Contractul de franciză - momentul adevărului (I)

Semnarea contractului de franciză reprezintă ocazia francizorului de a-şi prezenta în scris promisiunile pe care le-a făcut francizatului, doar verbal pînă în acest moment, urmînd ca aceste promisiuni să fie supuse unui examen amănunţit. Contractul este un angajament legal ce "leagă" părţile implicate. De aceea, ajuns în acest punct, francizatul trebuie să apeleze la un avocat, dacă este cazul, pentru a se asigura că înţelege toţi termenii şi efectele care decurg din contract. De asemenea, francizatul trebuie să verifice dacă respectivul contract confirmă toate cîte i-au fost promise de către francizor.

Francizatul trebuie să îşi dea seama că ajutorul şi sprijinul pe care îl va primi se va limita la ceea ce este stipulat în contract. Decizia aparţine francizatului şi numai acestuia dacă va alege o franciză sau alta. Luarea deciziilor este o parte esenţială a rolului său de întreprinzător.

Nu vom prezenta, mai jos, o formă tipică de contract de franciză, deoarece fiecare franciză are specificul ei, iar ceea ce se aplică la un caz, nu mai este valabil în altul. Vom vorbi, în continuare, de cîteva elemente generale pe care un francizat le va găsi în contractul de franciză. De asemenea, vom vorbi despre acele elemente pe care francizatul ar trebui să se asigure că sînt cuprinse în contractul pe care urmează să-l semneze.

Obligaţiile francizatului

Ca orice contract, şi cel de franciză stipulează obligaţiile părţilor semnatare. În ce-l priveşte pe francizat, principalele sale obligaţii par destul de simple: să plătească taxele de franciză şi să respecte în totalitate instrucţiunile francizorului, deoarece numai în aceste condiţii franciza poate avea succes.

Un francizor prevăzător ar include, totuşi, în contract, şi clauze privind obligaţia francizatului de a proteja "secretele" şi "know-how-ul" care îi sînt furnizate o dată cu preluarea francizei.

Astfel, francizatul ar trebui să nu utilizeze aceste cunoştinţe - "know-how-ul" - în alte scopuri decît în operarea francizei pe care a achiziţionat-o, în timpul şi după încheierea perioadei de exploatare a acestei francize, pînă în momentul cînd aceste cunoştinţe devin accesibile marelui public în mod legal, altfel decît printr-o "scurgere" de informaţii. De asemenea, francizatul ar trebui să nu divulge aceste cunoştinţe unor terţi şi, în acelaşi timp, să solicite personalului angajat să păstreze confidenţialitatea acestora.

Mai concret, în cazul unui restaurant cu specific, precum Malaysian Wau, secretul succesului rezidă în reţetele cu specific malayasian. Pentru asigurarea continuării existenţei francizei sale şi pentru continuarea succesului acesteia, francizorul trebuie să asigure într-un fel sau altul confidenţialitatea asupra acestora, altfel riscînd apariţia unei concurenţe nedorite.

Este necesar ca francizatul să apere şi să protejeze drepturile intelectuale şi industriale ale francizorului şi să păstreze identitatea şi reputaţia respectivei reţele de francize.

În unele cazuri, francizatului i se poate cere să participe, cu o cotă parte sau în totalitate, la cheltuielile de marketing şi publicitate. În multe cazuri, francizatul este doar învăţat cum să îşi facă publicitate şi să-şi realizeze marketing-ul precum în cazul Agenţiei Imobiliare Perfecte, de exemplu. În cadrul altor francize, francizorul oferă toate materialele publicitare, gratuit sau contra cost.

De asemenea, în funcţie de obiectul de activitate, francizatul poate fi obligat, conform contractului, să achiziţioneze marfă exclusiv de la francizor. Şi, mai important, contractul poate prevede (şi ar fi în interesul francizorului să fie astfel) ca francizatul să nu aibă activităţi care să constituie concurenţa neloială sau conflict de interese cu franciza pe care o achiziţionează.