care se tot acumulează, se tot reportează din anii anteriori făcând ca eliminarea lor să nu fie posibilă şi nici asumarea acestor datorii nu este posibilă. De vreme ce ai legi, reglementări care nu sunt puse în practică, înseamnă că fundamentul economiei de piaţă este dinamitat, iar Codul Comercial trebuie să readucă acest sentiment de responsabilitate, de asumare, în mintea publicului şi mai ales în mintea omului de afaceri, care nu este doar o maşină de făcut bani ci şi un undertaker, un om care îşi asumă responsabilităţi", a spus profesorul universitar Gheorghe Piperea.

G.M.

---

Punte de legătură între comunitatea de afaceri şi autorităţile centrale, Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) reiterează necesitatea elaborării şi implementării de politici publice şi acte normative adaptate la realităţile comunităţii de afaceri. Asigurarea predictibilităţii, a transparenţei, garantarea stimulării iniţiativei antreprenoriale şi atragerea de investiţii autohtone şi străine sunt aspecte care vor conduce la dezvoltarea României şi consolidarea poziţiei strategice a acesteia pe plan global, susţin reprezentanţii CCIR.

Plecând de la aceste necesităţi şi, implicit, din raţiuni de politică economică şi socială, etică a afacerilor, dar şi de viziune a (re)integrării în matricea europeană şi globală, Camera pledează pentru un nou Cod comercial în România anului 2021.

În acest context, alături de Casa de avocatură Piperea & Asociaţii, CCIR organizează conferinţa cu tema "Utilitatea unui Nou Cod comercial pentru România" , care se desfăşoară astăzi, 23 septembrie 2021, între orele 9.30-13.30, la sediul CCIR din Bucureşti, în sala Aurel Ghibuţiu.

Temele principale dezbatere sunt:

-Codul comercial ca instrument de politică economică şi socială

• Continuitatea economică, relaţionarea, interconectivitatea în afaceri şi echilibrul contractual;

• Rezilienţa si flexibilitatea întreprinderii;

• Capitalul, responsabilitatea, concurenţa şi inovaţia;

• Prevenţia şi combaterea excepţionalismului economic şi juridic.

-Întreprinderea ca realitate economică şi juridică

• Asociere la risc, acţionari şi acţionari indirecţi;

• Moralizarea întreprinderii, misiunea sa economică, socială şi culturală;

• Comercianţii - reconceptualizare şi instituţionalizare; persoane fizice, persoane juridice şi entităţi fără personalitate juridică, titulare ale întreprinderilor;

• Rolul şi funcţionalitatea registrelor comercianţilor şi ale organizaţiilor lor profesionale;

• Obligaţiile profesionale ale comercianţilor - contabilitate, fiscalitate, concurenţă, protecţia consumatorilor;

• Instrumentele juridice ale întreprinderii şi obligaţiile sale extra-contractuale;

• Pieţele şi entităţile reglementate (piaţă de capital, asigurări, bănci);

• Titluri comerciale de valoare;

• Prevenţia şi tratamentul insolvenţei.

Participanţii la dezbatere sunt oamenii de afaceri, profesionişti în dreptul comercial şi în procedurile de insolvenţă (magistraţi, avocaţi, jurişti de afaceri, practicieni în insolvenţă, executori judecătoreşti, notari etc.), economişti, evaluatori, contabili, instituţii de credit, instituţii bugetare, furnizori de utilităţi, reprezentanţi ai salariaţilor, experţi în politici publice, camere de comerţ şi asociaţii profesionale.

Pe lângă preşedintele CCIR Mihai Daraban, preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR Ştefan Deaconu şi avocatul Gheorghe Piperea, care vor deschide conferinţa, vor vorbi şi cinci profesori de la facultăţile de drept sau de economie din ţară, doi judecători, precum şi reprezentanţi ai unor instituţii publice (BNR, ASF, ANPC), ai unor asociaţii profesionale sau patronale (ARB, Uniunea Camerelor de Comerţ Bilaterale) şi ai profesiilor liberale.

Un nou Cod comercial se impune din motive de asigurare a continuităţii activităţii economice. Acesta poate conferi stabilitate şi, în acelaşi timp, flexibilitate contractelor şi întreprinderii, prin normativizarea acestei cerinţe de echilibru şi optimizare, ne-a transmis avocatul Piperea, care consider că un contract, în acest context, trebuie să asigure echilibrul prestaţiilor (win-win) şi rezilienţa întreprinderii.

Totodată, un nou Cod comercial trebuie să (re)stabilească responsabilitatea, pentru a se putea "repara" capitalismul şi liberalismul economic, atât de necesare păcii sociale şi îmbunătăţirii condiţiei umane. În condiţiile în care consecinţele eşecului nu mai sunt despăgubirea, sancţiunea personală şi decăderea din dreptul de a mai face afaceri, ci "premierea", pe principiul too big to let fail sau, după caz, toleranţa pentru diversele scheme care simulează sănătatea economică şi solvabilitatea juridică, capitalismul ca idee de organizare şi politică economică este neutralizat, arată specialistul, adăugând: "De asemenea, un nou Cod comercial trebuie să restabilească echitatea, adică necesarul corectiv al excesului sau al abuzului de putere economică atunci când egalitatea de şanse şi competiţia sunt anihilate de inegalitatea economică şi de monopolul geopolitic sau de lipsa de alternative. În egală măsură, un nou Cod comercial trebuie să asigure pavăza (sau măcar corectivul necesar) împotriva excepţionalismului economic şi juridic, care se bazează pe o continuă stare de alertă sau de urgenţă, sub pretextul unor crize continui sau repetate, şi care permite achiziţiile publice directe, fără licitaţie şi fără competiţie, accelerarea nenaturală a unor proceduri de autorizare, certificare, licenţă sau concesiune, imunitatea de răspundere civilă şi penală a entităţilor care «soluţionează» urgenţa, transformarea «termenilor şi condiţiilor» impuse de aceste entităţi într-un drept a-naţional, nesupus niciunei legislaţii naţionale sau internaţionale.

Nu în ultimul rând, un nou Cod comercial trebuie să permită moralizarea întreprinderii, prin dotarea acesteia cu o misiune, o raţiune de a fi - raison d'être, care să îi asigure rezilienţa şi (re)integrarea în comunitate, precum şi adaptarea la valorile perene ale umanităţii şi la noile constrângeri generate de încălzirea globală, penuria de resurse şi suprapopularea. Întreprinderea nu mai poate fi o simplă maşină de făcut bani pentru patroni, manageri şi acţionari".

Astfel, un nou Cod comercial poate asigura competitivitatea sistemului românesc de drept şi a modului românesc de soluţionare a disputelor şi a litigiilor, cu consecinţa implantării unor investiţii şi a alegerii legii române ca "lex causae" sau ca "lex fori". Indirect, dar indubitabil, o astfel de competitivitate va asigura şanse reale de consolidare economică pentru România, conchide avocatul.

Codul civil roman, intrat în vigoare în data de 1 octombrie 2011, deşi este o operă valoroasă, relativ bine receptată de destinatarii şi interpreţii legii, conţine un experiment doctrinal care a eşuat - concepţia monistă a legiuitorului, care a înglobat vechiul Cod comercial în Codul civil, în mod cu totul artificial. În practică, volumul raporturilor juridice comerciale este infinit mai ridicat decât volumul raporturilor juridice dintre simpli particulari, consideră sursele citate. Pe de altă parte, România are instituţii - cum ar fi Registrul comerţului, Camera de Comerţ şi Industrie sau Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional - care nu numai că (re)afirmă, dar şi practică în mod curent dreptul comercial. În fine, România este parte la tratate, acorduri şi convenţii comerciale internaţionale, aşa cum economia României este implicată în raporturi juridice de drept al comertului international. Din această perspectivă, de o importanţă covârşitoare este faptul că România este ţinută de Dreptul Uniunii Europene, care îşi fixează ca jaloane fundamentale comerciantul, întreprinderea şi contractele comerciale. De altfel, legislaţia fiscală şi, mai ales, legislaţia specială sunt, în România, marcate de noţiunile juridice, economice şi sociologice de comerţ, comerciant, contract comercial, întreprindere comercială, mai arată specialiştii.

Conform acestora, dincolo de aspectul formal şi de necesitatea (re)integrării în matricea europeană şi globală, un nou Cod comercial pentru România se impune şi din motive de politică economică şi socială, precum şi din raţiuni de filosofie şi de etică a afacerilor.