Disputa pe Patriot

O solicitare din partea preşedintelui Joe Biden şi o aprobare din vârful buzelor, cu dus şi întors, din partea preşedintelui Klaus Iohannis, se transformă într-o veritabilă dispută politică. Iar disputa generează în acest caz un scandal. Incidentul la care mă refer este despre sistemul de rachete Patriot. Iar ambiguitatea de la Washington se transformă într-o polemică la Bucureşti.

Am descris cu lux de amănunte - nu numai eu, ci şi alţi jurnalişti şi analişti - modul în care a fost întreprinsă de către Klaus Iohannis vizita de consolare de la Casa Albă. O fundaţie americană, Atlantic Council, afiliată insuficient de discret CIA şi dedicată Partidului Democrat, a găsit de cuviinţă, contra unei donaţii consistente - vom afla de unde şi de ce - să-l invite pe preşedintele României la Washington pentru a-i înmâna o diplomă pentru meritele deosebite pe care le-a înregistrat în activitatea sa. Turistică? S-a întâmplat la scurt timp după ce un prestigios institut, tot din Statele Unite, a efectuat cuvenitele măsurători şi a stabilit că preşedintele României este cel mai impopular - desigur, din cauza contraperformanţelor sale - dintre toţi preşedinţii europeni ai fostelor state comuniste. În mare pripă, în scopul de a-i oferi o compensaţie preşedintelui rătăcitor prin lume, dar cu totul şi cu totul loial "marelui licurici", Joe Biden l-a invitat să treacă şi pe la Casa Albă, nu într-o vizită de stat, nu într-o vizită oficială, ci pentru o întâlnire de lucru. În acest scop, a fost întocmită în pripă o ordine de zi. Dar şi fără acest document succint şi evaziv era limpede că pe parcursul discuţiei formale va fi cumva abordat subiectul războiului din Ucraina. În mod straniu, Klaus Iohannis a plecat în acest turneu american însoţit nu de ministrul Apărării, fiindcă acesta era de la PSD, ci de ministrul de Interne al PNL. Şi ce a urmat?

Preocupat de soarta Ucrainei, supusă unei presiuni din ce în ce mai mari de către armata Federaţiei Ruse, Joe Biden i-a solicitat preşedintelui României să ofere Ucrainei un sistem Patriot, pentru ca aceasta să se poată apăra mai bine de atacurile ruseşti. Luat prin surprindere şi lipsit de asistenţa ministrului Apărării, care ar fi fost în cunoştinţă de cauză, Klaus Iohannis, cu o jumătate de gură, a aprobat solicitarea lui Biden, e drept, adăugând apoi şi faptul că situaţia va fi în prealabil analizată în ţară. Şi de aici s-au născut o serie întreagă de controverse, care la Bucureşti au generat un scandal.

Comandatul suprem al forţelor armate ale României, Klaus Iohannis, preşedinte totodată al CSAT, a plecat la Washington cu lecţia neînvăţată. Într-un domeniu atât de important, al apărării, el pur şi simplu nu a ştiut câte sisteme Patriot am achiziţionat pe bani grei din Statele Unite şi câte dintre acestea sunt funcţionale. Dacă vecinul îţi cere să-l împrumuţi cu o sticlă de ulei, o poţi face cu generozitate dacă în cămară mai ai cel puţin o sticlă de rezervă. Dar dacă nu ai? Ei bine, dintre sistemele pe care le-am plătit la greu şi fără respectarea legii offset în vigoare la acea dată, Statele Unite nu ne-au furnizat decât unul singur funcţional. Celelalte trei sau patru, nici până astăzi nu se ştie sigur, nu pot fi încă utilizate. Se află în diferite stadii fie de reparaţii, fie de montaj. Fără să cunoască aceste detalii, Joe Biden a pus România în situaţia de a-i oferi Ucrainei singura cămaşă pe care o avea. Şi de a lăsa practic această ţară la discreţia unor eventuale atacuri ruseşti desfăşurate din Marea Neagră împotriva facilităţilor militare din Dobrogea.

Cum era şi firesc, încă înainte de întoarcerea lui Klaus Iohannis, premierul României, membru şi acesta al CSAT, a fost luat la întrebări de jurnalişti. Dar nici Marcel Ciolacu nu avea un răspuns pregătit. Singura persoană care ştia despre ce este vorba, dar la început a răspuns tot ambiguu, a fost ministrul Apărării, Angel Tîlvăr. În final, acesta a explicat, fără a mai aştepta intervenţia lui Klaus Iohannis, că România nu se poate dispensa de singurul sistem Patriot funcţional. Şi astfel o parte importantă a discuţiilor purtate în Salonul Oval între Joe Biden şi Klaus Iohannis a rămas suspendată în aer.

Noroc că Germania, prin angajamentul luat ieri de Schulz, la curent cu această dispută, dar şi cu necesitatea ca Ucraina să primească un ajutor de urgenţă în acest sens, s-a angajat să-i ofere regimului Zelenski un ajutor prin furnizarea de patru sisteme Patriot. Ucraina mai beneficiază de sisteme Patriot şi din alte câteva state, cum ar fi Olanda şi Polonia.

Partea interesantă, dar în acelaşi timp scandaloasă, este că, spre deosebire de celelalte state, România, atunci când s-a arătat dispusă să-i livreze Ucrainei un sistem Patriot, nu a solicitat şi nu a obţinut un angajament ferm din partea Statelor Unite, cu un termen prestabilit, prin care să ne fie livrat la schimb un alt sistem Patriot, pe care încă industria de război americană nu l-a finalizat.

Cam aşa se face politica la cel mai înalt nivel de la Bucureşti, de un personaj care are pretenţia că ar putea îndeplini exigenţele fie ale unui secretar general NATO - se pare că Iohannis va face în acest sens un anunţ de renunţare -, fie de şef al diplomaţiei europene, fie, nici mai mult nici mai puţin, decât de ditamai preşedintele Comisiei Europene. Greu la deal cu boii mici!