Cum deveniţi investitor

Câteva împrejurări au determinat, în toamna anului 2006, o intensificare a numărului celor care se îndreaptă spre Bursă, sau mai exact spre piaţa de capital, ca o alternativă considerată superioară altora. Argumentele au fost multiplicarea analizelor referitoare la performanţele Bursei comparativ cu alte variante de investire, scăderea dobânzilor bancare şi ale altor instrumente bancare, scăderea cursului valutar al euro comparativ cu leul şi creşterea excesivă a preţurilor la clădiri şi terenuri. Cu alte cuvinte, alternativele la piaţa de capital au devenit ori nesigure, ori prea puţin atractive. Că este aşa o dovedeşte afluxul de noi investitori la Bursă. Cum oameni cu bani mai sunt, nu este rău să le uşurăm calea. Primul pas este să apelaţi la un intermediar autorizat pentru brokeraj, şi anume o societate de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F), aşa cum este definiţia lor oficială. Lista aces­tora este publicată pe site-ul www.cnvmr.ro al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (organism de stat care supraveghea­ză şi controlează piaţa de capital), pe cele ale pieţelor Bursa de Valori Bucureşti (www.bvb.ro) şi Rasdaq (www.rasd.ro), în diverse reviste de specialitate sau, periodic, în ziare. Alegerea intermediarului este la fel de importantă ca şi cea a acţiunilor care vă formează portofoliul. Cum serviciile oferite au un cost, evident că acesta contează. CNVM a limitat costul intermedierii la 8% din valoarea tranzacţiei, dar acest procent exagerat este aplicat de SSIF-uri numai "cuponarilor" (persoanelor care au devenit acţionari, cu un număr mic de acţiuni, în urma subscrierii în cadrul Programului de Privatizare în Masă şi care fac, de regulă, tranzacţii o singură dată la momentul vînzării acţiunilor primite). Unele dintre societăţile de brokeraj nu mai res­pectă nici această limită şi percep chiar şi 25%, ceea ce este jaf la drumul mare, când este vorba despre acţiunile acordate celor care au subscris CCP-uri (cupoane cu certificate de privatizare) la alte firme decât o Societate de Investiţii Financiare (SIF format pentru administrarea a circa 30% din proprietatea de stat privatizată către populaţie). Nu discutăm însă despre aceştia, ci despre investitorii voluntari şi conştienţi. Pentru aceştia, comisionul este mult mai mic şi variază în funcţie de mărimea investiţiei, a rulajului banilor şi de politica proprie a casei de brokeraj. Comisionul variază de regulă între 0,5% şi 3% din valoarea tranzacţiei. Dacă un inves­titor rulează 100.000 lei noi (un miliard vechi) pe lună, la 1%, un comision oarecum curent, SSIF încasează 1000 lei noi, din care cheltuieşte pe comisioanele plătite pieţei 250 - 300 lei. Din diferenţă plăteşte cota parte a cheltuielilor fixe (salarii, chirii, taxe aferente acestora, telefoane, precum şi taxele de membru, costul abonamentelor la serviciile la care apelează, cum ar fi legăturile cu BVB şi Rasdaq sau internet).

Dacă are un client care rulează tranzacţii de 1 milion lei noi, cota pentru cheltuielile fixe devine mult mai mică procentual şi atunci îşi poate permite o reducere a procentului de comision global perceput de la client. La un client care investeşte 500 - 1000 lei noi, este greu să alegi un portofoliu iniţial, fără să mai vorbim despre rulaj. Cu 1000 lei noi nu poţi lua numărul minim de acţiuni la o tranzacţie pe piaţa principală, care este de 500 bucăţi la multe din titlurile din piaţă. Comisionul nu este singurul cost pentru investitor. La comision se adaugă costul legăturii între investitor şi broker.