DIN REALITĂŢILE PIEŢEI DE CAPITAL Încrederea - suportul dezvoltării pieţei de capital şi a celei bancare

Toţi agenţii economici mai mult sau mai puţin iniţiaţi în domeniu ştiu că între piaţa de capital şi piaţa bancară există o relaţie concurenţială. Subiecţii activi pe aceste pieţe duc o luptă susţinută, prin mijloace specifice fiecăruia, pentru a obţine părţi cât mai mari din resursa numită bani. Mai puţini din cei ocupaţi în piaţa de capital ştiu, sau vor să recunoască, că cele două pieţe au în comun suportul care le permite atingerea, într-o măsură sau alta, a obiectivului urmărit. El este încrederea indusă în rândul posesorilor de bani că instrumentele folosite, procedurile utilizate şi conduita propriului personal sunt astfel concepute încât să asigure valorificarea investiţiei făcute de ei în condiţii de randament înalt şi risc scăzut.

De secole, bancherii au sesizat faptul că succesul afacerii lor este dependent de opţiunile subiective în situaţiile de alegere în care au ajuns indivizii care deţin economii sau capital disponibil. Şi, ca atare, au căutat să inducă, prin sedii impunătoare, prin vestimentaţie sobră şi rigoare în operare, convingerea că plasamentele în instrumente bancare reprezintă cea mai bună şi mai sigură investiţie. Prin toate însemnele vizibile ale activităţii bancare se urmăreşte, în fond, crearea percepţiei că în aceste instituţii se acordă o apreciere înaltă a normelor morale, procedurale şi comportamentale consecvente elaborării acestora. Numai astfel s-a şubrezit rezerva temătoare, cu corolarul ei numit incapacitate de asumare a riscului, de a înstrăina banii proprii în schimbul altui tip de hârtie de valoare şi s-a făcut după aceea potecă bătătorită către bancă pentru a face depozite sau împrumuturi.

Cu timpul s-au impus noi instrumente de investire şi de finanţare a activităţilor economice, încât amploarea celor două operaţiuni clasice ale băncilor, de creditare şi de economisire, s-au diminuat treptat. Astăzi, în ţările occidentale, ponderea operaţiunilor specifice pieţei bancare în totalul tranzacţiilor din piaţa financiară a ajuns la circa 33%. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în România, deşi sistemul bancar a fost zguduit de cel puţin zece falimente răsunătoare. Acesta a rămas, totuşi, principalul absorbant al economiilor populaţiei şi cel mai important ofertant de resurse pentru finanţarea economică, cu toate că nu oferă cele mai bune randamente la leu investit şi nici cele mai mici costuri pentru capitalul folosit.

Explicaţia acestei aparente anomalii o găsim în caracteri­sticile resurselor umane promovate în conducerea celor două pieţe. Unii ştiu că fiecărei reprezentări i se ataşează o parte din energia psihică deţinută de individ. Şi cum fiecare om are la dispoziţie o anumită cantitate de energie psihică pe care o repartizează mai mult sau mai puţin proporţional în relaţiile sale cu lumea şi cu sine, rezultă o încrengătură de preferinţe şi de aversiuni în funcţie de natura stimulilor externi pe care-i recepţionează el. Astfel că, mutatis mutandis, în plan investiţional se creea­ză o veritabilă balanţă energetică între diferiţi be­neficiari de fonduri după cum ei produc sau nu plăcere, sa­tisfacţie şi, mai ales, încredere.

Aşa se explică de ce marile bănci din România, cu prestigiul personalităţilor aflate în fruntea lor, reuşesc să perpetueze o percepţie aproape globală despre solvabilitatea, soliditatea, siguranţa şi profesionalismul lor, de care deponenţii şi beneficiarii de credite nu se pot desprinde, în pofida avantajelor oferite de piaţa de capital. Cât timp confruntarea dintre cele două pieţe se manifestă în planul structurii şi organizării instituţiilor care le formează, al compoziţiei şi interacţiunii dintre membrii fiecărei pieţe, dar şi al comportamentului celor aflaţi în jurul lor, balanţa preferinţelor po­pulaţiei va înclina inexorabil în favoarea băncilor.

Dacă reducem aceste contrapuneri la perechi de lideri din cele două pieţe, cum ar fi dl N. Dănilă - Mănăilă; Gheţea - Dan Paul; R. Rekkers - Nilaş; M. Negriţoiu - O.S. Pop, ajungem uşor la constatarea că ego-urile avide de afirmare ale celor din poziţia de al doilea membru al cuplurilor enumerate, aflate într-o permanentă căutare a stării psihice necesară dobândirii respectului de sine, n-au nicio şansă să impună piaţa de capital ca o alternativă mai avantajoasă pentru investiţii.

Când intentarea de procese persoanelor sau entităţilor corelaţionate în diferite împrejurări este considerată de preşedintele Asociaţiei Brokerilor ca singura metodă accesibilă de autopromovare, când prestaţia profesională în Comisia de Admitere la Tranzacţionare la cota bursei s-a brânzit înainte de termen, când ţesutul adipos al unor instituţii ale pieţei de capital ia forma cooperativei de vot pentru promovarea intereselor grupului, când asumarea răs­punderii nu atinge nici dezideratul ţinerii mâinilor în pro­priile buzunare, putem spune că resursele de dezvoltare ale pieţei în cadrul dat s-au epuizat.

Şi pentru a înţelege că aces­te afirmaţii provin din carapacea lucrurilor care se întâmplă, întreb retoric: se pot desprinde alte concluzii din următoare situaţie: Nilaş Rareş este director general al B.T. Securities, dar şi Pre­şedinte al Comisiei de Admitere la Tranzacţionare, membru al Consiliului Bursei, membru la C.A. al Depozitarului Central, membru al Consiliului de Administraţie al Fondului de Compensare a Investitorilor? Nu este acum cazul să insistăm asupra faptului că, asemenea unui adevărat necrofag, el şi-a dezvoltat afacerea ademenind angajaţii altor SSIF la BTS, ci să arătăm că acum foloseşte poziţia sa în cele 5 instituţii ale pieţei pentru a deturna spre el relaţiile de afaceri iniţiate de alte SSIF. Pălării mai multe poartă şi alţi colegi de cooperativă cu el fără ca aceştia să deţină un cap mare sau prea mult creier, pentru a nu submina în­crederea clienţilor, in­vestitorilor şi a acţionarilor în piaţa de capital.

Or, o aşa "motivaţie internă" nu poate conduce la implementarea afectivă a normelor specifice şi la asocierea încrederii cu trebuinţa de a opera pe piaţa de capital, încât aceasta să genereze o atracţie suficient de puternică pentru a investi în valori mobiliare. Astfel obţinem o explicaţie a nivelului capitalizării BVB, a numărului de IPO, de investitori, de emitenţi admişi la cotă etc.