De ce se teme Federal Reserve de un audit al Congresului american?

Pe vremea când era membru al Camerei Reprezentanţilor, Ron Paul a lansat o iniţiativă legislativă al cărei scop a fost crearea unui cadru juridic pentru evaluarea periodică a politicii monetare a Federal Reserve. Proiectul de lege a fost atacat din aproape toate părţile, iar trecerea sa prin Congres nu a fost posibilă din cauza opoziţiei Senatului.

La sfârşitul lunii trecute, Rand Paul, fiul lui Ron Paul şi senator de Kentucky, a introdus un nou proiect de lege (n.a. "Audit the Fed"), având susţinerea a 30 de senatori, din care unul este membru al Partidului Democrat.

Conform datelor din presa americană, Partidul Republican controlează 54 de locuri în Senat, din cele 100, dar este nevoie de susţinerea a 60 de senatori pentru depăşirea tuturor obstacolelor procedurale.

Pe fondul majorităţii confortabile şi în Camera Reprezentanţilor, proiectul de lege ar avea, cel puţin teoretic, mai multe şanse de aprobare.

Din păcate, lucrurile nu stau deloc aşa. Atacurile concertate nu s-au lăsat aşteptate, în condiţiile în care presa financiară încearcă să folosească pe deplin arma ironiei la adresa lui Rand Paul, iar oficialii Federal Reserve nu scapă nicio ocazie pentru a avertiza cu privire la efectele pierderii independenţei băncii centrale.

"Dovedindu-se incapabili să elaboreze o politică fiscală eficientă sau să construiască un sistem de reglementare care să stimuleze investiţiile şi crearea locurilor de muncă, membrii Congresului încearcă doar să creeze o sperietoare dintr-o entitate care îşi face treaba eficient", a atacat Richard Fisher, preşedintele Federal Reserve Bank of Dallas, propunerea senatorului Paul.

În opinia lui Jeffrey Lacker, preşedintele Federal Reserve Bank of Richmond, noul proiect de lege "nu face decât să faciliteze hărţuirea frecventă a procesului nostru decizional, a procesului nostru de stabilire a politicii monetare".

O voce tot mai influentă din cadrul Partidului Democrat, senatorul Elizabeth Warren, a lansat o critică puternică la adresa Federal Reserve Bank of New York în toamna trecută, pe fondul dezvăluirilor privind relaţia "apropiată" dintre cea mai influentă divizie a Federal Reserve şi băncile de pe Wall Street pe care se presupune că le "supervizează".

Dar nu şi acum. Conform unei ştiri recente din Wall Street Journal, senatorul Warren, care face parte din Comitetul Bancar al Senatului, se opune propunerii legislative a colegului său din Kentucky. "Mă opun formei actuale a proiectului deoarece promovează implicarea Congresului în deciziile de politică monetară, riscă politizarea acestora şi poate avea implicaţii periculoase pentru stabilitatea financiară şi sănătatea economiei globale", a declarat Elizabeth Warren.

Jerome Powell, membru al Consiliului guvernatorilor Federal Reserve şi singurul republican din structurile de conducere ale Fed-ului, s-a pronunţat, de asemenea, împotriva adoptării legii, considerând că aceasta poate limita independenţa băncii centrale, după cum scrie Bloomberg.

Powell s-a angajat şi într-o campanie puternică de lobby în cadrul Partidului Republican, pentru a atrage noua majoritate din Congres de partea celor care se opun auditului.

Un pilon important al opoziţiei faţă de noua lege este reprezentat chiar de Casa Albă. Jason Furman, şeful consilierilor economici prezidenţiali, a declarat, pentru Bloomberg, că va recomanda respingerea legii, deoarece "Fed-ul este deja enorm de transparent", iar orice lege suplimentară "este de prisos sau contraproductivă".

Senatorul Richard Shelby, membru al Partidului Republican şi preşedinte al Comitetului Bancar din Senat, a adus în atenţie dimensiunea bilanţului băncii centrale americane, care depăşeşte 4,5 trilioane de dolari.

"Odată am fost un apărător puternic al Fed-ului. Acum nu mai este cazul, trebuie mai multă transparenţă", a declarat Shelby, conform unui articol din WSJ. Pentru a tempera atacurile criticilor, senatorul Shelby a mai precizat că "niciunul dintre noi nu doreşte un loc în Consiliul guvernatorilor, dar independenţa trebuie completată cu o anumită supraveghere".

Deşi programul QE a fost oprit oficial în a doua jumătate a anului trecut, efectele acestuia continuă să influenţeze puternic evoluţia sistemului bancar.

În săptămâna încheiată la 11 februarie 2015, activele totale ale Federal Reserve erau de 4,54 trilioane de dolari, în condiţiile în care portofoliul de titluri ipotecare (n.a. Mortgage Backed Securities) a ajuns la 1,74 trilioane de dolari, iar portofoliul de obligaţiuni guvernamentale la 2,46 trilioane (vezi graficul 1).

Susţinerea necondiţionată a sistemului bancar, în special a marilor instituţii financiare de pe Wall Street, a permis reluarea creditului de consum, care şi-a accelerat tendinţa crescătoare după reculul din 2009 (vezi graficul 2).

O mare parte a acestuia este reprezentat de creditul pentru studii, al cărui sold a depăşit un trilion de dolari, şi creditul auto. Ambele categorii sunt tot mai afectate de creşterea ratei de neperformanţă, conform datelor din presa financiară americană.

Şi nici nu ar avea cum să fie altfel, în condiţiile în care veniturile reale ale clasei de mijloc nu au mai crescut de peste trei decenii. Politicile Federal Reserve din ultimii ani au condus la adâncirea majoră a divergenţei dintre veniturile diferitelor categorii sociale, cu efecte negative asupra structurii pieţei muncii şi a consumului.

O analiză recentă de pe site-ul Federal Reserve Bank of Atlanta ridică un serios semn de întrebare cu privire la transformarea economiei americane într-o "economie cu jumătate de normă", în condiţiile în care numărul celor angajaţi cu jumătate de normă a crescut cu 2,5 milioane faţă de 2007, iar numărul angajaţilor cu normă întreagă a scăzut cu circa 2,2 milioane.

Nici scăderea majoră a preţului combustibilului auto nu a condus la revigorarea consumului, după cum arată ultimele date de la BLS (Bureau of Labor Statistics), pe fondul utilizării venitului disponibil suplimentar în alte scopuri.

"Dacă am evalua Fed-ul cum sunt evaluate băncile comerciale, am ajunge la concluzia că sunt falimentari", şi-a susţinut Rand Paul poziţia, amintind de gradul de leverage de 80:1, în condiţiile în care activele totale depăşesc 4,5 trilioane de dolari, iar capitalul este de 57 de miliarde.

Articolul din WSJ care a preluat declaraţia senatorului Paul arată că Federal Reserve este diferită de băncile private, deoarece "are puterea de a crea bani electronici, prin care să finanţeze achiziţia de active".

Într-adevăr, Fed-ul are puterea de a tipări, dar nu ar trebui să existe şi mijloacele prin care acestei puteri absolute i s-ar impune o serie de limite?

Lordul Acton, politician şi istoric englez din secolul al XIX-lea, spunea că "puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut". Oare s-a întâmplat ceva în ultimii două sute de ani care să-i infirme dictonul?

Nici pe departe. Şi apoi, toate legile adoptate în ultimii ani de Congresul american, cu efecte negative asupra vieţii private a cetăţenilor, au trecut pe fondul "refrenului" că "dacă nu ai nimic de ascuns, nu are de ce să-ţi fie teamă".

În opinia oficialilor Federal Reserve, banca centrală a Statelor Unite este suficient de transparentă, iar un audit exhaustiv nu este necesar şi poate fi contraproductiv unei conduceri independente a politicii monetare.

Doar atât? Atunci de ce se teme Federal Reserve de un audit al Congresului american? Poate ne va răspunde odată Edward Quince, preşedintele Fed-ului în anul de răscruce 2008, iar Ben Bernanke ne va lămuri de ce a ales acel pseudonim în locul lui Bond, Junk Bond.