DUPĂ LOGICA DISCURSULUI LUI PONTA, Vulpescu - "capul şi viaţa" lui Chiţoiu

Remus Vulpescu, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), s-a sacrificat pe altarul privatizării eşuate a Oltchim, dându-şi demisia, însă nu ştim cu ce a greşit în acest proces. Singurul lucru pe care i l-am putea imputa este că a ascultat, în timpul negocierilor, melodia "Au înnebunit salcâmii" a lui Tudor Gheorghe. Sincer, îl înţelegem, având în vedere show-ul provocat de jurnalistul Dan Diaconescu pe parcusul privatizării.

Premierul Victor Ponta i-a spus ministrului Economiei, Daniel Chiţoiu, în momentul lansării licitaţiei, că răspunde cu "capul, viaţa şi cu tot" pentru realizarea privatizării Oltchim, cerându-i să se implice direct în proces.

Între timp, primul ministru s-a răzgândit, în urma scandalului creat de Dan Diaconescu, care a participat şi a şi câştigat licitaţia pentru Oltchim. Probabil în urma presiunilor, Remus Vulpescu a demisionat din funcţia de preşedinte al OPSPI şi şi-a cerut scuze pentru eşecul privatizării combinatului vâlcean, fiind evident că "poporului" îi trebuie un ţap ispăşitor, mai ales din punct de vedere mediatic.

În comunicatul de presă în care îşi dă demisia, Remus Vulpescu spune: "Procedura de licitaţie a fost organizată fără încălcarea vreunei dispoziţii legale şi a fost destinată să stimuleze participarea unor investitori români sau străini care, în colaborare cu statul, să asigure redresarea Oltchim şi soluţionarea urgentă a problemelor sociale generate de ruinarea companiei prin administrarea defectuoasă din ultimii ani. Intenţia lui Dan Diaconescu de a deturna privatizarea prin înşelăciune publică şi uz de fals, în scopul de a obţine notorietate şi, eventual, în alte scopuri ce urmează să fie stabilite de autorităţi, nu era previzibilă şi nu a putut fi constatată oficial înaintea zilei de luni, 1 octombrie 2012, când activitatea infracţională a lui Diaconescu a şi fost stopată".

Victor Ponta a spus, mai întâi, că Remus Vulpescu trebuie să vorbeas-că mai puţin şi să explice mai mult. După anunţul anulării licitaţiei, şeful Executivului a concluzionat că vânzarea combinatului vâlcean trebuie reluată anul viitor, prin negocierea cu un investitor strategic, spunând: "Cred că domnul Vulpes-cu nu mai vrea nici dânsul şi nici noi nu mai vrem să se ocupe în continuare de privatizarea Oltchim".

Întrebat insistent de presă dacă îl demite pe şeful OPSPI, Victor Ponta a răspuns: "Domnule Chiţoiu, Antena 3 vrea capul lui Vulpescu. Spuneţi presei ce faceţi cu Vulpescu pentru că e subalternul dumneavoastră". Şi ministrul Chiţoiu nu ştim ce a făcut, iar Vulpescu a demisionat.

Deşi licitaţia pentru Oltchim a fost cea mai transparentă din istorie, nici presa nu a fost mai amabilă cu Remus Vulpescu, poreclindu-l DJ-ul Ministerului Economiei pentru că i-a pus muzică lui Dan Diaconescu la negocieri. Dar transparentizarea privatizării Oltchim a fost solicitată de presă şi de Dan Diaconescu. Remus Vulpes-cu a agreat ideea şi a solicitat participanţilor la licitaţie acordul pentru prezenţa presei la licitaţie. Toţi inves-titorii au agreat propunerea şi chiar au apreciat transparenţa procedurii (inclusiv Dan Diaconescu).

Transparenţa a convenit televiziunilor - pentru că ratingurile au urcat la cer datorită scandalagiului Diaconescu; autorităţilor - pentru că toată lumea a putut vedea că procedura a fost respectată, că Diaconescu îndrugă vrute şi nevrute şi că nu are banii promişi pentru Oltchim, contrazicându-se de la o zi la alta; lui Remus Vulpescu, personal, pentru că a putut să se apere mai uşor împotriva atacurilor jurnalistului (şeful OPSPI a fost acuzat că a umblat la plicuri şi că i-a spus lui Ponta ce preţuri au oferit participanţi, dar Dan Diaconescu a semnat şi recunoscut, în direct la TV, procesul verbal care consemna că plicurile cu ofertele financiare au fost intacte).

Adevărul este că nici Daniel Chiţoiu şi nici Remus Vulpescu nu pot fi "executaţi" pentru eşecul privatizării Oltchim. Metoda de privatizare (vânzarea acţiunilor fără conversie, şi a creanţelor AVAS şi Electrica în licitaţii separate) a fost aprobată de Guvernul condus de Victor Ponta.

O amânare a privatizării Oltchim dincolo de luna septembrie a fost imposibilă sub presiunea angajamentului cu FMI, care a ameninţat că nu va elibera României următoarea tranşă de bani dacă nu vinde combinatul.

Succesul vânzării Oltchim depinde, potrivit multor analişti economici, de conversia creanţelor în acţiuni. Ori conversia nu a fost realizată nici de guvernele PDL şi nici de guvernul USL, din varii motive. Ministrul Daniel Chiţoiu a spus că nu s-a putut realiza conversia înainte de privatizare din cauza acţionarului minoritar PCC.

Pentru realizarea conversiei este necesar votul acţionarilor care să deţină împreună 2/3 din capitalul social al Oltchim. Ori statul nu are în posesie decât 54,8%, iar PCC (împreună cu Nachbar, cu care acţionează concertat) are aproape 33% din capitalul social. Fără acordul PCC, nu pot fi luate decizii importante privind activitatea Oltchim. Datoriile imense ale combinatului şi problemele legate de conversie au determinat mulţi avocaţi să spună că insolvenţa este singura soluţie pentru restructurarea activităţii combinatului.

Mulţi analişti şi politicieni au reproşat OPSPI că a permis participarea lui Dan Diaconescu la privatizarea Oltchim. Dar, din 2007, legislaţia europeană nu mai permite autorităţilor să pună condiţii de participare la licitaţii (în caietul de sarcini sau prin garanţia de participare), care să restrângă participarea investitorilor interesaţi. Nu mai este permisă nici impunea condiţiilor post-privatizare (de genul menţinerii activităţii şi a tuturor angajaţilor, dar impunerea unui anumit ritm investiţional). Cu alte cuvinte, persoanele fizice pot participa, bine mersi, la privatizările noastre importante.

Lui Remus Vulpescu i s-a imputat că i-a permis lui Dan Diaconescu să facă un circ total din procesul de privatizare şi că nu a fost suficient de serios în relaţia cu jurnalistul. Adevărul este că domnul Vulpescu i-a făcut faţă cu brio realizatorului de televiziune. Jurnaliştii care au urmărit subiectul zi de zi chiar s-au întrebat care este secretul rezistenţei psihice a domnului Vulpescu în condiţiile în care, nu de puţine ori, ei înşişi au fost la un pas să se încaiere cu "colegul" Diaconescu când îi cereau dovada existenţei baniilor pentru Oltchim, iar el răspundea, de fiecare dată, că va plăti salariile restante ale muncitorilor şi se arăta jignit că-l crede lumea sărăntoc.

Autorităţile nu au avut cum să scape de Dan Diaconescu înainte de expirarea celor zece zile stipulate în lege pentru semnarea contractului de privatizare. Altfel, responsabilii OPSPI nu ar fi putut să-l dea pe mâna poliţiei pentru fals în declaraţii (jurnalistul a depus nişte documente fantasmagorice privind existenţa celor 45 milioane de euro pentru acţiunile Oltchim). Din momentul înscrierii jurnalistului în cursa privatizării Oltchim, autorităţile au fost conştiente că sunt captive show-ului lui Dan Diaconescu şi au gestionat cu greu situaţia.

Privatizarea Oltchim s-a încheiat cu succes pentru Dan Diaconescu: partidul pe care-l păstoreşte a cres-cut vertiginos în sondaje pentru alegerile parlamentare, cu preţul de numai 130.000 de euro - garanţia plătită şi banii pentru achiziţia caietului de sarcini. Jurnalistul riscă ani grei de închisoare pentru fals în declaraţii şi prejudicierea Oltchim, dar tot iese câştigător pentru că simpatizanţii îl consideră o victimă a "ciocoilor" de la USL.

Guvernul răsuflă uşurat pentru că a îndeplinit sarcina trasată de FMI: a arătat voinţa politică pentru privatizarea combinatului, care are datorii de aproape 700 milioane euro. Puterea şi opoziţia pot acum să se certe în voie, aruncând "pisica" Oltchim dintr-o parte în alta şi arătându-se reciproc cu degetul că au "căpuşat" combinatul cu ajutorul eternului Constantin Roibu.

Executivul îşi umflă muşchii prin controale la Oltchim ca să dea pe mâna procurorilor pe cei care au devalizat combinatul.

Marii perdanţi sunt Oltchim (în pragul colapsului), bugetul de stat şi noi toţi care trebuie să plătim taxe şi impozite mai mari pentru a acoperi "găurile" negre din economie.