DUPĂ PRONUNŢAREA CJUE ÎN CAZUL ANDRICIUC Curtea de Apel Bucureşti a început să judece în forţă dosare pe îngheţarea CHF

Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a început să judece în forţă dosarele deschise de clienţi împotriva băncilor pe îngheţarea cursului francului elveţian (CHF). După ce, săptămâna trecută, CAB a amânat pentru două săptămâni pronunţarea într-un alt proces colectiv pe aceeaşi speţă, ieri, Instanţa a procedat la fel în dosarul ce reunea 130 de clienţi, amânând pronunţarea pentru 4 decembrie.

Celelalte patru procese individuale au rămas în pronunţare, fiind posibil ca CAB să ia o decizie săptămâna viitoare sau peste două săptămâni, după cum ne-a spus avocatul Gheorghe Piperea, apărătorul clienţilor în cazurile judecate ieri.

Specialistul ne-a precizat că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sunt sute de dosare pe îngheţarea cursului de schimb. Avocatul, care a ţinut o pledoarie de circa o oră şi jumătate, ne-a precizat: "Pronunţarea s-a amânat pentru 4 decembrie, pentru că sunt câţiva clienţi care au încheiat acte adiţionale cu banca (n.r. OTP Bank), iar instanţa trebuie să ştie câţi consumatori au făcut acest lucru, banca neprezentând situaţia. Eu am spus tot ce trebuia să spun, iar instanţa m-a lăsat să vorbesc, ceea ce este un semn bun, dar nu înseamnă că deja am câştigat.

În orice caz, lucrurile s-au schimbat fundamental după pronunţarea CJUE în speţa Andriciuc, pentru că acesta nu a croit ca un croitor, ci a dat cu barda".

Gheorghe Piperea a precizat, după amânarea procesului de săptămâna trecută, că opinia exprimată de Curtea Europeană de Justiţie (CJUE) în cazul Andriciuc contra Băncii Româneşti - care priveşte de asemenea îngheţarea cursului francului elveţian (CHF) - va conduce la o schimbare de jurisprudenţă la Curtea de Apel Bucureşti. Avocatul a menţionat: "La Curtea de Apel Bucureşti, unde s-a creat mitul nominalismului monetar (înţeles şi aplicat invers decât spune Codul Civil), majoritatea proceselor contra băncilor au fost trântite, în defavoarea consumatorilor. Avantajul acestui proces este, însă, dublu: se judecă după cauza Andriciuc şi soluţia este supusă recursului la ICCJ. Dacă în acest caz şi în cazul de la Oradea - dosarul sursă al speţei CJUE Andriciuc - vom avea rezultate pozitive, atunci soluţiile vor putea fi extinse şi la creditele în alte valute pentru care debitorul nu are acoperire naturală la riscul valutar".

Curtea Europeană de Justiţie s-a exprimat, recent, în cazul Andriciuc, spunând că băncile trebuie să prezinte, în contractele de credit, posibilele variaţii ale cursurilor de schimb valutar şi riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină. Informaţiile instituţiilor bancare trebuie să privească nu numai posibilitatea aprecierii sau a deprecierii valutei în care a fost contractat împrumutul, ci şi impactul pe care fluctuaţiile cursului de schimb valutar şi o majorare a ratei dobânzii la împrumuturile în moneda străină îl au asupra împrumutului, conform CJUE.

Foarte dure sunt şi aprecierile CJUE referitoare la faptul că dezechilibrele într-un contract de credit în valută, chiar dacă sunt verificate la momentul încheierii contractului, totuşi ele apar ulterior.

Instanţa naţională va stabili caracterul abuziv al clauzei de risc valutar şi dacă aceasta a fost exprimată în mod clar şi inteligibil în contractele de credit, a decis Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară, până acum majoritatea proceselor de îngheţare a cursului CHF aflate pe rolul justiţiei fiind suspendate în aşteptarea deciziei CJUE în cazul Andriciuc versus Banca Românească.

Potrivit lui Gheorghe Piperea, în hotărârile pe care urmează să le ia instanţele de judecată în aceste tipuri de procese va atârna destul de greu şi hotărârea Curţii de Apel Cluj într-un caz deschis împotriva OTP Bank, în care cursul CHF a fost îngheţat - prima decizie definitivă a justiţiei clujene pe o astfel de speţă.

Instanţa din Cluj, care s-a pronunţat înaintea apariţiei opiniei CJUE în cazul Andriciuc, precizează, în motivarea sa, publicată de Clujust.ro, că OTP Bank a ascuns trăsăturile periculoase şi cunoscute de profesionişti ale acestei monede de refugiu.

Abia la 7 ani după încheierea contractului, OTP Bank a atras atenţia reclamantului că a încheiat un contract de credit riscant în care şi-ar fi asumat riscul unor pierderi semnificative în urma fluctuaţiei cursului de schimb al francului elveţian faţă de moneda naţională, în portofoliu băncii existând la acea dată şi produse mai puţin riscante în lei sau euro, conform sursei citate, care concluzionează: "Aceste avertismente nu se regăsesc însă în contractul de credit ori în documentele/informările precontractuale prezentate apelantului anterior. (...) Francul elveţian a reprezentat o simplă monedă de cont, produsul fiind prezentat ca «denominat» în franci elveţieni, un produs financiar prezentat de profesionist drept deosebit de «avantajos» faţă de altele similare prin ocultarea brutală a riscurilor.

Banca şi-a asumat un scop speculativ, a mai atras atenţia Curtea de Apel Cluj, menţionând, printre altele, că felul în care a fost cosmetizat creditul denominat în CHF l-a transformat într-un produs credibil şi tentant, chiar irezistibil şi motivând că împrumutătorul are şi trebuie să aibă interesul ca debitorul său să fie solvabil pentru rambursarea creditului fără o dificultate previzibilă.

"Imposibilitatea împrumutatului de a aprecia, evalua avantajele şi inconvenientele care pot rezulta din contract echivalează implicit cu imposibilitatea finanţatorului de a estima la data încheierii convenţiei dacă este sau nu în măsură să realizeze la rându-i interesul partenerului său contractual", mai susţine motivarea citată, adăugând: "În contextul neinformării corecte a consumatorului nu se poate susţine în mod legitim faptul că riscul major intervenit (fluctuaţia valutară) decurge din natura contractului. (...) Sub apanajul nominalismului monetar nu poate fi tolerat dezechilibrul contractual generat de fluctuaţia monedei în care s-a generat creditul, fluctuaţie care conduce la împovărarea excesivă a obligaţiei de restituire şi ruina debitorului".