Dezvoltarea pieţei bursiere autohtone între necesitate şi moralitate

În urmă cu câteva săptămâni am participat la o dezbatere cu tema "Dezvoltarea pieţei de capital în România". Am fost surprins să constat că o astfel de problemă preocupă indivizi din afara sistemului într-o măsură mai mare decât pe mulţi din cei aleşi în fruntea unor instituţii financiare să realizeze un astfel de obiectiv. Despre aceştia din urmă ştiam că, înainte chiar de a fi căzut pe perna moale a rutinei, au fost cuprinşi de o ebrietate adâncă, dată de poziţia ocupată în conducerea unor instituţii centrale ale pieţei de capital, încât interesele acesteia nici nu le mai mimează, dar cum să le promoveze. A le sus­ţine pe acestea ar putea fi, cred ei, interpretată ca o lipsă de loialitate faţă de interesele grupului pe care-l reprezintă şi faţă de cele formate pe parcurs de instituţiile a căror conducere au uzurpat-o.

Am scris şi în trecut despre neşansa de a avea în conducerea aleasă a BVB şi a Depozitarului Central cooperative de vot. Cei care ar fi trebuit să ia poziţie faţă de această realitate malefică au crezut că-i vorba de divergenţe între fracţiuni rivale şi că piaţa nu va avea de suferit de pe urma constituirii grupului condus de un individ lipsit de igienă în exprimare şi în manifestări publice. Deoarece acest grup este lipsit de funcţia de autoreglare şi membrii lui de rudimente de scrupule, care au fost substituite de ostentaţia puterii dată de număr, trebuie din nou să intervină constrângerea colectivităţii şi a opiniei publice exercitate cu ajutorul mass-media.

Peste tot în lume emitenţii au dreptul să ştie cine şi ce le pătrunde în societate. Pot verifica calitatea materiei prime achiziţionate şi pot cunoaşte, când doresc, ce investitor le-a cumpărat acţiunile. Aşa a fost şi la noi până la înstăpânirea cooperativei în conducerea Depozitarului Central: când voia managerul societăţii admise la bursă primeau, după caz, cu sau fără plată, lista la zi cu acţionarii ei. Astfel putea, cel puţin, afla dacă nu şi contracara, o tentativă de preluare ostilă. Abia de săptămâna trecută conducerea Depozitarului Central a renunţat la refuzul emiterii acestei informări. Nu are importanţă cunoaşterea circumstanţelor care au condus la reformularea acestei aberante hotărâri, cât are relevanţă, pentru cei care au investit în piaţă, faptul că mulţi emitenţi, unii dintre ei cu acţiuni tranzacţionate pe Rasdaq, doresc mai degrabă să-şi închidă societatea decât să migreze spre BVB. Susţin ei că procedând aşa îşi pot conserva cel puţin posibilitatea cunoaşterii structurii acţionarilor. Pentru cei care fac eforturi continue pentru a aduce noi emitenţi la BVB, neîncrederea indusă în rândul acestora de oscilanta conducere a Depozitarul Central reprezintă un handicap adesea insurmontabil.

Altul a fost creat prin expunerea în public a unei acuze de către liderul cooperativei amintite, individ identificabil prin faptul că în toate împrejurările încearcă să-şi convertească insignifianţa vieţii intelectuale şi morale într-un hăhăit perpetuu. El a condamnat, cu mânie proletară, conducerea executivă a BVB pentru că răspunde de 10 ani solicitărilor diferiţilor organizatori, îndeosebi Camere de Comerţ, de a se întâlni cu emitenţii şi cu investitorii în judeţele ţării. A afirma că prezentarea avantajelor cotării la bursă şi a mecanismelor de operare ale acestei instituţii de către cele mai autorizate persoane din domeniu, d - l Stere Farmache - director general, şi uneori Petra Alexandru - director general adjunct, reprezintă o formă de promovare a interesului unui intermediar, reprezintă mai mult decât o dovadă de miopie şi de rea credinţă. Este în realitate o încercare de deturnare a atenţiei că funcţia pe care o deţine el în conducerea BVB o foloseşte în scopuri personale maniacale, concepute pentru a-şi propulsa ego-ul în conştiinţa colectivităţii brokerilor şi a conducerii unei anumite bănci. Numai cine şi-a pierdut luciditatea şi portanţa în aerul rarefiat în care a ajuns prin efracţie morală şi profesională poate pretinde conducerii executive a BVB să nu-şi promoveze serviciile, în pofida obligaţiei asumate în AGA în acest sens.

Dar după ce am aflat din informarea transmisă Consiliului Bursei de către un membru al Comisiei de Admitere la Tranzacţionare cum lucrează preşedintele acestei comisii, care este şi individul la care m-am referit mai sus, totul se reduce pentru mine la două cuvinte: ilegalităţi şi sabotaj. Astfel am aflat că această comisie "îşi desfăşoară şedinţele fără a avea cvorumul minim necesar, în toate cazurile lipsind d- ra Dana Mirela Ionescu, încât deciziile se iau în prezenţa a doar doi membri cu drept de vot, evident, cu încălcarea regulilor de desfăşurare a şedinţei. Aceste aspecte au fost sesizate de d- na Petra Alexandru şi aduse la cunoştinţa preşedintelui Comisiei, însă această practică a continuat. Atrag atenţia asupra faptului că în urma acestei şedinţe, care nu respectă regulile de desfăşurare, se întocmesc procese verbale care acoperă neregulile apărute, care ulterior sunt semnate, la diferenţe mari de timp... În aceste condiţii eu mă întreb dacă deciziile comitetului sunt regulamentare sau nu ". În final, respectivul membru al Comisiei de Admitere la Tranzacţionare oferă şi un ultim exemplu prin invocarea procesului verbal al şedinţei din 12.03.2007, "din care rezultă că totul este în regulă, în fapt d- na Dana Ionescu, neparticipând la şedinţă şi numărul de voturi exprimat nefiind cel înscris în procesul verbal". Aşa lucrează membrii cooperativei: fără scrupule şi fără reţinere.

Or, în condiţiile în care aceiaşi indivizi, mai mult sau mai puţin labili din punct de vedere moral şi profesional, deţin funcţii de conducere în câte 2-3 instituţii centrale ale pieţei de capital, ne putem întreba la nesfârşit de ce în Polonia tranzacţiile bursiere cresc exponenţial şi anual au loc 150-200 de oferte publice de vânzare, în timp ce la noi doar 1-2 societăţi se încumetă să recurgă la astfel de operaţiuni. Desigur că o parte de vină îi revine şi onorabilei conduceri a Băncii Transilvania, care, preocupată de îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite populaţiei şi de dezvoltarea reţelei de subunităţi, nu urmăreşte cine-i compromite eforturile depuse pentru fortificarea imaginii dobândite, prin ceea ce face el în şi prin preajma BVB.