Criza economică şi războiul

De mai bine de un an, ideea unui posibil război între Israel şi Iran, provocat de dezvoltarea capacităţii nucleare iraniene, revine obsesiv în atenţia opiniei publice. Contextul politic din lumea arabă de după revoluţiile arabe din 2012 şi întărirea islamismului radical şi a salafismului, şi inflamarea lumii musulmane care a folosit difuzarea filmului Inocenţa musulmanilor pentru a marca prin violenţe a 11-cea aniversare a atacurilor din 11 septembrie 2001, fac şi mai verosimilă ipoteza unui război rapid între Israel şi Iran.

Deja, de două luni, media israeliene anunţă ca sigură atacarea Iranului înaintea alegerilor prezidenţiale americane din 6 noiembrie . Pe la mijlocul lunii august, când în România psihodrama referendumului de revocare a preşedintelui era la apogeu, ministrul israelian al apărării civile, Matan Vilnai susţinea că un război cu Iranul ar putea dura 30 de zile şi s-ar putea desfăşura pe mai multe fronturi deodată. Mai mult, în urmă cu o săptămână, în ediţia sa din 9 septembrie, Sunday Times anunţa că Israelul ar reflecta asupra lansării unui impuls electromagnetic asupra Iranului, ceea ce ar putea paraliza reţeaua de transporturi şi comunicaţii şi ar bloca programul nuclear. Impulsul electromagnetic (în engleză EMP, electromagnetic pulse) reprezintă o emisie scurtă de unde electromagnetice de mare amplitudine care ar putea distruge atât aparatele electrice şi electronice branşate la reţeaua electrică şi neprotejate, cât şi ar putea bruia telecomunicaţiile. Ori, un astfel de război, ale cărui consecinţe sunt imprevizibile, nu poate fi analizat în afara contextului crizei economice mondiale.

Relaţia dintre criza economică şi război nu este o noutate. Într-un articol, "Leac de criză", publicat la începutul secolului trecut, în ianuarie 1900, I. L. Caragiale (suntem în anul Caragiale, nu-i aşa!) reflecta, în felul său ironic inegalabil, asupra subiectului. Începutul articolului de acum mai bine de un secol apare cât se poate de actual: "Cu cât se accentuează criza aceasta economică şi finanţiară, care ne bântuie de atâta vreme fără s-avem speranţă a scăpa aşa de curând, cu atât mi se lămureşte mai bine amintirea lucrurilor de pe vremea războiului din urmă ruso-româno-turc. N-am pretenţia să pricep economia politică şi, prin urmare, nu voi căuta să fac vreo paralelă între starea actuală economică şi starea în care se afla ţara noastră până în ajunul marelui război. Ştiu însă că lumea toată se plângea tot aşa de amar ca şi astăzi de lipsa banilor pe piaţă."

Conu' Iancu îl foloseşte pe nenea Matache, "băcan mare, la poziţie principală pe Podul Mogoşoaii", pentru a caricaturiza viziunea simplist-mercantilă a relaţiei dintre criza economică şi război. "Când ajunsese criza în toiul ei şi lumea era cuprinsă de ultima deznădejde, iată că se declară războiul. M-am dus la un prieten ... îl ştiam la marginea prăpastiei: faliment sigur în negoţ şi casele, care erau proprietatea nevestii, ipotecate cu vârf. < Ai auzit? Război! > îmi zice băcanul cu un ton cu totul altul decât al mâhnirii. < Atâta ne mai trebuia nene Matache >, îi răspunsei eu. < Război ne mai trebuia, ca să ne prăpădim de tot. >. < Las că-i bine >, adăogă omul cu tonul şi mai accentuat, frecându-şi palmele cu multă satisfacţie. < Iei ceva? fac eu cinste. > Şi explică apoi băcanul viziunea sa economică < Criza, vezi dumneata, drăguţă, este paregzamplu, cum să zic? pardon, ca o boală, ca o bubă... coace, coace mereu; coace pe dedesubt şi te prăpădeşte. Care va să zică, dacă o spargi, te-ai uşurat... >"

Şi primul război şi cel de-al doilea război mondial au urmat unor crize ce nu păreau să se mai sfârşească. Nu doar că nu au fost scurte, dar, datorită consecinţelor lor au schimbat faţa lumii. Că, între timp războaiele au devenit din ce în ce mai lungi şi mai crude, că au omorât zeci de milioane de oameni şi au distrus miliarde de vieţi, puţin a contat. Căci, sub influenţa ortodoxiei economice neoliberale decomplexate alţi nea' Matache îşi freacă mâinile.