Controlul pierderilor şi exploatarea succesului

Noţiunile provin nu din cine ştie ce teorie modernă cu privire la arta guvernării sau managementului, ci sunt specifice jocurilor strategice, cele mai vechi cu vîrste venerabile; Go, Şah sunt hiper-matusalemice, ca şi "arta războiului", cel puţin de la maestrul Sun Tzî încoace. Ideea din spatele lor este foarte simplă, dar nu mai puţin subtilă. Marcarea unui avantaj într-un joc de competiţie nu este automat echivalentă cu cîştigarea partidei, după cum înregistrarea unei pierderi, oricît de păgubitoare, nu dă neapărat verdictul înfrîngerii. Un succes trebuie consolidat şi exploatat, pentru a da maxim de rezultate, după cum o pierdere de poziţie sau de material poate fi îngrădită în consecinţele ei, înainte de a produce daune ireparabile. Diferenţa este aceea dintre o viziunea statică asupra realităţii competiţiei şi una dinamică. Ea constă în modul de gestionare a celei mai subtile dintre variabilele competiţiei: timpul; marcat nu de trecerea orelor, ci de apariţia şi dispariţia oportunităţilor din cîmpul acţiunii eficiente. Acestea sunt temele care domină viaţa politică la acest moment şi, de modul în care vor fi tratate, depinde configuraţia viitoare a tabloului.

Cea mai mare greşeală a alianţei USL ar fi să se culce pe laurii victoriei, ori să se ocupe doar de cum, cui şi în ce proporţii să împartă roata enormă de "caşcaval" pe care electoratul i-a pus-o, deja, în traistă. În sensul acesta, succesul este un examen de maturitate mai necruţător, decît înfrîngerea. Vor fi în starea V. Ponta şi C. Antonescu să-l treacă măcar cu calificativul satisfăcător? Nu este deloc sigur, după cum se arată primele semne. Este evident că fiecare dintre ei, în felul său, a încercat să tempereze "beţia victoriei" şi a avertizat asupra pericolelor de a considera că, odată cu bătălia localelor, a fost cîştigat întregul război al puterii. Chiar dacă viitorul arată, acum, atît de bine, mai e mult pînă departe! În pofida aparenţelor, succesul alianţei nu a rezolvat tensiunile dintre parteneri, ci dimpotrivă are toate şansele să le potenţeze, să le diversifice. Chiar şi la nivel de lideri, apele nu sunt chiar atît de liniştite, precum par. Spre exemplu, realegerea lui A. Chiliman la sectorul I, cu majoritatea zdrobitoare, exact omul pe care liderul liberalilor a vrut să-l şunteze cu doar cîteva săptămîni înainte de alegeri, se întoarce acum şi izbeşte în credibilitatea lui Antonescu, ca lider al partidului. Competiţia dintre "cluburile liberale" pentru conducerea partidului nu se va ostoi, dimpotrivă. Unii sunt poate mulţumiţi cu rezultatele înregistrate, dar vor fi cu siguranţă alţii care vor arăta cu degetul spre oportunităţile pierdute, spre ocaziile ratate de PNL de a cîştiga, ori de a se impune în faţa partenerului de alianţă. Bătălia pentru poziţionare, în vederea alegerilor parlamentare nu va nici mai uşoară, nici mai plină de menajamente; foarte probabil, dimpotrivă! De cealaltă parte, poziţia de lider a lui V. Ponta a cîştigat puncte însemnate, dar ridicarea prea devreme în şa a "necoptului lider" i-ar putea fi fatală. Noua "nomenclatură locală" a PSD, validată de alegeri, nu va întîrzia să-şi facă simţită voinţa politică în competiţia cu o conducere care nu a trecut încă prin focul urnelor. Craxul acestor tensiuni, atît între partidele alianţei USL, cît şi în cadrul fiecărui partid al ei va fi "redesenarea" circumscripţiilor electorale în vederea alegerilor parlamentare din toamnă. În sfîrşit, proba cea mai dificilă la capitolul exploatării succesului va fi "tratarea învinsului". "Instinctul ucigaş" va împinge USL la jugulara PDL, pentru lovitura fatală. Subtilitatea jocului strategic ai trebui să-i oprească de la această mutare, aparent naturală şi cîştigătoare. "Cel mai bun duşman este duşmanul mort", e poate adevărat, dar în politică cel mai bun duşman este cel pe care ţi-l poţi alege, pe care-l poţi ţine în laţ şi ale cărui mişcări le poţi controla, direct şi indirect! Ion Iliescu şi guvenarea FNS au căzut la acest examen în 1990 şi 1992; Adrian Năstase şi PDSR l-au mai picat odată în 2002; Traian Băsescu l-a căzut şi el cu brio la despărţirea de partenerul de alianţă, PNL. Ar fi o surpriză foarte mare, pentru mine cel puţin, dacă cuplul Ponta-Antonescu şi-ar face temele de acasă şi s-ar prezenta măcar onorabil la această probă.

În partea "întunecată" a tabloului, PDL-ul pare să nu aibă altă viziune asupra lucrurilor decît "să strîngem cioburile". Liderul de facto al partidului a spus-o într-un mod lipsit de echivoc: doamne fereşte de mai rău! Mai răul, însă, nu pare să fie în gestiunea Celui de Sus, ci a altor personaje, mai degrabă malefice! Iar PDL-ul nu numai că nu va fi scutit să dea ochii cu el, ci se va scălda în apele lui nemărginite, dacă nu se reinventează politic cît de repede. Nu sunt foarte mulţi cei care cred că o asemenea operaţie poate fi făcută. Desigur, dacă e lăsată la mintea celor care au propus revopsirea gardului din portocaliu în verde-praz, ca strategie de repoziţionare politică... atunci... dezastrul e sigur! Nu-i mai puţin adevărat, însă, că "greii partidului", care altădată certificau valoarea electorală a PDL, fie au fost aruncaţi peste bord la locale, fie au fost transformaţi în balast politic prin pierderea totală de încredere a populaţiei şi negativizarea absolută a percepţiei publice. O altă barcă, cu alt echipaj la vîsle, ar putea fi soluţia salvatoare. Problema pentru PDL este cîrmaciul! Calendarul politic nu-i mai lasă răgazul să o construias-că şi să pregătească oamenii la rame, iar dacă priveşti adînc în sufletul marinarului şef, nu pare să mai aibă energia necesară, din care să se hrănească dorinţa de o lua încă o dată de la început! Puterea şi succesul erodează şi nimeni nu este scutit de efectele trecerii timpului politic peste el!

Nu ştiu, printre reprezentanţii apucătoarei şi atît de primitivei noastre clase politico-administrative să strălucească niscai stele ale jocurilor strategice. Nu putem însă exclude suprizele! Gestiunea succesului şi limitarea pierderilor sunt cele două feţe ale monedei, cele două principii antagonice din care se va compune rezultatul final al alegerilor din toamnă şi noua structură a puterii care se va instala la pupitrul de comandă al guvernării.