DOCUMENTE INTERNE ALE BĂNCII, SCURSE PE INTERNET: Raiffeisen Bank: "Creditarea în CHF are o marjă mai mare de profit decât cea în euro"

Actualizare 10:52 Gheorghe Piperea publică un nou set de documente interne ale "Raiffeisen Bank"

Avocatul Gheorghe Piperea a publicat astăzi, pe Facebook, un nou set de documente interne ale "Raiffeisen Bank", care probează, în opinia sa, practicile comerciale "înşelătoare şi cartelare" ale băncii privind creditarea în CHF.

Domnia sa afirmă, într-o postare pe reţeaua de socializare: "Public astăzi cel de-al doilea set de documente interne care probează cu asupra de măsură practicile comerciale înşelătoare şi cartelare ale uneia dintre cele mai temute bănci (nu de noi, ci de Statul român şi de funcţionarii sau demnitarii săi slugarnici), Raiffeissen. Documentele sunt reale, iar comentariul aparţine unui fost insider, care, deocamdată, vrea să îşi păstreze anonimatul, fiind de acord ca, la un moment dat, când autorităţile se vor fi trezit din respectul religios faţă de această bancă, să depună mărturie.

Precizez pentru cei deranjaţi de aceste postări că în cauză sunt aplicabile statuările CEDO din cauza Morice.

Într-un prim mesaj primit de la insider, după publicarea primului set de documente, mi se spunea asta: «Înşelătoria e mai gravă decât credeţi, nu au pus o clauză abuzivă de dobândă şi apoi ups, au crescut dobânda (mai ales că libor CHF scăzuse când ei crescuseră dobânda, încălcându-şi astfel şi propria clauză abuzivă...); de fapt, ei dădeau credite cu 4,9% fixă în primul an şi puneau în sistemul băncii ca la expirare, după un an, să fie 5,9%, dar clientului nu îi spuneau nimic (deci nu doar ştiau, ci acţionau în consecinţă criminală)».

Documentele din acest nou set datează din februarie 2009, o perioadă foarte, foarte semnificativă, întrucât tocmai intervenise falimentul Lehman Brothers, se schimbase guvernul României, iar băncile nu mai aveau niciun dram de încredere una în alta (refuzând să se împrumute între ele), deşi vătafii overlorzilor sistemului încă se aflau în faza de negare a crizei. Manole Meşterul, va reamintiţi, desigur, încă nega că România ar fi având nevoie de un împrumut de la FMI. La fel şi Băsexu.

Între timp, iată cam ce se întâmplă prin bănci...

- «memo e aprobat în februarie 2009 şi se aplică creditelor din februarie 2008 - decembrie 2008; deci băieţii modificau în spate dobânda pentru credite acordate chiar cu 1,5 luni în urmă...»;

- «la al doilea punct de la premise ei zic că "încă de la început, am setat în sistem dobânda revizuibilă care va trebui aplicată în sistem automat la aniversarea unui an de la acordarea creditului..."; deci ei nu numai că vindeau abuziv dpdv dobânda netransparentă pe care o puteau modifica atunci când vroiau, dar şi ştiau şi setau în sistem de la acordare că vor mari dobânda şi NU spuneau clientului, vindeau însă [cu asigurarea] că are dobânda bună!!! asta e înşelătoria de natură penală; dacă se face un audit se va identifica practica în sisteme şi în actele interne»;

- «la al treilea punct spun că nu le ajunge lăcomia şi mai cresc puţin... adică ştiau că vor creşte, da' nu le ajunge... luăm un exemplu din tabel, credite CHF mortgage, 914 bucăţi acordate între februarie şi decembrie 2008: au dat cu dobândă promoţională cică de 4,6%, setaseră în sistem că va fi 5,4% peste un an (nu spuneau nimic clientului că dracu' ar mai fi luat) şi au mărit-o la 5,6%; opţiunile de dobândă fixă, puse la mişto, erau atât de sus, de a continua încă un an (8,6%) sau 3 ani (14%) încât erau siguri că nu va accepta nimeni»;

- «avem 10.000 clienţi şi aproximativ 390 milioane de euro afectate»;

- «avem o notă care spune că inventează o formulă de dobândă pt OUG 174/2008, ce va fi folosită doar dpdv comunicare; de ce au creat această dobândă? pentru a crea aparenţa aplicării OUG, dar pentru a arată că, deşi dobânzile ar trebui să fie de 11-12%, în mărinimia lor ei dau dobânzi de 5-6% şi astfel abuzul era acoperit»;

- «la icbs system impact primul bullet zice că indexul de dobândă va fi setat ca dobândă plus comisionul lunar de 0,15% anualizat (1,8%); ăsta e comisionul ăla de care ziceau ei în contracte clienţilor că din al doilea an dacă plătesc bine banca nu îl va mai lua (de fapt nu a vrut niciodată să nu îl mai încaseze şi totul a fost făcut pt a fenta BNR-ul şi să nu îl ia în calculul gradului de îndatorare zicând uite, din al doilea an nu mai încasez... asta e dovadă că nu era aşa... bine, clauza era abuzivă oricum»;

- «care e impactul? păi câştigă banca încă 1,8 milioane de euro până la final de an (nu e un an întreg, ci doar 10 luni!!! asta e motivul înşelătoriei/crimei)».

[comentariu ex-insider]

Notă : halal opţiune între dobânda variabilă şi dobânda fixă; practic, dacă debitorul opta pentru dobânda fixă, avea la dispoziţie două variante exlusive: ori contractul continuă încă un an cu dobânda fixă, dar aceasta era «setată» la 8,6% (adică, practic, dublu decât dobânda variabilă), ori contractul continuă încă trei ani cu dobânda fixă, dar, de data asta, dobânda era «setată» la 14% (adică mai mult decât triplu faţă de dobânda variabilă).

Notă suplimentară: se observă nu numai că aceste credite nu erau mai ieftine decât cele în euro (întrucât dobânda era «setată» în sistemul electronic al băncii pentru a se alinia la dobânzile pieţei, în maxim un an de la data acordării creditorului), dar, cel mai important, toate aceste calcule relative la expunerea băncii şi la ratingul clientului erau exprimate în euro, de unde concluzia că, de fapt, creditele comercializate erau, de fapt, în euro, fiind doar indexate în chf, şi asta cu scopul precis de a specula pe curs şi de a capta o clientelă de nişă, constituită din cetăţeni care nu aveau venituri suficiente pentru a se califica pentru credite efective în euro; au fost făcuţi «fericiţi», în acest fel, 10 mii de inşi, în numai câteva luni. Şi, cică, aceasta nu este practică înşelătoare - aşa susţine avocatul de ultimă instanţă al banksterilor, BNR.

Notă adiţională: precum se observă, onorabila banca a raportat întotdeauna comisionul de administrare lunară (de 0,15% pe lună, anualizat, de 1,8% pe an) ca parte din dobândă, ca supliment mascat de dobândă; este aşa-numitul comision de frunză-verde sau de Moş Crăciun (cum, cu umor involuntar şi auto-acuzator susţinea în faţa ICCJ o fostă adversara a mea într-un dosar contra defunctei Volksbank); acest comision a fost desfiinţat în instanţă, inclusiv la ICCJ, de sute sau chiar mii de ori, fiind incriminat şi de CJUE, în speţa Matei contra Volksbank, precum şi în speţa Clubul Lombard; totuşi, în urmarea seminariilor de la Sinaia, acest comision de frunză-verde a fost declarat «legal» de câteva complete, inclusiv unul de la ICCJ (complet care, în dosarele contra BCR şi contra Raiffeissen pe care le-a trântit, a înlocuit motivarea normală, calmă şi raţională a unor soluţii venite de la cea mai înaltă instanţă a sistemului, cu acuze contondente la adresa mea şi a echipei mele şi cu «argumente» emoţionale protective pentru bietul bankster care, iată, face mari eforturi de umanizare şi câştigare a încrederii, dar nu îl lăsăm noi, certăreţii debitori); poate că, după ce se vor fi pronunţat parchetele şi Consiliul Concurenţei asupra acestor documente revelatorii, completele respective se vor fi abţinut de la judecarea unor revizuiri; nu de alta, dar legea pedepseşte sever favorizarea delincventului".

Consultaţi, în attachment, documentele publicate de avocatul Piperea.

(S.A.)

-------------

Creditele în CHF oferă o marjă de profit mai ridicată pentru bancă decât cele în euro, se arată într-o notă internă a Raiffeisen Bank, din august 2006, precedentă lansării împrumuturilor în moneda elveţiană de către bancă.

Nota face parte dintr-un set de documente Raiffeisen Bank, scurse pe Internet, pe paginile de socializare ale grupurilor de clienţi cu credite în CHF.

Documentele prezintă împrejurările lansării creditelor în CHF de către Raiffeisen Bank, care nu a infirmat veridicitatea notelor, până la închiderea ediţiei, dar nici nu a transmis un punct de vedere.

Grupul Clienţilor cu credite în CHF precizează că Banca Raiffeisen, conform documentelor, avea în plan să îşi acopere riscurile prin introducerea în contractul de credit a unei clauze care i-a permis să modifice dobânda după bunul plac: "La un an distanţă, dobânzile din contractele de credit au fost majorate cu cel putin 1-2%.

Angajaţii erau instruiţi să justifice clienţilor majorarea dobânzii, chiar dacă era, de fapt, pur şi simplu discreţionară. Creditul CHF mai ieftin a devenit un credit de două ori mai riscant, atât din cauza creşterii cursului de schimb, dar şi din cauza majorării ratei dobânzii. În plus, a devenit, începând cu al doilea an de creditare, mult mai scump decât la data încheierii contractului, ţinând cont că dobânda se calculează annual, iar perioada de rambursare era de cel puţin 15 ani, uneori chiar 35-40 de ani".

Documentele prezintă o referire la conversia în lei sau euro a creditelor în CHF în cazul în care se observă creşterea cu 15% a cursului de schimb. Clienţii precizează că banca nu a oferit o astfel de soluţie deşi cursul a crescut cu mai mult de 100%, nici nu le-a prezentat această variantă la contractarea creditului.

După ce a văzut documentele Raiffeisen, puse la dispoziţie de ziarul "BURSA", directorul general al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Paul Anghel, ne-a spus că va cere o poziţie Raiffeisen Bank cu privire la aspectele ce ţin de protecţia consumatorilor, respectiv referitor la majorarea de dobândă.

Domnia sa ne-a spus că, până vineri, nu au fost înregistrate reclamaţii din partea clienţilor la ANPC.

De asemenea, clienţii cu credite în CHF precizează că Banca Naţională a României a solicitat, în 2004, reprezentanţilor Raiffeisen să menţioneze în contracte modul de calcul pentru dobândă, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR, ne-a declarat: "BNR nu are drept de iniţiativă legislativă şi nici nu are, prin mandat, atribuţii legate de protecţia consumatorilor, care să devină imperative. Ne preocupă această problemă, dar nu avem instrumente şi nici nu am avut în perioada respectivă".

Pe Internet, a apărut şi adresa transmisă de BNR, în 2004, preşedintelui Raiffeisen Bank, Steven van Groningern. Potrivit acesteia, în 2004, Comitetul de Supraveghere al Băncii Naţionale a României a hotărât ca, începând cu 1.04.2004, instituţiile de credit să prezinte în cuprinsul tuturor contractelor încheiate cu clientela non-financiară modalitatea de calcul utilizată pentru determinarea dobânzii aferente produselor/serviciilor bancare ce fac obiectul acestor contracte, cu explicitarea conţinutului variabilelor care compun formulele în cauză.

Reprezentanţii Raiffeisen precizează în documentele interne că împrumuturile în CHF oferă posibilitatea acordării unor sume mai mari clienţilor.

Clienţii cu credite în CHF mai spun că reprezentanţii Raiffeisen au calculat că o apreciere a cursului cu 15% ar fi ridicat gradul de îndatorare cu aproximativ 7%: "Cursul a crescut cu mai mult de 100%, dar se pare că reprezentanţii Raiffeisen nu au vreo problemă privind creşterea gradului de îndatorare în această situaţie. Mai mult, Banca Raiffeisen oferă (anul acesta) soluţii de conversie clienţilor care nu au restanţe, dar au grad de îndatorare mai mare de 65%".

• Avocatul Gheorghe Piperea: "Documentele denotă lacomie"

În opinia avocatului Gheorghe Piperea, care reprezintă mai multe grupuri de creditaţi în CHF în procesele cu băncile, consideră că documentele Raffeisen denotă lăcomie, intenţia de a exploata nevoile şi emoţiile unor persoane cu venituri reduse şi chiar inducerea în eroare a acţionarilor proprii, de la Viena. Domnia sa a scris pe Facebook: "Ce e important (...) este faptul că banca ştia foarte bine ce e cu riscul de hiper-valorizare a francului elveţian, precum şi ce poate fi cu riscul de supra-îndatorare a clienţilor, aleşi din zona de nişă a debutanţilor în profesie si a persoanelor cu venituri reduse. Şi, cu toate acestea, creditele au fost vândute masiv, ofiţerii de credite fiind instruiţi să insiste pe stabilitatea francului, pe ieftinătatea «produsului» şi pe încadrarea clientului în calculele de rating pentru creditele în CHF în condiţii care i-ar fi descalificat pentru credite în lei sau în euro".

Cursul francului elveţian a explodat la data de 15 ianuarie 2015, cotaţia ajungând la 4,5 lei, de la 3,74 lei, cu o zi înainte. Peste noapte, a avut loc o creştere de 15 procente a francului elvenţian, din cauză că Banca centrală a Elveţiei a renunţat la pragul minim de 1,2 franci pentru un euro. Vineri, BNR a afişat un curs de 4,1776 lei/CHF.