Dinu Patriciu susţine că la originea scandalurilor actuale din jurul Petromidiei, coincident cu cele din jurul Rafo, se află, de fapt, şantajul la care au purces conducătorii Rafo, care, prin presiuni, au dorit să fuzioneze cele două rafinării. Dinu Patriciu spune că anchetele desfăşurate la cele două rafi-nării - Petromidia şi Rafo - au darul să creeze imaginea falsă a unei apropieri între cazurile lor. Dinu Patriciu ironizează: "Petromidia şi Rafo sînt ca elefantul şi şoricelul bălăcindu-se în aceeaşi baltă - ce valuri facem!, strigă şoricelul - Rafo."
Dinu Patriciu spune că, astăzi, cele două rafinării nu suportă comparaţia, deşi au pornit, iniţial, de la aproape acelaşi nivel: "Petromidia are o cifră de afaceri de 1,6 miliarde de dolari; are un capital de lucru necesar de 150 de milioane de dolari, pe care îl asigurăm din surse proprii şi atrase; compania este auditată, este condusă transparent şi este cotată la Bursă."
Evoluţia Petromidiei, spune Patriciu, poate fi ilustrată prin evoluţia plăţii obligaţiilor sale către stat, de-a lungul anilor.
Dinu Patriciu arată că, în anul 2000, Petromidia a plătit statului taxe şi impozite de 15 milioane de dolari; apoi, 63 milioane de dolari, în 2001; 192 milioane de dolari, în 2002; 314 milioane de dolari, în 2003; şi 603 milioane de dolari, în 2004.
"Cu ceea ce am vărsat la buget în ultimul an, statul poate plăti un milion de pensii medii!", exclamă Dinu Patriciu.
Liberalul afirmă că, în ciuda anchetelor actuale, are somnul liniştit, pentru că cele trei obiecţii pe care s-au aliniat cercetările sînt lesne de demontat şi că va avea cîştig de cauză în orice instanţă judecătorească.
"Nu este prima oară cînd ne confruntăm cu confuzii ale organelor de control", spune Dinu Patriciu, exemplificînd: "Ni s-a întîmplat ca, după ce am cîştigat un proces în instanţă, organul de control să scrie - negru pe alb, în procesul verbal - că < nu îşi însuşeşte hotărîrea definitivă a Curţii de Apel >. M-am simţit personaj de literatură absurdă!", rîde Patriciu.
Dinu Patriciu afirmă că afacerile sale s-au dezvoltat în economia privată liberă - cea care furnizează actualmente 70% din PIB - bazată pe lumea financiară globală şi susţinută de "efectul de levier" al atragerii partenerilor. Dinu Patriciu teoretizează hotarul acestui tip de afaceri, dincolo de care se află "economia de pradă", devoratoare de resurse, dependentă de stat, dependentă de comanda politică, înspăimîntată de mediul concurenţial. Dinu Patriciu susţine că "economia de pradă" se va stinge de la sine, pentru că doar întîmplător poate găsi parteneri financiari. Dar, susţine liberalul, perioada prezentului este un rezultat al luptei care se dă între afacerile private libere şi "economia de pradă".
Deşi, după cum spune Dinu Patriciu, graniţa dintre ele nu se suprapune peste graniţa de partid...