CONTROLUL JUDICIAR, DECLARAT NECONSTITUŢIONAL Piperea: "Decizia Curţii Constituţionale era de aşteptat"

Decizia definitivă luată săptămâna trecută de Curtea Constituţională a României (CCR), potrivit căreia controlul judiciar şi cel judiciar pe cauţiune, în actuala formă, sunt neconstituţionale, era oarecum de aşteptat, ne-a declarat avocatul Gheorghe Piperea, explicând că orice măsură preventivă poate fi doar temporară.

Magistraţii de la Curtea Constituţională a României şi-au motivat hotărârea prin aceea că, în forma prezentă, controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune nu au prevăzute un termen-limită pentru care pot fi impuse, astfel că aceste două măsuri încalcă drepturi fundamentale ale omului.

Domnul Piperea a adăugat că, dacă, în termen de 45 de zile, Parlamentul nu reface legea în această privinţă, anchetatorii pot considera că nu mai există controlul judiciar şi cel pe cauţiune, fapt ce ar fi în defavoarea atât a inculpaţilor, cât şi a organelor de cercetare penală.

Gheorghe Piperea a explicat: "Este o măsură care era oarecum de aşteptat. Controlul judiciar este o măsură preventivă, la fel ca arestarea preventivă sau la domiciliu. Dacă este o măsură preventivă, nu poate fi decât temporară. Spre exemplu, măsura arestului preventiv se prelungeşte o dată la 30 de zile sau, dacă inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, se prelungeşte până la pronunţarea hotărârii în primă instanţă. Nu exista o astfel de reglementare pentru controlul judiciar, de unde rezulta că putea să fie menţinut perpetuu, indiferent dacă inculpatul era sau nu trimis în judecată în această stare, de control judiciar".

Domnia sa a ţinut să combată interpretările potrivit cărora, după decizia CCR de săptămâna trecută, nu ar mai putea fi dispusă cercetarea sub control judiciar: "Am auzit nişte interpretări absolut aberante, că n-ar mai exista acest control judiciar. Nu numai că se aplică, dar el acum este pus în limitele normale, obişnuite, ale unei măsuri preventive. Adică trebuie să se considere că este temporar şi, în consecinţă, dacă se justifică, el trebuie prelungit de fiecare dată, aşa cum se întâmplă cu arestul preventiv. Dar dacă cel care este în stare de control judiciar sau eliberat pe cauţiune e trimis în judecată în această stare, atunci (la fel ca în cazul arestului), se va prelungi până la momentul în care se va pronunţa o hotărâre. Amândouă textele au fost declarate neconstituţionale şi nu pentru că trebuie desfiinţată măsura asta (ar fi o prostie), ci pentru că măsura putea fi interpretată ca fiind perpetuă, când, în realitate, ea trebuie să fie prin excelenţă una temporară, pentru că măsura este una preventivă, nu sancţionară (de pedepsire)".

Ca urmare a deciziei CCR, Parlamentul are în obligaţia ca, în 45 de zile, să refacă textul, în aşa fel încât să fie pus de acord cu Constituţia şi cu hotărârea magistraţilor constituţionali, a amintit avocatul, adăugând că, dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci textul care duce la interpretarea că măsura controlului judiciar poate fi perpetuă este considerat abrogat, rămânând o măsură care poate fi prelungită la fel ca arestul - şi anume, din timp în timp.

"Problema care va rămâne este una delicată: care e perioada pe care trebuie s-o ai în vedere când prelungeşti? Nu se poate spune că se ia perioada de la arestul preventiv, pentru că, în dreptul penal, nu merge aplicarea legii prin analogie; trebuie să ai o prevedere expresă", susţine Gheorghe Piperea.

Întrebat dacă, în cazul abrogării, procurorii nu mai au dreptul să dispună control judiciar, domnul Piperea a răspuns: "Interpretarea asta este exagerată, dar este posibil ca, în practică, cineva să spună: «Întregul text este abrogat. Hai să considerăm că nu mai există control judiciar», ceea ce ar fi o prostie, pentru că ar fi în defavoarea şi a inculpaţilor, şi a organelor de cercetare penală".

Avocatul a dat asigurări că ţara noastră nu riscă un infringement din partea Comisiei Europene, în cazul în care lucrurile ar fi împinse până la extrem, adică Parlamentul să nu refacă textul, iar legea să fie aplicată arbitrar.

"Asta este ceva ce ţine mai degrabă de CEDO decât de Comisia Europeană", a conchis Gheorghe Piperea, menţionând că judecătorii Curţii Europene a Drepturilor Omului ar putea sancţiona România, dar numai într-un litigiu concret, nu pe cazul general.

• Kovesi (DNA) vrea modificări la controlul judiciar, prin ordonanţă de urgenţă

Procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kövesi, cere ca măsura controlului judiciar să fie dispusă pentru 60 de zile şi prelungită succesiv pentru aceeaşi perioadă, iar durata totală să nu depăşească doi ani, potrivit unui comunicat emis vineri de DNA.

Kovesi a transmis, vineri, o scrisoare ministrului Justiţiei, Robert Cazanciuc, în care susţine necesitatea unei intervenţii legislative urgente care să modifice dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la controlul judiciar şi la controlul judiciar pe cauţiune şi să reglementeze durata pentru care pot fi dispuse aceste măsuri, procedura şi durata maximă pentru care pot fi prelungite.

Demersul are loc ca urmare a deciziei CCR.

Codruţa Kovesi apreciază că modificările ar trebui adoptate printr-o ordonanţă de urgenţă care să intre în vigoare anterior publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial, "având în vedere că prin acest act normativ se urmăreşte reglementarea unei măsuri preventive deja existente" şi "în scopul de a proteja drepturile fundamentale ale persoanelor".

În scrisoarea transmisă lui Cazanciuc, Kövesi notează că adoptarea recentei decizii de către CCR poate da naştere unor vulnerabilităţi în cauzele penale aflate în curs şi în care a fost dispus control judiciar.

DNA precizează: "Există riscul ca inculpaţi a căror libertate de mişcare a fost restrânsă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi să părăsească teritoriul ţării, îngreunând astfel desfăşurarea procesului penal. Având în vedere că pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie există mai multe asemenea cauze care privesc persoane publice suspectate de săvârşirea unor infracţiuni grave şi care beneficiază de resurse materiale semnificative, materializarea acestui risc poate crea în rândul publicului impresia că inacţiunea autorităţilor a facilitat acestor persoane sustragerea de la răspunderea penală".