DRAGOŞ IONESCU, STRUCKTOR: "Putem să vindem forţa românească de muncă mult mai scump acum, în Marea Britanie"

Reporter: Care este procentul românilor pe piaţa muncii din Marea Britanie?

Dragoş Ionescu: Este foarte greu de estimat, nu cunosc exact un procent, dar sunt mulţi români la muncă în Marea Britanie. Înţeleg că nu este cunoscut exact nici numărul românilor care trăiesc acolo. Cred, oricum, că vor fi din ce în ce mai mulţi. Mai nou, inclusiv cetăţenii italieni şi spanioli merg spre Marea Britanie să muncească.

Dragoş Ionescu: Au nevoie de forţă de muncă pentru că atunci când o piaţă funcţionează are tot felul de nevoi. La ei nu există un domeniu mort, economia britanică este ca un motor, funcţionează complet, nu doar o parte.

Reporter: Câţi români lucrează în Marea Britanie, în prezent, prin intermediul companiei dumneavoastră?

Dragoş Ionescu: Am rulat, în aproape doi ani de zile, undeva între 100 şi 500 de persoane, pentru o echipă stabilă de 50 de angajaţi. Avem angajaţi care au rămas cu noi încă de la început, din primele luni de la înfiinţare, dar există şi angajaţi care nu au reuşit să se adapteze şi au preferat să revină în ţară.

Reporter: Cum sunt afectate contractele de muncă, în contextual actual?

Dragoş Ionescu: Românii sunt fie angajaţi de o companie britanică, fie pot lucra în sistem privat înmatriculându-se ca PFA-uri englezeşti, să spunem aşa, şi astfel operează ca persoană juridică, ca prestator de servicii. Sunt mulţi români care activează pe piaţa din Marea Britanie sub această formă.

Nu cred că vor fi afectate contactele, dimpotrivă, cred că vor fi şi mai căutaţi est-europenii decât până acum. Este ceva ce ai avut şi de mâine s-ar putea să nu mai ai, de fapt putem să ne vindem la alţi bani, am putea să creştem şi noi pretenţiile.

Reporter: De la momentul referendumului şi până în prezent au fost afectate contractele societăţii? Credeţi că activitatea firmei va fi afectată sau chiar întreruptă de producerea Brexitului?

Dragoş Ionescu: Nu au fost afectate sub nicio formă contractele noastre cu societăţile din Marea Britanie. Mediul privat de acolo, ca şi cel de la noi, nu are timp de politică, este procupat de profit. Astfel de discuţii există la o cafea, într-un mediu relaxat, dar atât timp cât există o situaţie contractuală, fiecare caută să respecte acel contract şi să obţină profitul din acel contract. Ei vor să se foloseacă de noi ca să obţină un profit, iar noi ne folosim de ei pentru acelaşi lucru. Nu am avut astfel de discuţii şi în afara faptului că îi preocupă viitorul lor economic, dacă discutăm despre piaţa de imobiliare, alte discuţii nu au existat. Aşa cum spuneam, ei se pot folosi de mâna de lucru din această zonă a Europei oricând şi cu Brexit şi fără, ca şi până acum.

În momentul de faţă, pentru că dezvoltatorii nu ştiu cât şi când vor mai vinde acele proprietăţi care acum se află în derulare, caută furnizori cu costuri mai mici. Dezvoltatorii încearcă să facă de astăzi economie, pentru că nu mai au siguranţa că peste doi ani de zile îşi vor mai vinde apartamentele, imobilele la acelaşi preţ ca până acum. Această situaţie devine pentru noi o oportunitate, pentru companiile româneşti şi românii care vor să lucreze în Marea Britanie. În ciuda faptului că, aparent, vom fi separaţi într-un fel - nu ştim exact cum pentru că nu este nimic foarte clar, pe partea economică - între Marea Britanie şi celelalte state care rămân membre UE, orice persoană fizică poate în continuare să se înmatriculeze ca persoană juridică în Marea Britanie şi să lucreze. Vor fi din ce în ce mai căutaţi românii, având în vedere că se pune un accent mai mare pe costuri, din cauza perspectivei economice sumbre pe care o analizează în momentul de faţă dezvoltatorii care investesc pe piaţa imobiliară din Marea Britanie. Pentru noi este o oportunitate, prima de genul acesta din Marea Britenie, până acum nu a mai existat o astfel de ocazie.

Reporter: Previzionaţi o scădere a contractelor societăţii cu firmele din Marea Britanie pentru anul în curs, faţă de anul anterior?

Dragoş Ionescu: Nu, în primul an de funcţionare am avut o cifră de afaceri de jumătate de milion de lire sterline, iar anul acesta preconizăm că ea va fi de cel puţin un milion de lire sterline, iar dacă ritmul se menţine, probabil că în anii următori creşterea va fi mult mai mare. Pot să vă spun că este o cifră mică raportat la cifrele firmelor pentru care lucrăm noi în prezent. Există firme cu cifra de afaceri de 20 de miliarde de lire, discutăm despre alt nivel.

Din ceea ce cunosc, de la partenerii noştri englezi, ei nu îşi explică cum s-a ajuns la acest rezultat al referendumului şi nu-şi doresc o ieşire. Probabil că mediul lor privat va face toate presiunile pe care le poate face legal să împiedice adoptarea unei decizii în acest sens în Parlamentul Britanic. Cred că deja zilele acestea se şi întâmplă acest lucru.

Reporter: Mai sunt românii dispuşi să lucreze în Marea Britanie, ţinând cont de situaţia tensionată de acolo?

Dragoş Ionescu: Momentan nu am întâmpinat dificultăţi la recrutare. Am fost totuşi întrebat dacă este nevoie de paşaport pentru Marea Britanie. După cum ştiţi, încă nu este nevoie, sper să nici nu se întâmple lucrul acesta. Chiar şi în ideea în care soluţia va fi o ieşire, un soi de ruptură între cele două spaţii, UE şi Marea Britanie, mă îndoiesc că libera circulaţie va face vreodată obiectul unei discuţii. Nu cred că este nici în interesul europenilor şi nici al cetăţenilor englezi să îngreuneze sau să limiteze libera circulaţie nici a persoanelor, a mărfurilor, inclusiv a banilor, mai ales că cele mai mari bănci europene au sediul la Londra. Fiecare îşi face socoteli când are loc un astfel de eveniment, mai ales că el nu a fost anticipat, dovadă a fost cursul valutar.

Reporter: Sunt apreciaţi românii ca lucrători pe piaţa din Marea Britanie?

Dragoş Ionescu: Da, sunt apreciaţi pentru că sunt muncitori, în general pleacă acolo să muncească, nu să piardă timpul. Suntem ca nişte trupe detaşate acolo pe muncă. Cei care pleacă sunt foarte hotărâţi să facă ceva şi atunci, pe o perioadă de o lună, şase luni, un an, sau cât aleg să stea acolo, dau un randament extraordinar. Angajatorul englez asta vede acolo, partea bună. În plus, noi am exportat segmentul nostru valoros al forţei de muncă, persoanele tinere care sunt fizic şi medical la nivelul optim. Forţa de muncă care pleacă este foarte calitativă, de asta suntem şi apreciaţi, noi trimitem acolo ce avem mai bun, practic.

Cu toate că suntem acuzaţi că în ţară nu suntem eficienţi, acolo eficienţa noastră este maximă. Aş vrea să dau o explicaţie la acest fenomen printr-un exemplu. În 1831, un aristocrat francez a vizitat Statele Unite ale Americii, la începuturi pe atunci. La un moment dat, când se afla la graniţa dintre statele Ohio şi Kentucky a văzut că Ohio se industrializa, iar în Kentucky nu se întâmplă nimic, deşi erau aceeaşi oameni şi terenul la fel de fertil. S-a dus în Kentucky să vadă de ce acesta a rămas în urmă şi a descoperit că, acolo, încă se folosea, la scară largă, sclavagismul, iar în Ohio nu. Scriitorul a interpretat acest lucru aşa: cât timp un om îşi poate păstra rodul muncii lui, el devine foarte productiv, dar când îi iei fructul muncii lui şi nu poate beneficia de propria muncă, devine foarte neproductiv.

În România taxarea de 65% mi se pare cam mult. Pentru a creşte şi la noi productivitatea, ar fi nevoie ca aceste taxe să dispară. Pentru că dacă un român este eficient la englez şi la spaniol, el poate fi eficient şi în propria ţară pentru că este acelaşi român, dar pus într-un alt sistem care îi întoarce mai mult din propria muncă. Ei în străinătate ştiu de ce muncesc, la noi în ţară nu îşi dau seama. Un instalator român câştigă în ţară, în jur de 2000-3000 de lei, poate 4000 dacă este foarte bun, iar în Marea Britanie, orice instalator câştigă minimum 8000 de lei.

Noi, românii, ne-am adaptat foarte bine în anumite spaţii, sunt două zone, Italia şi Spania, unde reuşim să învaţăm limba în 30 de zile, este uimitor! Am colaborat cu un investitor spaniol care mă întreba cum reuşimsă învăţăm în 30 de zile limba spaniolă. Pentru un popor străin este şocant. Noi avem această calitate de a învăţa foarte bine limbi străine, ne-am adaptat foarte bine în Spania şi Italia datorită limbii, datorită obiceiurilor, dar şi faptului că sunt state catolice. Ne este mult mai greu în statele protestante, aţi observat că sunt anumite conflicte şi înţelegem mai greu ce se întâmplă acolo. În Anglia, discutând despre limba engleză, trebuie să ne amintim că Guvernul Comunist de la Bucureşti a introdus limba engleză obligatorie în anii 1970 şi suntem singura ţară din Estul Europei care avea atunci această limbă în sistemul de învăţământ. Instalatorul polonez stă mult mai prost la limba engleză, decât stă instalatorul român. Acest lucru contează, englezii spun că suntem cei mai buni vorbitori de limbă engleză din Estul Europei, dintre toţi muncitorii pe care îi au.

Faptul că am exportat această mână de lucru, care întoarce nişte bani în ţară, este şi pentru că Guvernul României nu a găsit o variantă mai bună de a explota această forţă de muncă şi s-a mulţumit cu jumătate din banii pe care îi poate produce, preferând să o exploateze altcineva. Este ca atunci când ai o combină agricolă, dar nu ai teren şi preferi să o închiriezi. Cam aşa au văzut Banca Naţională şi Guvernul României banii "căpşunarilor". Exportăm sărăcia pentru că ne va aduce înapoi nişte bani. Intră anual nişte miliarde de euro cash de la aceşti oameni care muncesc în străinătate.

De asemenea, trebuie să spunem că povestea cu românii, bulgarii sau alţi est-europeni care ocupă locurile de muncă ale englezilor este falsă. Ei aduc un plus de valoare enormă care se regăseşte şi în asigurările sociale pe care le iau şomerii lor. Munca noastră, oriunde o facem, produce plus valoare, de asta suntem angajaţi, nu pentru că suntem români, bulgari sau alte naţionalităţi.

Reporter: Care sunt măsurile pe care le va adopta compania dumneavoastră în contextul unui Brexit?

Dragoş Ionescu: Vom face ce am făcut şi până acum. Ne vom instrui oamenii şi mai bine, ne vom organiza şi mai bine acolo şi vom încerca să câştigăm din ce în ce mai bine acolo. Nu este foarte important şi nu a fost niciodată important pentru mediul de afaceri dacă o ţară face sau nu parte dintr-o anumită organizaţie. Important este dacă ţara respectivă este permisivă cu mediul de afaceri sau nu. Nu trebuie să analizăm Marea Britanie într-o antiteză cu UE, trebuie să ne gândim la Marea Britanie ca o entitate distinctă. Cred, şi sper să nu mă înşel, că este cel mai puternic sistem capitalist din Europa. Cred că suntem astăzi aici, în UE, noi şi celelalte state, datorită Marii Britanii. Consider că prăbuşirea cortinei de fier şi a blocului socialist s-a făcut cu sprijinul Marii Britanii, reunificarea Germaniei s-a făcut cu sprijinul şi acordul Marii Britanii şi cred că este una dintre cele mai puternice democraţii.

Trebuie să discutăm la modul "dacă Marea Britanie ne mai permite să mergem acolo". Eu cred că au nevoie de forţă de muncă, ca toată lumea, inclusiv România astăzi. Nu cred că trebuie să discutăm despre Marea Britanie în contrast cu UE care este la fel de convenţională ca orice altă organizaţie.

Reporter: Veţi încerca să intraţi şi pe alte pieţe, ţinând cont de situaţia actuală din Marea Britanie?

Dragoş Ionescu: Da, momentan suntem focusaţi pe Marea Britanie, dar nu excludem să ne extindem şi pe alte pieţe. Avem o experienţă internaţională, lucrăm multinaţional pentru că asta este situaţia. Europa este mică, înseamnă 3-5 ore cu avionul dintr-o parte în cealaltă, uneori fac mai mult ca să traversez Bucureştiul cu maşina personală, decât să ajung la Londra cu avionul.

Reporter: Aveaţi în plan o extindere pe alte pieţe sau a fost declanşată de Brexit această idee?

Dragoş Ionescu: Nu Brexitul a declanşat această idee. Am lucrat în acelaşi sistem în Austria între 2010-2012, am repetat sistemul în Marea Britanie, şi l-am putea repeta oriunde este nevoie de forţă de muncă. Dacă este plătită, forţa de muncă vine singură, nu este nevoie de reglementare în acest sens. Dacă mâine se va dezvolta o altă zonă şi noi vom avea acces în acea zonă, vom merge acolo. Şi cred că este ceva normal, capitalul atrage capital.