Criza apei - provocări şi rezolvări

Vara toridă pe care am traversat-o a repus în discuţie mai multe probleme care ameninţă omenirea. Printre acestea se află şi o iminentă criză a apei. Lucrurile sunt destul de clare, din păcate, în această privinţă. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), până în 2050 circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă. Aceeaşi organizaţie anunţa încă de acum cinci ani că, până în 2025, doi din trei oameni vor trăi în condiţii de "stres" din cauza lipsei apei. Africa, Orientul Mijlociu şi mai ales Sudul Asiei vor fi în prima linie în ceea ce priveşte această problemă. Estimările se confirm, din păcate. Pe de altă parte, potrivit Academiei de Ştiinte a SUA, care a analizat 8000 de războie care au avut loc în ultimii 500 de ani, majoritatea având printre factorii declanşatori lipsa apei.

O ştire dramatică în acest sens vine de la UNICEF, care a avertizat la sfârşitul săptămânii trecute că peste 4 milioane de persoane din Liban s-ar putea confrunta cu o lipsă critică de apă potabilă sau ar putea să nu aibă deloc acces la apă zilele următoare. Libanul, cu o populaţie de 6 milioane de locuitori, se află de doi ani în criză financiară, confruntându-se cu o lipsă de păcură şi benzină ceea ce a condus la întreruperi de electricitate şi cozi lungi la cele câteva benzinării care încă mai funcţionează. "Instituţii vitale precum spitalele şi centrele de sănătate nu au avut acces la apă potabilă din cauza întreruperilor de electricitate, punând vieţile în pericol", a declarat directorul executiv al UNICEF, Henrietta Fore, care a mai adăugat: "Dacă patru milioane de oameni sunt obligaţi să recurgă la surse nesigure şi costisitoare de apă, sănătatea publică şi igiena vor fi compromise, iar Libanul s-ar putea confrunta cu o creştere a bolilor provocate de apa nepotabilă, pe lângă creşterea numărului de cazuri de COVID-19".

De pe acest "front" nu vin însă doar veşti proaste, mai apar şi licăriri de speranţă. Cercetători israelieni de la Universitatea din Tel Aviv au reuşit să obţină apă potabilă din aerul poluat dintr-o zonă urbană, apă ce corespunde atât standardelor privind calitatea ale statului Israel cât şi celor ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), la capătul unui studiu desfăşurat în premieră mondială. Cercetătorii au analizat calitatea apei obţinută din vaporii atmosferici dintr-o zonă urbană în care există atât poluare industrială cât şi şantiere de construcţii, şi au ajuns la concluzia că această apă este potabilă. Testarea apei a fost făcută cu un instrument dezvoltat de compania israeliană Watergen, parteneră în cadrul acestui studiu. Echipa de experţi de la laboratorul de hidrochmie al Universităţii din Tel Aviv a fost coordonată de cercetătorul Offir Inbar şi supervizată de prof. Dror Avisar, şeful Institutului Moshe Mirilashvili pentru Studii Aplicate asupra Apei. Ei au explicat că la nivel global există o criză în creştere a apei potabile şi că această criză necesită abordări inovatoare şi noi tehnologii pentru obţinerea apei potabile. Atmosfera terestră este o uriaşă resursă regenerabilă de apă, 98% din apa atmosferică aflându-se în stare gazoasă. Conform lui Offir Inbar, nu au fost folosite în cadrul experimentului sisteme de filtrare sau de tratare a apei. Apa potabilă a fost direct obţinută din atmosferă. Cercetătorii au derulat o gamă largă de analize chimice ale apei şi au observat că în marea majoritate a cazurilor apa obţinută din atmosfera din zona Tel Avivului este potabilă, inclusiv în diferite anotimpuri şi în perioade diferite ale zilei. Există însă şi factori care influenţează calitatea apei obţinute din aer. Potrivit lui Inbar: "Studiul a arătat că direcţia vântului influenţează puternic calitatea apei, şi spre exemplu, atunci când vântul bate dinspre deşert am identificat în apă mai mult calciu şi sulf, substanţe provenite din praful deşertic. Însă, atunci când vântul bate dinspre mare, am identificat concentraţii mai ridicate de clor şi sodiu, substanţe care se găsesc în apa marină. Mai mult decât atât, am descoperit că particularităţi ale aerului provenit din regiuni îndepărtate pot fi identificate în apa produsă. Spre exemplu, apa obţinută din aer provenit din Sahara este diferită de apa produsă din aer provenit din Europa. Folosind metode avansate am descoperit o legătură directă între concentraţiile de amoniac, oxizi de azot şi dioxid de sulf din aer şi concentraţiile produşilor de descompunere ale acestor substanţe ce au fost identificaţi în apă. Am descoperit concentraţii mici de cupru, potasiu şi zinc în apă, ce provin probabil din poluarea produsă de om. Din punctul de vedere al unui cercetător, legătura chimică pe care am descoperit-o între parametri meteorologici şi compoziţia apei deschide posibilitatea de a studia atmosfera prin intermediul apei extrase din ea. În plus, această legătură ne permite să aflăm ce minerale trebuie adăugate apei extrase din atmosferă pentru a-i creşte calitatea în vederea consumului uman. În general, am observat că apa potabilă obţinută din aer nu conţine suficient calciu şi magneziu - şi este bine să adăugăm aceste minerale în apă, aşa cum procedează unele ţări cu apa obţinută prin proceduri de desalinizare a apei marine".

Mai multe ţări folosesc instalaţii pentru obţinerea apei din atmosferă, care includ sisteme de purificare şi tratare a apei. Offir Inbar susţine că a demonstrat că procesul este unul care nu pune în pericol sănătatea oamenilor: "Exista însă îngrijorarea că apa produsă din aerul din inima zonelor urbane nu este bună de băut - iar noi am demonstrat că lucrurile nu stau aşa. În prezent ne extindem studiile către alte zone ale Israelului, printre care Golful Haifa dar şi unele zone agricole, pentru a putea investiga impactul diverşilor factori poluanţi asupra calităţii apei extrase din aer".

După cum se poate vede există soluţii pentru acerastă criză, important este să existe şi voinţă.