Cristian Sima: Stăm pe un butoi cu pulbere

• (Interviu cu domnul Cristian Sima, preşedintele "WBS România")

• Toată economia mondială depinde de planul de salvare a Statelor Unite

Reporter: Ce se va întâmpla dacă planul de salvare a economiei americane, de 700 de miliarde de dolari, susţinut de preşedintele Bush, nu va fi aprobat de Congres?

Cristian Sima: Dacă nu îl votează, mâine nu mai avem nimic. Nu mai avem nici acţiuni, nu mai avem nici bani, nu mai avem nici bonduri, nu mai avem nici petrol, nu mai avem nici aur... De aceea am tot cumpărat. Dacă tot mâine nu mai am nimic, măcar să risc ce mai am astăzi.

Reporter: Depinde toată economia americană de acest plan de salvare?

Cristian Sima: Toată economia mondială depinde de asta! Dacă cineva la noi îşi închipuie că o duce "verde", se înşală.

Reporter: Preşedintele Statelor Unite, G.W.Bush, a spus că, dacă nu va fi votat planul, atunci criza din domeniul imobiliar şi financiar se va extinde către alte segmente din economie. Care sunt celelalte segmente?

Cristian Sima: S-a extins deja spre Nasdaq, Internet, presă, orice... Dacă mâine nu mai este sistem bancar, nimeni nu mai are nimic.

Reporter: Criza americană nu se reflectă cam târziu pe piaţa europeană?

Cristian Sima: Nu se va reflecta şi mai bine în viitor? Când America se va reface, piaţele europeană şi cea românescă nu se vor reface imediat, pentru simplul motiv că America se va reface prima. Ea dă tonul, ea comandă. Dacă ea crapă, crăpăm toţi!

Reporter: Aţi putea să ne explicaţi prin ce mecanism vom ajunge să pierdem tot? Pare că este o afirmţie metaforică, nu concretă.

Cristian Sima: Dacă planul nu va fi aprobat mâine, băncile americane nu mai au nimic, nu mai valorează nimic, au găuri îngrozitoare, sunt falimentare, nici clienţii nu mai au bani, nimeni nu mai are niciun ban. Automat, băncile americane sunt deţinute şi de bănci europene sau au acţiuni şi la băncile europene pe care le vor vinde la orice preţ. Automat, băncile europene nu vor mai avea nimic, drept urmare "Societe Generale" nu va mai avea nimic şi va vinde BRD la orice preţ şi dacă va vinde ceva, va mai lua ceva bani. "Erste Bank" va vinde orice are în România pentru că oricum nu va mai avea nimic şi oricum nu va mai conta. Vorbesc serios. Să înţelegeţi: dacă americanii mâine nu mai au nimic, nimeni nu mai are nimic! Nu uitaţi ce a spus Warren Buffet: Ori planul de salvare în care toţi punem mână de la mână, plătitorul de impozit, eu, voi, toţi şi salvăm sistemul bancar, ori dacă nu... melt down...ştii ce înseamnă "melt down"? Ne amestecăm în jos.

Reporter: Ne topim...

Cristian Sima: "Ne topim în jos..."

Reporter: Planul acesta de salvare este definit prin intervenţia statului în economie cu banii contribuabililor. Am învăţat la şcoală că este bine ca statul să stea departe de economie.

Cristian Sima: Da, este un stat socialist, este comunist, este ce vrei, dar există o singură şansă, nu există două şanse: ori luăm banii contribuabililor şi salvăm economia şi îi salvăm pe toţi, care se vor reface în doi-trei ani, nu se vor reface mâine, ori nu salvăm nimic, pierd băncile, pierde economia, pierdem noi, pierdem toţi, suntem morţi. Simplu, nu?

Reporter: Tot la şcoală am învăţat că, din când în când, este bine să mai aibă loc şi falimente pentru că atunci se corectează piaţa.

Cristian Sima: Da, de acord. Unu, două, trei, dar nu toate. Problema este că acum nu au fost un faliment sau două falimente. Problema nu este că "Fortis" a dat astăzi faliment. A dat "Fortis", a dat "Bradford& Bingley", a dat "Dexia", a dat "Royal Bank of Scotland", a dat "Wachovia", dau toate. Deci, dacă e un faliment, două, sunt bune, curăţă piaţa, toţi suntem fericiţi, dar dacă dau toate, nu mai avem nimic.

Reporter: O luăm de la început. Mai rău este pentru cei care au bani mulţi...

Cristian Sima: Da, cel mai rău este pentru mine. Dacă dau toate băncile faliment, eu nu voi mai avea nimic. O iau de la început, am mai luat-o de două ori, m-am obişnuit.

Reporter: Aţi putea să ne prezentaţi un tablou mai nuanţat cu privire la România, în peisajul acesta? Ce se poate întâmpla în mod realist cu noi?

Cristian Sima: România, indiferent dacă America se salvează sau nu, va avea probleme. Sechele americane se duc în Europa şi, din Europa, în România.

Reporter: Aşa cum aţi prezentat mai înainte, cel care suferă cel mai tare este cel care are bani, iar cel cu bani puţini, este adevărat că nici el nu mai are nimic, dar ajunge la o situaţie comunistă de egalitarism: o nouă linie de start. România nu este una dintre cele mai bogate state din Europa şi nici dintre cele mai dezvoltate. Nu ar fi rău pentru România în competiţia cu restul lumii să se găsească la aceeaşi linie de start?

Cristian Sima: Nu. România, dacă se găseşte la aceeaşi linie de start, va merge mai jos.

Reporter: Adică România merge în acest moment în sus datorită raporturilor cu ţări mai bogate?

Cristian Sima: Nu, România are un mare avantaj: în impresia generală a lumii, încă este o economie care proliferează. Proliferează datorii, dar oricum...

Reporter: Avem exemplul Germaniei şi al Japoniei după Al Doilea Război Mondial unde este evident că nu deţinerile au contat, cât oamenii şi mentalităţile.

Cristian Sima: Nu avem nici mentalitate japoneză, nici mentalitate germană.

Reporter: Ce fel de mentalitate avem?

Cristian Sima: Nu ştim să suferim.

Reporter: Dar suferim de ceva timp...

Cristian Sima: Vom suferi mult, încă nu suferim deloc!

Reporter: Dar poate că nici nu e rău, de ce ar trebui să ştiu să sufăr?De ce e nevoie să sufăr?

Cristian Sima: Dacă ştiu să sufăr, mi-e frică de suferinţă; dacă nu ştiu să sufăr, nu mi-e frică.

Reporter: Nu sunt aşa fericit cu explicaţia asta. Am îndurat regimul lui Ceuşescu cu care nimeni nu s-a împăcat şi nici nu a fost fericit, nici măcar privilegiaţii. Credeţi că cincizeci de ani de comunism care, în ultima parte au fost cam atroce, nu înseamnă că poporul ăsta ştie să sufere? Am suferit şi sub turci şi sub ruşi şi sub toată lumea.

Cristian Sima: Exact cum a zis Napoleon şi ni se aplică perfect nouă: "N-am uitat nimic, dar nici nu am învăţat nimic".

Reporter: Astea sunt discuţii in abstractum. De ce spuneţi că nu am fi învăţat nimic?

Cristian Sima: România, în momentul acesta, este într-o situaţie de forţă faţă de celelalte state: are o economie performantă, are un deficit de cont curent mare, dar are nevoie de bani din afară ca să îl refinanţeze. Nimeni nu înţelege nimic din ceea ce se întâmplă. Guvernul viitor, când va înţelege...Doamne Fereşte de cine va ajunge să guverneze ţara asta în 2009 când va avea probleme mult mai mari decât îşi închipuie.

Reporter: La ce vă referiţi? De ce nu ne spuneţi?

Cristian Sima: Va avea un deficit de cont curent enorm pe care nu va putea să îl finanţeze pentru că bani din afară nu o să vină. Va avea un deficit bugetar îngrozitor pe care nu va putea să îl finanţeze pentru că nu l-a finanţat ani de zile de la populaţie, ci l-a fianaţat din alte surse.

Reporter: De ce se vor întâmpla astea cu guvernul viitor şi nu se întâmplă cu guvernul acesta?

Cristian Sima: Pentru că guvernul acesta, în momentul de faţă, stă încă bine. Economia reală în România stă încă bine, în ciuda deficitului de cont curent.

Reporter: De ce nu s-ar manifesta moştenirea în acelaşi fel şi în viitoarea legislatură?

Cristian Sima: Moştenirea va fi cruntă în viitoarea legislatură.

Reporter: Credeţi că din acestă cauză vedem atacuri din anumite părţi împotriva cotei unice de 16%?

Cristian Sima: Nu, această cotă este extraordinară şi cea mai bună chestie pe care a făcut-o guvernul român. Păcat că nu se plăteşte o dată pe an, ci se plăteşte din trei în trei luni. În plus, mai avem o chestie: impozitul pe salariu. Dacă l-am reduce sub 16%, atunci oamenii ar avea bani în buzuinar şi ar şti ei cum să îi cheltuie.

Reporter: Şi nu am avea deficit bugetar şi mai mare?

Cristian Sima: Nu, nu am avea deficit bugetar mai mare.

Reporter: Vocile împotriva cotei unice aduc în discuţie faptul că cei bogaţi au beneficiat de pe urma cotei de 16%, în timp ce persoanele cu venituri medii sau mici au resimţit mai puţin aceste beneficii.

Cristian Sima: Dumneavoastră aveţi mai mulţi bani decât acum patru ani? Acum, toţi o ducem mai bine, dar nu vrem să recunoaştem.

Reporter: La schimbarea de regim politic din 1996-1997, în faţa Convenţiei se aflau câteva bombe plantate din timp: paritatea care trebuia să se dezechilibreze, trebuia să explodeze dolarul, ceea ce s-a şi întâmplat, mai era preţul energiei, energia fusese mult timp la acelaşi preţ şi trebuia să explodeze pentru a se alinia la preţurile internaţionale, mai existau tensiuni în privinţa salariilor şi a preţurilor... Erau nişte bombe plantate care urmau să explodeze la timpi bine calculaţi şi pe care PSD îi gândise bine. Există ceva similar în privinţa puterii care începe să guverneze din 2009?

Cristian Sima: Nu, noi stăm pe un butoi de pulbere şi nu ne dăm seama că este un butoi de pulbere; compătimesc orice fel de guvern care va ajunge să conducă România din 2009 încolo.

Reporter: Şi atunci de ce se înghesuie ei? Ce măsuri aţi lua ca prim ministru în 2009?

Cristian Sima: Ce măsuri aş lua ca prim ministru astăzi: 9% impozit pe salariu, 36% TVA ridicat la orice produs care costă mai mult de 5000 RON, sub 5000 RON aş lua şi 16%, iar dacă se poate şi mai puţin. Dacă România ar avea mâine 10% impozit pe profit, ar fi genial pentru că, cu 10% impozit pe profit s-ar putea să avem încasări la buget mai mari decât avem acum.

Reporter: Ce aţi face cu deficitul de cont curent?

Sima: Nu am de făcut decât o singură chestie: să devalorizez moneda naţională pentru o bucată de vreme după care se va revaloriza.

Reporter: Ce aţi face cu pensiile?

Cristian Sima: Decât să le dau pensii mai mari şi inflaţia să mi se ducă la stele, prefer să le dau pensiile de acum şi inflaţia să scadă.

Reporter: Dar au fost nişte promisiuni...

Cristian Sima: Dacă te duci la orice pensionar şi îl întrebi ce a cumpărat el din pensia lui cu un an în urmă şi ce a cumpărat anul acesta, s-ar putea ca pensionarul să spună că nu a cumpărat nici mai mult nici mai puţin şi atunci să convingi pe toată lumea că nu are rost să mărim pensiile ca să mărim inflaţia.

Reporter: Ce aţi face pentru bursele de valori şi de derivate din România?

Cristian Sima: Aş desfiinţa Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi m-aş afilia la supraveghetorul englez, pentru că este posibil, este legal. Fiind în Uniunea Europeană, orice fel de societate de investiţii financiare poate să se afilieze la orice fel de regulator din piaţa comunitară.

Reporter: Puteţi imagina un plan de relansare a economiei naţionale pornind de pe piaţa de capital? Că se poate din mai multe colţuri...

Cristian Sima: Da. În primul rând, cotăm tot ce se poate pe piaţa de capital la orice preţ, îl vindem la orice preţ, îl cumpăram la orice preţ, statul putând fi cumpărător sau vânzător. Când preţul va fi foarte jos, statul va cumpăra şi când va fi foarte sus, statul va vinde. Important este ca ce deţine statul în portofoliul actual, să fie cotat pe bursă.

Reporter: Tot ce deţine statul să fie cotat pe piaţă?

Cristian Sima: Daţi-mi un SIF (n.r. societatea de investiţii financiare) sau un portofoliu al statului român şi dacă după doi ani nu valoarează minim 100% mai mult, pierd tot ce am, şi eu am mult. Daţi-mi un SIF, daţi-mi Fondul Proprietatea, daţi-mi orice fel de activ al statului român lăsaţi-mi-l să-l învârtesc şi dacă peste doi ani, nu valoarează cu minim 100% mai mult, eu pierd tot ce am, casă, nevastă, copii, maşină, orice.

Reporter: Alte recomandări pentru guvernanţi mai aveţi?

Cristian Sima: Să îşi dea demisia...

Reporter: Adevărul este că sunt de acord cu dumneavostră. Nu ne merită...

Reporter: La nivel regional, cum stă România în comparaţie cu celelate state? De exemplu, dacă este să luăm în calcul dobânda de politică monetară a României, acesta este de 10,25%, în comparaţie cu cea a Poloniei care este de 6% sau a Ungariei de 8,5%.

Cristian Sima: Stăm cel mai bine! Datorită acestor dobânzi stăm cel mai bine. Situaţia României nu este ca a celorlalte ţări.