Comisia Europeană este nemulţumită de faptul că România şi Irlanda nu şi-au îndeplinit obligaţia de a comunica transpunerea normelor UE în legislaţia lor naţională privind combaterea fraudelor vizând interesele financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal -"Directiva PIF" (UE) 2017/1371. Oficialii de la Bruxelles au trimis, ieri, două avize motivate către autorităţile din cele două state, avize ce constituie un prim pas în deschiderea procedurii de infringement pe justiţie. Statele membre în cauză au la dispoziţie două luni pentru a răspunde argumentelor expuse de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la acest caz.
Legea privind implementarea acestei directive a trecut de Parlament, dar nu a fost promulgată încă de preşedintele Klaus Iohannis, deşi a fost trimisă acestuia încă din 19 noiembrie.
Conform directivei europene în materie, statele membre ar fi trebuit să informeze Comisia până în iulie 2019 cu privire la măsurile luate pentru punerea în aplicare a respectivului act normativ european.
Normele incluse în Directiva PIF cresc nivelul de protecţie a bugetului Uniunii Europene prin armonizarea definiţiilor, a sancţiunilor şi a perioadelor de limitare ale infracţiunilor care afectează interesele financiare ale UE.
De asemenea, directiva pune bazele competenţei materiale a Parchetului European (EPPO), care va investiga, va urmări penal şi va obţine sancţionarea acestor infracţiuni. Comisia a deschis procedurile de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor trimiţând câte o scrisoare de punere în întârziere Irlandei şi României în septembrie 2019.
Conform documentului, interesele financiare ale Uniunii pot fi afectate în mod negativ de anumite tipuri de comportament ale unui funcţionar public căruia i se încredinţează gestionarea de fonduri sau de active, indiferent dacă acesta este responsabil în mod direct sau acţionează într-o funcţie de supraveghere, iar tipurile de comportament urmăresc deturnarea unor fonduri sau active contrar scopului preconizat, şi prin aceasta interesele financiare ale Uniunii sunt prejudiciate.
Printre altele, în Directiva PIF se arată că, în anumite cazuri, sancţiunile prevăzute pentru persoane fizice ar trebui să prevadă pedepse maxime cu închisoarea de cel puţin patru ani. Astfel de cazuri ar trebui să includă cel puţin pe cele care implică un nivel semnificativ de prejudicii produse sau de avantaje dobândite, valoarea acestor prejudicii sau avantaje fiind de peste 100.000 de euro.
În privinţa prejudiciului semnificativ produs prin săvârşirea infracţiunilor împotriva sistemului comun privind TVA, directiva stabileşte că valoarea acestuia trebuie să fie de minimum 10 milioane de euro.
În cazurile de infracţiuni pasibile de o pedeapsă maximă de cel puţin patru ani de închisoare, termenul de prescripţie ar trebui să fie de cel puţin cinci ani de la data săvârşirii infracţiunii, se arată în directiva europeană.