Criza energetică poate declanşa furtuna perfectă pentru sectorul industrial al Europei

O companie din Germania care produce sticlă din 1802 a anunţat recent închiderea pe termen nedefinit a unei linii de producţie şi reducerea la 25% din capacitate a producţiei pe a doua linie, conform unui articol recent din Handelsblatt.

Fabrica a trebuit să-şi reducă drastic activitatea ca urmare a întreruperii alimentării cu energie, în ciuda existenţei unor contracte valide. Cu toate acestea, se pare că furnizorul de energie nu îşi mai poate îndeplini obligaţiile contractuale, după cum arată publicaţia germană.

În industria hârtiei, alt sector mare consumator de energie, numărul insolvenţelor creşte accelerat. Handelsblatt oferă exemplul unui producător de ambalaje din carton, care se află în această situaţie în ciuda cererii masive pentru produsele sale, pe fondul creşterii accentuate a livrărilor la domiciliu.

Noile contracte pentru furnizarea energiei se fac la preţuri mult mai mari, iar aceste costuri reprezintă o povară suplimentară pentru firme, care fac deja faţă tot mai greu creşterii costurilor pentru materiile prime şi transport.

Este de la sine înţeles că efectele cumulate ale creşterii preţurilor energiei afectează cel mai grav sectorul IMM-urilor, pilonul de bază al industriei şi economiei germane.

Ce se întâmplă când scade oferta iar cererea continuă să fie stimulată prin diverse programe guvernamentale?

Nu ar trebui ca preţurile să scadă, astfel încât să fie îndeplinită promisiunea băncilor centrale privind inflaţia tranzitorie, conform unei teorii economice progresiste construite în afara realităţii? Sau preţurile vor creşte în ciuda dorinţelor planificatorilor centrali şi a diferitelor programe de plafonare izvorâte din pandemia de analfabetism economic care bântuie mai ales prin cancelariile europene?

Explozia preţurilor energiei afectează puternic şi companiile mari din Europa, iar spectrul unei dezindustrializări accelerate este tot mai ameninţător.

Într-un comunicat de presă comun publicat pe site-ul EUROFER (European Steel Association), companii din sectoarele mari consumatoare de energie (metale, ciment, hârtie, sticlă, îngrăşăminte şi altele) au lansat un apel disperat către liderii europeni pentru rezolvarea problemei creşterii exponenţiale a preţurilor energiei.

"Situaţia actuală a avut un impact sever asupra competitivităţii şi profitabilităţii sectoarelor mari consumatoare de energie din Europa", se arată în apel, unde se mai accentuează că "această criză energetică pune în pericol investiţiile în tehnologii curate şi reprezintă o ameninţare existenţială pentru actualele proiecte cu emisiuni reduse".

Companiile mai cer reformarea sistemul de tranzacţionare a certificatelor de poluare şi avertizează că prelungirea crizei energetice va conduce inclusiv la mutarea capacităţilor de producţie în afara Europei.

"Preţurile prohibitive ale energiei şi preţurile certificatelor de carbon riscă subminarea procesului de decarbonizare a industriei oţelului din Europa", se arată şi într-un alt comunicat de presă de la EUROFER.

Oare cum poate fi caracterizată o astfel de politică economică promovată de autorităţile europene, în condiţiile în care tranziţia accelerată către "economia verde" este subminată tocmai de forţarea iresponsabilă a tranziţiei către "economia verde", prin ignorarea celor mai elementare legi ale fizicii şi economiei?

Un avertisment în acest sens a venit recent şi de la International Energy Agency (IEA). În raportul "Coal 2021", publicat în ultima lună a anului trecut, se estimează o creştere semnificativă a utilizării cărbunelui pentru producţia de energie electrică în 2021, inclusiv în Europa şi Statele Unite.

Mai mult, producţia de cărbune poate atinge un nou record în 2022, după cum se mai arată în raport, în special ca urmare a creşterii producţiei în India şi China. În aceste condiţii, "era reducerii emisiunilor de dioxid de carbon se îndepărtează şi mai mult".

Raportul de la IEA avertizează că "toate dovezile arată o lărgire a decalajului dintre ambiţiile politice şi ţintele stabilite, pe de o parte, şi realităţile actualului sistem energetic pe de altă parte".

Implicaţiile ar trebui să fie evidente pentru toată lumea, chiar şi pentru politicienii analfabeţi funcţional, economic sau afectaţi de orice alt fel de analfabetism.

Ţintele climatice care devin tot mai greu de atins şi creşterea riscurilor privind securitatea energetică sunt implicaţiile majore prezentate în raportul de la IEA, unde se mai subliniază că "în timp ce investiţiile în producţia combustibililor fosili se reduc, finanţarea pentru energie şi tehnologii curate nu creşte suficient de repede".

În această dezbatere s-a implicat recent şi Banca Centrală Europeană. După ce au promovat intens "finanţările verzi", inclusiv prin reglementări care "diluează" artificial riscul de credit, se pare că oficialii BCE au o nouă revelaţie.

Isabel Schnabel, membru al conducerii executive a BCE, a declarat, în cadrul conferinţei anuale organizate de American Finance Association, că "tranziţia către economia verde aduce riscuri suplimentare de creştere a inflaţiei pe termen mediu peste scenariul de bază".

"Există situaţii în care băncile centrale trebuie să se îndepărteze de la consensul conform căruia politica monetară trebuie să privească dincolo de preţurile energiei pentru asigurarea stabilităţii preţurilor pe termen mediu", a mai declarat oficialul BCE, conform articolului publicat pe site-ul instituţiei sub titlul "Looking through higher energy prices? Monetary policy and the green transition".

Una dintre scenariile care trebuie să determine schimbarea cursului politicii monetare ar fi "dezancorarea aşteptărilor inflaţioniste", după cum a declarat Isabel Schnabel, iar al doilea ar fi creşterea presiunilor inflaţioniste ca urmare a politicilor de combatere a schimbărilor climatice.

Oficialul BCE a amintit că al doilea scenariu pare să se deruleze deja şi a citat o serie de studii în acest sens.

Declaraţia are implicaţii majore pentru deciziile de politică monetară în anii următori, în condiţiile în care băncile centrale nu mai pot justifica preţurile mari ale energiei prin cauze exogene.

În aceste condiţii, oficialul BCE a avertizat că banca ar putea fi nevoită să retragă programele de stimulare monetară mai repede decât era planificat.

Chiar dacă finalizarea programelor de relaxare cantitativă nu va fi însoţită şi de majorarea dobânzilor oficiale, costurile de finanţare vor înregistra creşteri semnificative în lanţ, începând de la randamentele obligaţiunilor guvernamentale, iar efectele vor fi devastatoare pentru economiile europene fragile în care "vieţuiesc" numeroase firme zombi.

Furtuna perfectă este tot mai aproape.