"Decizia ANPC nu spune că băncile au încălcat legea creditelor ipotecare"

Reporter: Cum trebuie să interpretăm decizia ANPC prin care a amendat băncile pentru practici considerate înşelătoare în cazul acordării creditelor pe termen lung cu rate egale?

Alexandra Ianul: Cu siguranţă ar trebui să interpretăm această decizie în mod corect. Din păcate, în spaţiul public s-au vehiculat mai multe idei şi mai multe variante şi cred că inclusiv sistemul bancar a înţeles prost decizia.

Din punctul meu de vedere, ea este benefică pentru că aduce în discuţie problema informării, problema modului în care se acordă aceste credite pe termen lung, a ceea ce înţelege consumatorul la momentul la care ia decizia de a contracta un credit pe termen lung pentru a-şi achiziţiona o locuinţă, aduce în discuţie inclusiv problema consimţământului consumatorului mediu sau chiar slab informat în momentul în care se angajează în această epopee a creditului ipotecar pentru o perioadă de 20 sau 30 de ani.

Decizia atacă problematicile pe care le-am menţionat. Nu se pune problema restituirii unor sume de bani, nu se pune problema existenţei unor clauze abuzive, nu se pune problema că formularele sau contractul n-ar fi respectat legislaţia actuală de protecţie a consumatorului. ANPC s-a sesizat cu privire la faptul că băncile, din dorinţa de a vinde produsele respective, nu au prezentat în mod clar consumatorului ce presupune plata în rate egale a creditului

Practic, consumatorul nu a fost conştient, la data încheierii contractul, despre faptul că acesta va achita preponderent dobândă în prima jumătate de viaţă a creditului şi în a doua, abia, principalul împrumutat. Ţinând cont că problematica a fost adusă în discuţie de contextul economic actual, respectiv de cel al creşterii dobânzilor la creditele în lei şi, practic, toată lumea anticipează o nouă perioadă de incapacităţi de plată, temporare sau nu, pe aceste credite, ANPC spune: "Domnule, dă-i dreptul de opţiune consumatorului, chiar dacă nu i l-ai dat în faza iniţială, dă-i-l acum, ca omul să poată să ia o decizie în cunoştinţă de cauză cum îşi va achita creditul în următoarea perioadă". Mai aduce ANPC în discuţie şi problema parteneriatului client-bancă pe termen lung. Nu vrem să repetăm istoria creditelor din 2008, nu vrem să ajungem din nou o ţară de executaţi silit, o ţară în care cei care s-au bucurat că îşi cumpără o casă vor trăi cel mai mare coşmar al lor şi atunci, din această perspectivă, decizia este, din punctul meu de vedere, una benefică.

Reporter: Aşadar, ANPC amendează lipsa de informare din partea băncilor către clienţi, nu modul de calcul al ratelor bancare...

Alexandra Ianul: Exact! ANPC sancţionează practica propriu-zisă de acordare a creditului ipotecar pe termen lung. Contextul în care îl clasează pe consumator la momentul încheierii contractului de credit a fost apreciat ca fiind unul incorect, deoarece consumatorul nu a înţeles şi, de fapt, nici n-ar fi avut o opţiune reală, un drept de opţiune real, pentru că nu s-ar fi încadrat în gradul de îndatorare aferent unei rate descrescătoare, adică o rată în care achiţi principalul în mod egal pe toată durata vieţii contractului şi dobânda este proporţională cu ratele de principal achitat.

Rata egală are ca principal dezavantaj, aşadar, faptul că în prima jumătate a duratei creditului achiţi numai dobânzi. Şi aici, dacă analizăm istoria creditelor acordate în 2008, când un contract este afectat de situaţii de impreviziune sau factori care denaturează obligaţia iniţială de plată, o cresc, ajungi în situaţii cu consecinţe foarte nefaste, cum ar fi: pentru că nu ai achitat principal şi ai achitat numai dobândă şi obligaţia de plată s-a majorat, imobilul foarte posibil să nu-ţi mai acopere garanţia sau, dacă o acoperă, practic după ce ai achitat toată bucata asta imensă, te trezeşti şi fără casă şi cu banii achitaţi. Aici ne uităm pe istoricul creditelor vechi, acordate în 2008, şi putem vedea consecinţa unei rate egale - li s-au dublat dobânzile, li s-a dublat cursul valutar, deci practic obligaţia lor de plată a crescut de două-trei ori şi s-au văzut în situaţia în care, după 10-12 ani, practic ei nu rambursaseră mai nimic din principal şi imobilul nici nu mai acoperea valoarea totală a obligaţiei de plată. Din punctul meu de vedere, filozofia din spatele acestei decizii a ANPC este bună pentru că aduce discuţia în faţa consumatorului.

Ce rezultă din acţiunea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului şi a controlului pe care l-a efectuat este că aceşti consumatori care au contractat credite nu au fost conştienţi de aceste lucruri, nu au avut un drept real de opţiune, nu au fost informaţi. corespunzător.

Reporter: Consideri că refacerea graficului de rambursare în cazul creditelor în derulare ar fi benefică?

Alexandra Ianul: Ordinul prevede că, pentru creditele aflate în derulare, băncile sancţionate trebuie să pună consumatorului la dispoziţie şi o altă variantă de rambursare a creditului şi, practic, să i se dea un drept de opţiune. Cred că ar fi extrem de util să facă acest lucru, pentru ca debitorul să poată decide care variantă ar fi mai benefică pentru el, în următoarea perioadă.

Ceea ce aş dori să înţeleagă cei care ne urmăresc, pentru că mesajul s-a transmis complet eronat în spaţiul public, este că nu se pune problema ca banca să restituie ceva, să piardă ceva din ceea ce s-a achitat deja, nu rezultă din Ordin că această acţiune ar conduce la acest rezultat. Nu văd absolut niciun motiv pentru care s-ar întâmpla acest lucru. Nu putem discuta de cauze abuzive în această situaţie, nu discutăm de o nerespectare pe anumite chestiuni care ar putea să conducă la o acţiune în instanţă.

Reporter: Băncile au anunţat deja că au contestat sau că vor contesta măsura ANPC. De asemenea, Asociaţia Română a Băncilor se raliază acestui demers de a contesta. Care este feedback-ul din partea clienţilor?

Alexandra Ianul: Toată lumea a înţeles că se vor restitui sumele aferente dobânzii înapoi. Nu este cazul! Dobânda, cel puţin pentru creditele noi, a fost calculată corect, conform graficului. Nu putem pune semnul egalul între aceste credite noi şi ce cunoaştem despre creditele vechi acordate în 2008. Băncile nu au fost sancţionate pentru formula de calcul a ratei dobânzii. Nu se pune problema să se meargă în instanţă şi să se acţioneze băncile în instanţă, se vor pierde bani şi timp.

Sper ca băncile să vină alături de clienţi şi să le pună la dispoziţie şi această opţiune. Decizia ANPC ar trebui să reaşeze, totuşi, clientul şi banca pe o poziţie de parteneriat. Scopul nu este acela de a distruge sistemul bancar.

Reporter: Se împlinesc zece ani, în mai puţin de doi ani, de când a izbucnit scandalul creditelor în franci elveţieni. Acolo a fost o adevărată luptă, ani de zile s-au scris legi, s-au dezbătut proiecte de lege în Parlament, s-au aprobat, s-au anulat texte de lege, s-a creat o bulversare în această piaţă bancară şi o neîncredere a clienţilor în bănci. Acum, decizia ANPC a adus din nou un val de neîncredere. Crezi că va fi afectată creditarea de această decizie sau cum estimezi că se va finaliza acest nou scandal?

Alexandra Ianul: Acum, apele s-au tulburat din nou şi, în opinia mea, se vor tulbura şi mai mult în viitorul apropiat, dacă se continuă cu această creştere fabuloasă a ratei dobânzii, a indicilor de dobândă. Dacă ratele românilor vor creşte în continuare, ne vom afla într-o problemă similară celei provocate de creditele în CHF. Haideţi să nu mai repetăm ce s-a întâmplat în 2010-2011!

Ordinul face vorbire despre faptul că banca ar fi obligată să pună la dispoziţie clientului aflat în dificultate de plată nişte opţiuni viabile, ca să nu se ajungă în executare silită. Totuşi, nimeni nu se aştepta să se dubleze ratele ca urmare a creşterii indicilor, pentru că nimeni nu poate să prevadă război, calamităţi etc. Cred, însă, că de data aceasta ar trebui să ne gândim la un comportament mult mai raţional, echitabil, pentru că mare parte din aceste credite sunt prin programele Prima Casă, Noua Casă, unde nu prevede legislaţia nicio modalitate de restructurare, eşalonare sau ajutorare a debitorului împrumutat prin cadrul acestor programe. Ce ne facem acolo? Trebuie acţionat din timp şi încă este timp ca toată lumea să se aşeze la masă şi să găsească nişte soluţii optime pentru această nouă categorie de împrumutaţi.

Reporter: Care mai este situaţia în prezent cu creditele în CHF? Mai sunt debitori care au credite în franci eşveţieni?

Alexandra Ianul: Încă mai sunt creditaţi în CHF. Spre surprinderea mea, nu au curaj să facă nimic în continuare, deşi în acest moment ne aflăm, practic, în cel mai bun moment de aplicare a legii dării în plată.

La începuturile aplicării acestei legi, mă gândeam că dacă voi reuşi să scap 20% dintre cei cu probleme voi fi cea mai fericită. Iată că la şapte ani de atunci salvez 95% dintre ei, ceea ce pentru mine este fantastic, din punct de vedere mental.

Aş dori să mai menţionez ceva aici - a circulat în spaţiul public informaţia că se poate merge la executor şi, pentru 100 de lei, se dă o notificare şi se rezolvă problema, banca reechilibrează contractul. Nimic mai neadevărat! În continuare, toate notificările pe care le transmitem sunt fie contestate, fie ajung în instanţă pe cea de-a doua procedură a legii. Nu există ca banca să vină să îţi reechilibreze în urma unei notificări.

Reporter: Oricum, ceva s-a întâmplat în instanţe, pentru că, dacă în urmă cu ceva ani clienţii nu prea aveau câştig de cauză în procesele cu instituţiile bancare, acum, clienţii câştigă în faţa băncilor...

Alexandra Ianul: Da, clienţii câştigă în faţa băncilor, ca rezultat al acestor eforturi supra-omeneşti care s-au făcut şi a modificării legii dării în plată. În acest moment, legea dării în plată este un produs unic pe piaţa europeană de reechilibrare a contractelor dintre clienţi şi bănci. Suntem unici din această perspectivă. Această lege nu mai este de mult a dării în plată, este un instrument de reechilibrare a contractelor.

Reechilibrare însemnă că se stabilizează cursul la un prag maxim de curs istoric plus 52,6%, adică 3,2-3,3 lei. Acum avem şi credite în euro. Cele din vara lui 2007 se încadrează şi am obţinut prima hotărâre definitivă de plafonare. Acest client cu credite în euro a venit la noi acum un an şi ceva şi a spus că nu vrea să mai achite niciodată mai mult decât cursul de la data respectivă, care depăşise cursul istoric plus marja de 52,6%, şi am reuşit să obţinem această plafonare. Deci instrumentul este bun, funcţionează, nu este perfect, dar funcţionează şi ajută, în prezent, o proporţie de 95% din creditaţii în CHF.

Reporter: Mulţumesc!