Despre importanţa momentului lansării în piaţa de capital

În acest an, piaţa de capital s-a îmbogăţit cu trei titluri: SSIF "Broker" Cluj, "Vrancart" Adjud şi "Flamingo" Bucureşti. Impactul şi evoluţia preţului celor trei acţiuni a fost decis de momentul şi contextul în care ele au debutat pe piaţă. Listarea celor trei societăţi a fost precedată de o ofertă publică de acţiuni. SSIF "Broker" a lansat oferta la 1,5500 RON/acţiunea cu valoare nominală de 1 RON. Oferta a fost supra subscrisă. Intrarea efectivă pe piaţă s-a produs într-o perioadă de maximă efervescenţă a bursei. Din prima zi de tranzacţionare preţul a depăşit dublul preţului de ofertă primară şi a atins un maxim care a depăşit de trei ori preţul de ofertă. Toţi cei care au vîndut, mai ales în faza preţurilor înalte au cîştigat în circa trei luni între 100% şi 200% faţă de valoarea investită. Odată cu scăderea indicilor bursieri şi reducerea valorii pachetelor de acţiuni în care a investit SSIF "Broker", preţul acţiunilor a scăzut, dar nu în măsură să producă pierderi investitorilor care au onorat oferta primară. Cele mai mici preţuri la care s-au vîndut acţiunile se învîrt în jurul valorii de 2,4000 RON/acţiune, astfel încît şi cei mai conservatori, sau cei care speră la revenirea la vechile maxime, nu sînt în pierderedacă se hotărăsc să iasă. Nu acelaşi lucru se întîmplă cu cei care au cumpărat la peste 4 RON şi care au de ce să se condamne pentru prea mare încredere .

"Vrancart" Adjud, producător de hîrtie şi cartoane, nu este o noutate pe piaţa de capital. Ani buni a fost listată pe piaţa Ras-daq şi atinsese valori de peste 4 RON chiar 4,5 RON/titlu, dacă nu mă înşală memoria. Pachetul deţinut de stat după marea privatizare a intrat la un moment dat în posesia SIF 1 "Banat Crişana". După acest transfer, societatea a evoluat de la beneficii de sub un miliard, la beneficii de zeci de miliarde anual. Reglementările pieţei au obligat SIF 1 să facă o ofertă publică şi emitentul a fost retras de pe piaţă. Aceasta se putea evita dacă SIF 1 vindea cîteva procente ca să rămînă sub 90%, dacă CNVM se mai făcea cîtva timp că plouă şi nu soma SIF-urile să închidă toate societăţile unde avea peste 90%, sau dacă se decidea de la început ca obligaţia ofertei publice începe de la 95% aşa cum este în prezent. Prin oferta publică lansată în acest an la preţul de 0,1500 RON/acţiune, oferta de asemenea derulată cu succes, procentul SIF 1 a scăzut mult sub 90% astfel că au fost îndeplinite toate condiţiile pentru ca societatea să fie admisă la bursă. Ghinionul investitorilor, în marea lor majoritate sperînd la o intrare în forţă şi la consemnarea unui cîştig rapid şi substanţial a fost determinat de efervescenţa creată pe piaţa de majorarea prin ordonanţă a pragului de deţinere la SIF-uri, de la 0,1% la 1%. În aceste condiţii, în prima zi de tranzacţionare preţul nu a depăşit 0,1650 RON pe acţiune, sau 10% peste preţul de ofertă şi a scăzut pînă la 0,1550 RON/titlu. Cei care ar vinde la 0,1550 RON, scăzînd comisionul de abia şi-ar scoate investiţia, regretînd emoţiile aşteptării şi pierderea unor alte oportunităţi care acum şi-au arătat eficienţa. De exemplu ar fi cîştigat dacă cumpărau acţiuni SNP, RRC, TLV, BCC, care au acum preţuri mai ridicate decît în urmă cu două trei luni.

Acelaşi lucru s-a întîmplat cu "Flamingo", ale cărei acţiuni au fost vîndute în cadrul ofertei publice la 2,3000 RON/titlu. În prima zi au atins un maxim de 2,7200 RON care ar fi fost suficient pentru o ieşire onorabilă dacă putea fi susţinut. Acesta a scăzut şi dezamăgirea sau schimbarea opţiunilor să determine unii investitori să renunţe cu pierderi minime la acţiunile lor. În plus, după părerea mea preţul de 2,3000 RON pentru o acţiune de 0,1000 RON este prea mare. Alţii pot să aibă altă părere, dar acesta este dreptul lor. Îmi este greu să cred că a existat premeditare în alegerea momentului pentru lansarea acţiunilor. Mai degrabă a fost jocul întîmplării. Totuşi din aceste exemple se pot trage învăţăminte. Pentru cineva care cunoaşte cît de cît ciclicitatea pieţei, poate alege momentele favorabile, funcţie de durata procesului de cotare, de la lansarea cererii de cotare, obţinerea avizelor, derularea ofertei publice prealabile şi cotarea efectivă. Drept reper pentru aceste etape poate să ia în calcul timpul necesar celor trei noi emitenţi despre care am vorbit. În acest fel se poate obţine un succes mai mare după lansare. Aceasta va fi în beneficiul acţionarilor, al emitentului şi al pieţei, care are cu adevărat nevoie de noi oportunităţi.