Deficitul de cont curent seamănă cu cel din 2007

Când vom trage linie la finalul anului, balanţa de plăti ar putea marca un deficit de peste 10% din PIB, un record negativ care ne aminteşte de ajustările post 2007, când economia înregistrase un deficit de cont curent de 14% din PIB. Datoria externă atârnă, însă, ca o piatră de moară acum, spre deosebire de 2007.

După primele şapte luni din 2022, contul curent al balanţei de plăţi avea un deficit de 14,9 miliarde euro, comparativ cu 9,1 miliarde euro în perioada similară din 2021, potrivit BNR.

Deficitul comercial reflecta, la rândul său, starea contului curent, importurile surclasând cu mult exporturile. Deficitul balanţei comerciale în primele şapte luni ale acestui an a crescut cu aproape 5,9 miliarde euro, la 18,7 miliarde euro, în condiţiile în care exporturile au urcat cu 24%, iar importurile s-au majorat cu 29%, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică.

Veştile privind cele două deficite gemene vin la pachet cu creşterea continuă a gradului de îndatorare, o veste proastă în condiţiile în care inflaţia şi dobânzile sunt în creştere, la rândul lor.

Datoria externă totală a crescut, în perioada ianuarie-iulie 2022, cu 5,8 miliarde euro (dintre care 96,3 miliarde euro sunt datorii pe termen lung,adică 68%), ajungând la 140 miliarde euro.

Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii la finalul lunii iulie a fost de 4,3 luni, în comparaţie cu 4,9 luni la 31 decembrie 2021, iar gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt cu rezervele valutare de la BNR era de 76%, comparativ cu 81% la 31 decembrie 2021.

Toate aceste date ne duc cu gândul la o degradare constantă a situaţiei generale în plan macro, care aminteşte de 2007.

• Cum s-a ajustat economia în timpul crizei financiare

Anul 2007 fusese unul al exuberanţei, cu un curs euro-leu coborând spre 3,1 lei (este cursul mediu din iulie 2007), cu o bulă a creditării, în special în valută (leul se aprecia, iar dobânzile pe leu erau încă mari în comparaţie cu cele pe euro), cu una a imobiliarelor şi pieţei de capital (micii investitori de pe Rasdaq calculau cu voie bună valoarea terenurilor de sub fabricile listate).

Şi în plină exuberanţă au venit ajustările dureroase pe fondul crizei subprime din SUA, care, iniţial, părea absolut inofensivă la noi, de vreme ce românii erau sfătuiţi chiar să profite de scăderile preţurilor imobilelor din SUA.

În 2007 PIB-ul a avansat în fiecare trimestru cu 6-7% (chiar 8,7% în trimestrul al patrulea), iar în 2008 părea că economia explodează, cu o creştere de 10-11% în primele trei trimestre. Avansul s-a comprimat la numai 5%, în cel de-al patrulea triestru, şi de acolo a început declinul, cu nu mai puţin de opt trimestre de scăderi consecutive ale PIB, între 3 şi 7% fiecare.

Avansul fusese întreţinut de consumul pe datorie, în special din importuri avantajate de scăderea euro, creditele cu buletinul erau foarte populare.

Odată cu PIB-ul s-a corectat şi cursul de schimb, de la 3,1 lei euro în iulie 2007, cursul mediu ajunsese la 3,57 lei/euro în iulie 2008 şi la 4,21 lei/euro în iulie 2009. O scădere de peste 30% în doi ani, care a fost foarte greu de suportat de cei cu creditele în valută.

• O comparaţie cu 2007

Anul 2007 s-a încheiat cu un deficit de cont curent de 16,8 miliarde euro, adică 14,2% din PIB, cu 66% mai mare decât în 2006. În 2008 acesta s-a redus la 12% din PIB şi ca urmare a deprecierii leului şi încetinirii consumului în a doua parte a anului.

În 2022, deficitul de cont curent poate depăşi 30 miliarde euro, în baza faptului că, pe final de an, cheltuielile administraţiei cresc, iar costurile cu schemele de compensare ale facturilor de energie pentru populaţie şi IMM-uri se tot adună, ceea ce va echivala cu peste 10% din PIB-ul estimat pentru acest an.

Investiţiile străine directe după primele şapte luni din 2022 erau de 5,4 miliarde euro, ceea ce, raportat la deficitul contului curent de 14,9 miliarde euro în aceeaşi perioadă, echivalează cu o pondere de 36% (sub valoarea anului 2007).

Ca şi în 2007, nori negri se adună pe cerul economiei, iar influenţa externă este determinantă.

Nu avem o criză financiară la orizont, cel puţin nu încă, dar avem una energetică şi ameninţarea dezindustrializării (multe companii se închid, nemaiputând să acopere creşterea facturilor). Lumea s-a împrumutat acum în lei şi nu în valută ca în 2007, dar dobânzile mari îi fac pe mulţi să gâfâie, mai ales dacă au luat creditele pe minimele istorice ale Robor sau IRCC.

• Cât de dure vor fi ajustările de această dată?

Încep deja să apară semnele încetinirii economiei pe fondul scăderii cererii (inflaţia a afectat puterea de cumpărare), iar stabilitatea cursului de schimb din ultimul an ar putea deveni amintire dacă va trebui să echilibrăm brusc balanţa contului curent (deficitul contului curent ajunsese la finalul lui 2009 de numai 5 miliarde euro, faţă de cele 16 miliarde din 2007).

Rămâne de văzut cât de dură va fi unda de şoc transmisă din extern, care să amplifice dezechilibrele locale. Să nu uităm că în 2007 aveam o datorie de 13% din PIB, în vreme ce la finalul acestui an aceasta ar putea depăşi 50% din PIB.

Analistul economic Ilie Şerbănescu comentează: "Stăm mai prost că în 2007. Să comparăm şi datoria externă, nu doar deficitul de cont curent, acum şi atunci. Iar criza energetică ne poate fi fatală, să ne uităm la declinul rezervelor interne de petrol şi la împuţinarea celor de gaze naturale din Romania (cred că gazele din Marea Neagră sunt mai mult o speranţă, dacă era vorba de o mare afacere n-ar fi renunţat Exxon). Elementul declanşator al crizei interne va fi reprezentat de semnalele date de agenţiile internaţionale de rating, iar doar faptul că suntem de «partea bună» a conflictului din Ucraina poate întârzia acest fapt. Dar banii sunt bani şi nu putem fi trataţi cu indulgenţă la infinit".