Creditele în franci elveţieni văzute din perspectiva puterii de cumpărare a salariului

"Invocând dificultatea de a achita ratele la creditele în franci elveţieni ca urmare a evoluţiei în creştere puternică a cursului monedei abreviate internaţional CHF, mai multe persoane au solicitat vehement impunerea prin lege a plăţilor la cursul istoric, din momentul contractării creditului aflat în dispută cu banca", potrivit unui articol preluat de pe site-ul opiniiBNR.ro, scris de Dan Pălăngean, pe care îl publicăm mai jos.

"Din păcate, creşterea ratelor în expresie nominală nu a fost cântărită corect din perspectiva posibilităţilor reale de plată, bazate în marea lor majoritate pe evoluţia câştigului salarial mediu net, aşa cum a fost el consemnat de statistica oficială. De altfel, el a stat la baza posibilităţii de luare a unui credit şi a dus în majoritatea cazurilor la limită la accesarea în franci elveţieni.

Am făcut trimitere la acest indicator macroeconomic esenţial deoarece alţi factori, precum capacitatea de a negocia pentru salariul mediu personal la nivelul mediu pe economie, pierderea locului de muncă sau orice alte probleme apărute pe partea de venituri nu au nici o legătură directă cu evoluţia cursului francului elveţian în raport cu leul. Ele ar fi avut acelaşi efect şi la creditele luate în lei, dolari sau orice altă monedă.

Prin urmare, cea mai simplă metodă de a vedea în ce măsură există o problemă reală de achitare a ratelor din perspectiva puterii de cumpărare a câştigului salarial am încercat să privim veniturile ca şi cum ar fi fost realizate în franci elveţieni şi să vedem cu cât au scăzut în decursul anilor care au trecut din perioada de glorie a creditelor în CHF.

Rezultatele sunt surprinzătoare şi diferă semnificativ de percepţia publică în privinţa dimensiunii problemei cu care se confruntă cei care au accesat un credit în franci elveţieni. Nivelul maxim al câştigului salarial mediu net ( CSMN) exprimat în CHF a fost atins în 2008 dar situaţia la zi (CSMN pe luna iulie 2016, încasat la cursul din 10 august 2016) arată o diferenţă minimă în raport cu anul 2007.

Mai mult, deşi pare greu de crezut acum, cei care au luat credit în anul 2006 au avut o sarcină mai uşoară în a-şi achita ratele în toţi cei zece ani care au trecut de atunci. Explicaţia este că venitul salarial de referinţă la nivel naţional a crescut de atunci cu 140%, în timp ce moneda elveţiană, cu toate salturile ei bruşte, a crescut cu doar 82% iar nivelul salariului a fost mereu peste cel iniţial, chiar şi în CHF.

Ciudat este că în perioada 2011 - 2013, pe fondul unor creşteri salariale mult mai reduse decât cele survenite din 2014 încoace, ratele în franci elveţieni au fost mai greu de achitat decât în 2015, anul în care s-a declanşat isteria generată de creştere de curs de schimb CHF/RON stabilizată la mai puţin de 15% media pe 2015 faţă de media pe 2014.

Pentru mai multă claritate, vă prezentăm evoluţia puterea de achitare la zi a unei rate constante în franci elveţieni din câştigul salarial mediu net în funcţie de anul în care a fost contractat creditul. Practic, în vara lui 2016, doar cei care au luat creditul în 2008 au resimţit o dificultate suplimentară în raport cu veniturile realizate iar cei cu creditele din 2007 sunt tot cam pe acolo.

Anul trecut erau pe minus toţi cei care au luat credite în franci elveţieni în anii 2007 - 2010, în timp ce la mijlocul lui 2016 s-a anulat aproape dezavantajul pentru cei din 2007 şi au trecut pe plus cei din 2009 şi 2010. Desigur, toţi ar putea invoca pierderea unui câştig pe sistemul că era mai bine să plătească la un curs mai mic, de unde şi apetenţa pentru revendicarea plăţii la cursul istoric.

Dar asta nu ţine (cu excepţia creditelor luate în CHF în anul 2008) de vreo pierdere propriu-zisă, acuzată de fapt în termeni nominali, ci de, cum spune francezul «manque a gagner». Adică de pierderea unui câştig potenţial, prezumat prin raportare la alţii şi care a existat iniţial ( altminteri nu ar fi luat nimeni credite în CHF), tot prin raportare la alţii.

Câştig ce s-a mutat la cei care au luat creditele în lei, în condiţii mai puţin avantajoase, după care au aşteptat să vină abia apoi beneficii din majorarea salariilor. Sau la cei care au luat credit în euro şi au beneficiat de stabilitatea cursului de schimb leu/euro din ultimii ani. Adică majoritatea tăcută a celor peste 95% care şi-au luat casă plătind tot mai uşor rata lunară în raport cu veniturile".

Articol preluat de pe opiniiBNR.ro.