CURTEA DE CONTURI A DESCOPERIT DEFICIENŢE SEVERE ÎN ACTIVITATEA MINISTERULUI FINANŢELOR Nu este prea târziu să oprim spirala datoriei publice a României

Curtea de Conturi a României a publicat zilele trecute raportul cu privire la "vulnerabilităţile şi sustenabilitatea datoriei publice". Misiunea de audit s-a desfăşurat între aprilie 2013 şi ianuarie 2014, urmărind evoluţia datoriei publice în perioada 2010 - 2012.

Concluziile Curţii de Conturi sunt deosebit de îngrijorătoare pentru evoluţia datoriei publice, dacă nu sunt luate măsuri drastice de stopare a actualei tendinţe, mai ales pe fondul accentuării crizei financiare şi economice din Europa. Încă nu este prea târziu pentru a opri spirala datoriei publice, având în vedere că ne situăm semnificativ sub limita de îndatorare prevăzută în tratatele europene, iar ţările din flancul sudic al zonei euro ne-au demonstrat cât de rapid pot ieşi lucrurile de sub control.

Ce a descoperit Curtea de Conturi? Că "ritmul de creştere al datoriei publice guvernamentale a devansat ritmul de creştere al economiei", iar aceasta implică o "creştere a riscului de solvabilitate". O comparaţie între creşterea anuală a Produsului Intern Brut, în termeni nominali, şi cea a datoriei publice arată adevărata dimensiune a problemei (vezi graficul 1).

Astfel, în timp ce PIB-ul nominal a înregistrat o creştere anuală medie de 5,4% în perioada 2010-2012, datoria a crescut cu o rată anuală medie de 23,7%. Inclusiv în 2013, datoria a crescut mai rapid decât economia. Între 2008 şi 2013, datoria publică a crescut cu 250%, până la 241,44 miliarde de lei, în timp ce Produsul Intern Brut a crescut cu 22% în termeni nominali, până la 628,6 miliarde.

Mai mult, creşterea datoriei a depăşit nevoia de finanţare a deficitului bugetar, pe fondul "deprecierii monedei naţionale şi consolidarea rezervelor de lichiditate ale Trezoreriei Statului".

Deprecierea monedei naţionale, în condiţiile deteriorării condiţiilor financiare din Europa, continuă să reprezinte un factor major de risc pentru datoria publică, în condiţiile în care ultimele date de la Ministerul Finanţelor, din iulie 2014, arată că datoria rezultată în urma emisiunilor pe pieţele externe în euro şi dolari a fost de 8,75 miliarde de euro, respectiv 5,75 miliarde de dolari.

Raportul Curţii de Conturi arată costuri foarte ridicate ale finanţărilor atrase de pe pieţele externe în perioada 2010-2012, rata cuponului fiind de peste 5%, cu excepţia unei emisiuni de obligaţiuni în euro cu maturitatea în noiembrie 2019, unde cuponul este de 4,875%.

Creşterea accelerată a datoriei publice a determinat, după cum mai arată Raportul Curţii de Conturi, şi creşterea poverii acesteia pentru fiecare locuitor al României. La sfârşitul anului 2013, datoria publică era de aproape 3000 de euro pe locuitor, în condiţiile în care numărul total al locuitorilor a fost de circa 20 de milioane.

Un alt aspect remarcat în raport este creşterea mult mai rapidă a datoriei publice externe, în perioada analizată, faţă de ritmul de creştere a rezervelor internaţionale. Dacă mai luăm în considerare şi reluarea tendinţei de creştere a deficitului de cont curent, ajungem la concluzia că nivelul actual al rezervelor internaţionale creează un sentiment de falsă siguranţă în ceea ce priveşte capacitatea Băncii Naţionale de a interveni pentru susţinerea leului pe termen mediu.

Pe fondul menţinerii decalajelor dintre cele două ritmuri de creştere, Curtea de Conturi avertizează că "România va fi din ce în ce mai mult dependentă de finanţări externe". Dar cine vor fi "investitorii" străini care vor mai oferi bani guvernului? Oare trebuie să batem, din nou, la poarta Fondului Monetar Internaţional, ale cărui condiţii reprezintă un obstacol major în calea dezvoltării?

Pe baza prognozelor de la Comisia Naţională de Prognoză pentru următorii doi ani, Curtea de Conturi apreciază că "datoria publică conform legislaţiei naţionale se va situa pe termen mediu la un nivel rezonabil de sub 44% din PIB, iar datoria publică conform metodologiei Uniunii Europene la un nivel de sub 40 % din PIB". Nu trebuie să uităm, însă, că noua metodologie a Uniunii Europene, ESA 2010, aduce schimbări semnificative atât privind contabilizarea datoriei publice, cât şi calculul Produsului Intern Brut. Noi capitole de cheltuieli vor fi incluse în datoria publică, iar datele revizuite pentru anii precedenţi vor fi raportate, la nivel continental, începând cu luna viitoare.

În ceea ce priveşte structura datoriei publice interne, analiza Curţii de Conturi arată că "împrumuturile cu maturitate pe termen scurt contractate de pe piaţa internă deţin cea mai mare pondere în totalul datoriei publice guvernamentale interne", iar aceasta "poate expune statul la riscuri de lichiditate şi refinanţare".

Conform ultimelor date de la Ministerul Finanţelor, datoria guvernamentală rezultată în urma emisiunilor de obligaţiuni pe piaţa locală a fost de 112,6 miliarde de lei la sfârşitul lunii iulie 2014, din care 98,8 miliarde a fost valoarea emisiunilor de obligaţiuni în lei, iar datele de la BNR, privind emisiunile în lei pe piaţa primară, arată expunerea majoră faţă de riscul de refinanţare (vezi graficul 2).

În ciuda eforturilor guvernamentale de creştere a maturităţii datoriei, înlocuirea împrumuturilor pe termen scurt cu cel pe termen mediu şi lung nu a avut efecte semnificative, în condiţiile în care costurile de finanţare pe termen scurt au înregistrat creşteri semnificative în ultima lună.

De la randamentele minime istorice de 1,78%, respectiv 1,91%, pentru obligaţiunile de 6 luni, respectiv 12 luni, înregistrat în iulie 2014, costurile medii de finanţare pentru maturităţile respective au crescut cu 38,8%, respectiv 32,5%, până la sfârşitul săptămânii trecute.

În plus, pe piaţa interbancară s-a accentuat deficitul de lichiditate, iar unele bănci comerciale s-au văzut nevoite să apeleze la facilitatea repo a BNR, în condiţiile în care ratele ROBOR pe termen scurt au crescut cu aproape un punct procentual în ultima lună.

Efectele s-au văzut şi pe piaţa primară a obligaţiunilor de stat, unde guvernul nu a mai plasat toate obligaţiunile pe termen lung, la ultimele trei licitaţii, din cauza creşterii randamentelor cerute de bănci. Este foarte probabilă continuarea acestei tendinţe, care va conduce la revenirea dependenţei guvernului de finanţările pe termen scurt şi creşterea semnificativă a riscului de refinanţare şi de dobândă.

Instituţiile financiare au "uitat" că au fost principalii beneficiari ai creşterii datoriei publice interne, după cum arată raportul Curţii de Conturi, deoarece se confruntă şi cu recunoaşterea accelerată a pierderilor din portofoliile de credite sub presiunile BNR.

"În perioada 2010 - 2012, datoria publică guvernamentală internă a fost deţinută integral de sectorul bancar privat, creându-se astfel un cerc vicios între datoria publică şi consolidarea bancară", iar "MFP a asigurat sectorului bancar privat un venit sigur şi plasamente în active fără risc", mai precizează raportul de audit. Banca Naţională a României a "încurajat" menţinerea cercului vicios amintit de Curtea de Conturi prin reducerea dobânzii de politică monetară, ale cărei efecte asupra costurilor de finanţare din economia reală au fost nesemnificative.

Conform definiţiei din raportul de audit, "sustenabilitatea datoriei publice reprezintă gradul în care un guvern poate menţine programele existente şi poate îndeplini cerinţele creditorilor fără a creşte povara datoriei publice asupra economiei".

În condiţiile în care economia a reintrat în recesiune, iar prognozele de pe piaţă indică o continuare a contracţiei şi în T3 2014, se mai poate afirma că datoria publică este sustenabilă? Din păcate, răspunsul este negativ pentru orizontul de timp mediu şi lung. Povara datoriei publice apasă deja puternic asupra economiei, în urma accentuării fiscalităţii, inclusiv prin introducerea de noi impozite şi taxe.

Concluziile Curţii de Conturi arată că obiective majore ale strategiei de administrare a datoriei publice guvernamentale - creşterea controlată a datoriei publice guvernamentale, reducerea costului datoriei publice guvernamentale în PIB şi limitarea riscului valutar - nu au fost atinse.

Având în vedere politicile guvernamentale de la declanşarea crizei la nivel naţional, este greu de crezut că recomandările din raportul de audit vor fi luate în considerare, mai ales în ceea ce priveşte reintroducerea unui plafon de îndatorare, în scopul "creşterii controlate a datoriei", contractarea împrumuturilor externe doar pentru finanţarea unor investiţii productive sau identificarea posibilităţilor concrete şi posibile de reducere a costurilor.

În curând, "fereastra" costurilor de finanţare reduse se va închide, nu doar la noi, ci şi la nivel global, iar singura opţiune va rămâne reducerea drastică a cheltuielilor guvernamentale şi ridicarea piedicilor din faţa sectorului privat, până nu este prea târziu pentru a opri spirala datoriei "noastre" publice.