Democraţia se deshidratează, la fel şi economia

Guvernanţii ultimelor luni, mai mult de două, sunt atât de preocupaţi să se îngrijească de viitorul nostru al tuturor încât sunt şanse mari să murim sufocaţi chiar acum, în prezent.

Miercuri, agenţiile de presă au transmis o ştire absolut înfiorătoare, despre gesturi mari, care nesusţinute de gesturi mici, banale, se transformă în praf şi pulbere. Aşa e viaţa.

Situaţia de la noi seamănă izbitor cu aceea a unui tânăr englez, Kane Gorny, internat la spitalul Saint George din sudul Londrei. Băiatul avea nevoie de tratament pentru a ţine sub control nivelul hormonilor, după ce reuşise să supravieţuiască unei tumori cerebrale. Cadrele medicale îl ajutaseră să traverseze "deşertul" unei afecţiuni îngrozitoare. Le-a scăpat un amănunt, situaţia din prezent a tânărului, care avea nevoie şi de hidratare. Disperat că nu mai primea apă, băiatul a sunat la poliţie. Oamenii legii s-au deplasat imediat la spital, însă asistentele le-au comunicat agenţilor că băiatul "este într-o stare confuză", determinându-i pe poliţiştii să plece. Câteva ore mai târziu, Kane Gorny a murit din cauza deshidratării.Tumoarea a fost învinsă definitiv.

De ani de zile supravieţuim unor "tumori" înfiorătoare, dar raţia de apă este tot mai mică. E păstrată pentru a ne fi stropită fruntea atunci când suntem în pragul leşinului. Neocomunismul, capitalis­mul sălbatic, inflaţia galopantă, ofensiva securiştilor din linia a doua, criza economică mondială sunt câteva din bolile de care am suferit în ultimii 22 de ani.

În aceste zile, actuala putere face totul pentru ca instituţiile statului să funcţioneze aşa cum îşi doreşte. Nu întotdeauna ceea ce ne dorim este şi corect sau este în folosul celorlalţi, dar asta e o altă discuţie, care nu poate fi purtată într-o perioadă în care se lucrează cu argumentul"dacă ei au procedat aşa, de ce să nu o facem şi noi?". Şi chiar aşa au procedat şi ceilalţi, calea e deja bătătorită. Lupta e aprigă, a devenit lungă şi nimeni nu mai are timp de chestiuni secundare legate de economie, protecţie socială şi alte lucruri îndelung trâmbiţate şi promise de nenumărate guri la toate colţurile de stradă sau marginile de televizor. Mult a fost, puţin a rămas, tumoarea (pentru cealaltă parte e un organ vital) e aproape extirpată.

Ambasadorul SUA, presa internaţională şi reprezentanţii UE apreciază că am avea nevoie şi de puţin oxigen şi un strop de apă. Guvernul spune că suntem într-o "stare confuză" şi nu prea ştim clar ce e bine pentru noi şi continuăm tratamentul de şoc, pilule cu morfină pe burta goală.

Mai sunt câteva ore.