Drum prea lung între Cluj şi Bucureşti

• (Interviu cu Cristian Sima, preşedintele WBS România - Episodul I)

"Rebelul de serviciu" al pieţei de capital, Cristian Sima, preşedintele casei de brokeraj WBS, a acordat un interviu ziarului "BURSA".

Prezenţa domnului Sima în presă nu este o raritate - apare la televiziune, ţine un blog, îşi publică opiniile în ziare iar agenţiile de presă îi preiau declaraţiile.

De fiecare dată răvăşeşte, mototoleşte, veştejeşte. Şi nu că ar fi nonconformist (de fapt, cunoaşte toate regulile şi nu doar pe cele de politeţe - a se vedea ce profituri marchează), ci este viu şi nu înghite neajunsurile. Vrea mai mult şi nu din lăcomie, ci pentru că îi place jocul.

Interviurile cu Cristian Sima fac deliciul. Urmăriţi-l pe acesta. Veţi avea trei episoade.

Reporter: Mugur Isărescu este singurul bancher din România! Nu este prea uşor să spuneţi asta?

Cristian Sima: Când toată lumea scădea dobânzile, eu am zis că Isărescu o să le ridice şi bine o să facă.

Reporter: Dar de ce este bine să ridice dobânzile când toată lumea le scade?

Critian Sima: Pentru că, în momentul în care se obţine foarte uşor un credit, în momentul în care deficitele macroeconomice sunt foarte mari, avem derapaje mari. Dacă am fi avut un deficit bugetar mare cu un deficit de cont curent mic, era mult mai simplu. De ce? Pentru că orice deficit bugetar, mai ales anul trecut când leul era şi tare, se putea acoperi împrumutându-te la propria populaţie. Ţările dezvoltate, inclusiv Germania şi Franţa au derapat de la celebrul Maastricht Agreement, s-au dus şi în 4,20%. Au făcut deficit bugetar, au sprijinit o creştere economică. Noi ar fi trebuit să facem deficitul ăsta bugetar pe ultimii opt ani de zile. Din 2000 până acum, trebuia să avem deficit bugetar şi să băgăm bani în infrastructură, lucru care ne lipseşte după cum se vede... Mercedes nu a venit în România pentru că nu avem infrastructură. Oricine vine în România întâmpină o singură problemă: infrastructura. Timpul dintre Cluj şi Bucureşti este foarte mare. Distanţa între Bucureşti şi Braşov ar trebui făcută în 45 de minute... şi aşa mai departe. Nu avem linii ferate, deşi suntem în secolul 21. Fără infrastructură nu facem nimic. Nu avem trenuri, în timp ce alte ţări au trenuri care merg cu 350 de km la oră. Este adevărat că îl dăm drept exemplu pe minis-trul elveţian care a declarat că este ecologist şi care nu se mai deplasează decât cu trenul, nici macar cu maşină de serviciu.

Dar ministrul elveţian, în Elveţia plină de minuni, are trenuri cât cuprinde... se duce de oriunde, oriunde, cu trenul. Dacă iei avionul să te duci la New York şi trenul să te duci la Oradea, la New York ajungi mai repede.

Reporter: Nici chiar aşa. La Oradea ajungi în 6 ore...

Cristian Sima: Ajungi la Oradea în 6 ore... în Franţa, pe aceeaşi distanţa faci 2 ore şi 40. Suntem de trei ori mai lenţi şi, atunci, economia o să fie de trei ori mai lentă. N-am făcut deficite bugetare pentru că nu ştiam cum să le cheltuim. Bani de la Comunitate, nu absorbim...Portugalia, care a intrat în Comunitate ca cea mai săracă ţară, are o infrastructură de vis. Cea mai lată autostradă din Europa, pe 8 benzi, este în Portugalia: Porto - Lisabona. Toate sătucele au luat bani de la Comunitate, au dezvoltat şi turismul. Unde să se facă la noi turim? Pe Valea Prahovei? Câte ore faci până pe Valea Prahovei? Nu avem infrastructură... vorbim de autostrăzi... am făcut o autostradă la mare care nu servea... este o autostradă sezonieră... merge din luna mai până maxim în luna septembrie. În schimb, autostrada numărul unu a României, Bucuresti - Sibiu sau Bucuresti - Braşov, nu există. Nu avem autostrăzi nici în Podişul Transilvaniei unde sunt uşor de facut şi n-o să le avem nici de acum în zece ani.

Reporter: Bechtel ce face?

Cristian Sima: Bechtel se mai ceartă... Bechtel este aceeaşi afacere ca ABN Amro cu privatizarea Tarom. ABN Amro, în 1993, a câştigat să privatizeze Tarom. Şi nici nu vrea să privatizeze atâta timp cât ia sute de mii de euro de la statul român ca să se ocupe de privatizare în fiecare an. Şi, de 15 ani, îl tot privatizează. Pentru că nu li s-a spus că are o sumă de bani să privatizeze, dacă nu, îi vor da înapoi sau vor plăti penalităţi... sau nu mai primeşte niciun ban. Iar Isărescu trebuia să se lupte cu sistemul. Totdeauna un bancher central luptă cu guvernul din ţara respectivă. Greenspan s-a luptat din 1987 până în 2007 cu diverse administraţii din SUA şi a reuşit să salveze crizele, apelând la pârghiile pe care le avea. Şi cea mai importantă pârghie este dobânda de referinţă a Băncii Centrale... s-a liberalizat şi cursul... este foarte bine că Banca Centrală nu se uită la curs. Nici la 3,1 care era anormal, nici dacă se va duce în 4 lei, care este anormal... Deşi, un curs de 4 lei la euro ar reduce artificial, dar măcar ar reduce, deficitul ăla de 14%, care ne costă. Deficitul de cont curent este ca şi cum tu ai cheltui bani pe care nu îi ai şi te tot împrumuţi. Dar el se acoperă. S-a acoperit ani de zile din banii căpşunarilor. Acum, o familie care munceşte în Franţa sau Italia, pe 1000 de euro pe lună, îşi face o socoteală şi vede că dobînda la credite ca să îşi facă o casă acolo îl costă 4,6 % pe zece ani... vine şi cere un credit în România şi îi aruncă ăştia de la 7% în sus; dacă îl cere în lei, se sperie, că aude de 14-15%; mai mult, locuinţele sunt mai ieftine acolo. Există case în Bucureşti care costă mai mult decât la Saint Moritz, mai mult decât la Saint Tropez şi aşa mai departe.

Reporter: Dar asta nu este pentru că se fac afaceri la noi? Preţul în imobiliare nu reflectă un posibil câştig în localitatea respectivă?

Cristian Sima: Nu, la noi nu.

Reporter: Este o corelaţie...

Cristian Sima: Este. E clar că, la Bucureşti, casele or să coste mai mult decât la Cluj şi o să se şi câştige mai mult decât la Cluj. Este evident! O casă costă cam la fel să o construieşti în orice oraş din ţară, dar pământul costă diferit.

Revenind la Mugur Isărescu, el a mărit dobânzile pentru că dacă nu o făcea, atunci astăzi inflaţia ar fi fost mai mare decât dobânda şi dobânda ar fi fost real negativă. Putem să facem şi dobânda real negativă... nu este nicio problemă... În America, este super real negativă... inflaţia este peste 4%, iar dobânda, nu cea a Băncii Federale care este 2%, cea a titlurilor de stat la zece ani este sub 4%. Dar acolo s-a vrut salvarea unei crize. S-a redus drastic dobânda. Acum, se va mări din nou, în ideea de a nu avea recesiune, de a avea creştere economică.

Problema noastră este că această creştere economică pe datorie, care merge din ce în ce mai bine, să nu cadă brusc.

Reporter: Când este o economie supraîncălzită sau încălzită?

Cristian Sima: O economie încălzită este o economie unde derapajele macroeconomice sunt mari. Unde avem ori deficit bugetar enorm, ori inflaţie enormă, ori şomaj mult, ori şomaj puţin... Noi avem şomaj foarte mic, aproape zero...

Reporter: Ştiu că se vorbea despre încălzirea economiei din China. Asta însemna o dezvoltare accelerată...

Cristian Sima: În momentul în care tu creşti mai repede decât creşte nivelul de trai şi câştigurile populaţiei, înseamă că ai o problemă. Care este problema? Te urci în maşină, apeşi acceleraţia până la 300 de km la oră, ea merge, pistoanele merg extraordinar, dar nu ai nici cauciucuri de 300 la oră, nici ulei de 300 la oră, nici caroserie de 300 la oră. Motorul merge... şi atunci ce se întâmplă?... ori explodează motorul şi se rupe şi caroseria... şi cauciucurile şi aşa mai departe, ori schimbi cauciucurile şi caroseria, dar este cam greu... ori dacă nu, iei piciorul de pe acceleraţie, şi de la 300 la oră te duci cu 120, dar măcar ştii că ajungi. Şi de obicei, toate economiile, la un moment dat, devin supraîncălzite... şi America a fost supraîncălzită... în 2004, a avut un trimestru în care a crescut opt şi ceva la sută... cât este ea de economie americană...problema este... aterizăm încet? Sau aterizăm fără tren de aterizare... Dacă noi aterizăm încet, avem şanse să mai decolăm o dată. Dacă rupem tot la ateizare, nu mai avem şanse. Ciclurile economice sunt repetitive... creşti, creşti, creşti şi la un moment dat trebuie să şi scazi...

Reporter: Care este explicaţia?

Cristian Sima: Economia este ca şi organismul uman. Nu poţi să faci 100 de metri în 9 secunde la infinit... următoarea sută n-o mai faci, o faci în 12 secunde... şi dacă mergi la 5000 de metri, eşti alergător de cursă lungă...şi alergătorul de cursă lungă mai are la un moment dat nişte sprinturi...

Reporter: De obicei ei spun că sunt şapte ani graşi, şapte ani slabi...

Cristian Sima: Nu sunt şapte ani... sunt 7,8, 9 şi aşa mai departe... Irlanda a crescut 20 şi ceva de ani... anul ăsta intră în recesiune. Asta este. Nu poţi să creşti la infinit.

Reporter: Nu văd de ce nu poţi să creşti la infinit...

Cristian Sima: Ba poţi să creşti, dar dacă ai creştere moderată. Dar populaţia este cea care face economia. Economia este făcută de oameni. Oamenii muncesc, oamenii produc bunuri, oamenii consumă, oamenii asigură circulaţia banilor, oamenii fac tot. Tot! Oamenii ăştia ... în momentul în care le merge bine şi aleargă şi au putere, nu se gândesc mai departe...ciclurile sunt normale... o economie perfectă ar creşte încet, constant, ani şi ani de zile. De fapt, economia americană este celebră că, totuşi, dacă ne gândim bine, cu toate recesiunile care nu au fost mai mari de un an jumătate, a avut norocul să aibă, din 1929, până acum, o creştere.