Economia Germaniei se confruntă cu schimbări structurale dramatice

Robert Habeck, ministrul economiei din Germania, a fost întâmpinat cu fluierături şi huiduieli când şi-a făcut apariţia la Târgul Meşteşugarilor, organizat anual în Leipzig. Acesta este noul "cadru" de primire pentru tot mai mulţi membri ai guvernului condus de Olaf Scholz.

Nici nu poate fi altfel, când însuşi ministrul Habeck, aflat într-o căutare disperată de ţapi ispăşitori, a declarat în faţa participanţilor că "economia germană are performanţe dramatic de slabe", conform unei ştiri preluate de Euractiv de la Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Acelaşi ministrul al economiei a mai oferit o veste "bună": guvernul se pregăteşte să anunţe revizuirea semnificativă a prognozelor de creştere din 2024, până la 0,2%, de la 1,3%.

Cele mai recente estimări arată că Germania a înregistrat anul trecut cea mai slabă performanţă la nivelul marilor economii globale, cu o contracţie a PIB-ului de 0,3%.

Apoi au venit ultimele prognoze de la Comisia Europeană, conform cărora economia Germaniei va înregistra o creştere de 0,3% în 2024, pe fondul scăderii ratei inflaţiei de la 6% până la 2,8%. PIB-ul Germaniei ar trebui să-şi accelereze creşterea până la 1,2% în 2025.

Presa financiară aminteşte că marile bănci din Germania, Deutsche Bank şi Commerzbank, aşteaptă o contracţie a activităţii economice în 2024, în timp ce Bundesbank estimează o creştere de 0,4%.

Reducerea puternică a estimărilor de creştere ale Germaniei în 2024 vine în condiţiile în care tot mai multe voci susţin că declinul nu este temporar, ci are profunde cauze structurale.

Pe primul loc se află, cel mai probabil, dinamica preţurilor energiei, un factor fundamental al competitivităţii pentru o economie care s-a dezvoltat timp de multe decenii pe baza exporturilor cu un grad înalt de prelucrare.

Bunurile de capital reprezintă exemplul clasic, iar clientul cel mai important în ultimele decenii a fost China. Cea mai mare economie din Asia în termeni nominali şi cea mai mare din lume în termeni ai puterii de cumpărare a evoluat puternic în toată această perioadă, iar acum îşi produce cea mai mare parte a bunurilor de capital şi are tot mai puţină nevoie de importurile din Germania.

Capacităţile de producţie tot mai evoluate şi sofisticate, care sunt puse în funcţiune cu o energie mult mai ieftină decât în Europa sau America, oferă Chinei un avantaj competitiv extraordinar.

Dincolo de aspectul dezechilibrelor tehnologice, "Germania se luptă cu preţuri mai mari în domeniul energiei şi impozite corporative mai mari decât concurenţii globali, în timp ce companiile se plâng de o povară birocratică şi de reglementare tot mai mare", după cum mai scrie Euractiv.

Siegfried Russwurm, preşedintele BDI (Federaţia Industriilor din Germania), a declarat recent că "o redresare reală a industriei germane după eşecurile din ultimii ani este puţin probabil să se materializeze în 2024", iar orice fel de creştere va fi determinată, în principal, de consumul privat.

"Modelul german reprezintă, într-un anumit fel, modelul european", a declarat Jan Mischke, partener la McKinsey Global Institute (MGI), pentru Euractiv.

În opinia sa "Europa a fost construită pentru stabilitate şi optimizare continuă, ceea ce reprezintă o alegere bună pentru vremuri stabile", însă acum "vremurile stabile s-au încheiat şi probabil că va trece mai mult timp până când vor reveni".

Preţurile mari ale energiei şi incertitudinea privind sursele de aprovizionare pe termen lung sunt principalele ipoteze de lucru pentru orice analiză a perspectivelor economice ale Germaniei şi Europei.

O analiză de la McKinsey Global Institute, publicată în ianuarie 2024 sub titlul "Accelerating Europe: Competitiveness for a new era", subliniază că preţurile energiei din Europa sunt mult mai mari decât în Statele Unite sau China şi trebuie reduse cel puţin la jumătate pentru recâştigarea competitivităţii europene.

Pe fondul preţurilor mari ale energiei, "procesarea materialelor critice în Europa are tendinţa să fie mai puţin competitivă", după cum se mai arată în raportul de la MGI, iar acest deficit de competitivitate va avea efecte negative pe toate lanţurile de aprovizionare şi producţie.

Reducerea dependenţei de importurile din China va fi, astfel, imposibil de realizat, iar modul în care actuala Comisie Europeană pare să caute antagonizarea principalei surse a importurilor din Uniunea Europeană este cel puţin iresponsabil.

Inclusiv Comisia Europeană a arătat recent că scăderea preţurilor gazelor şi energiei electrice sub vârful din 2022 nu înseamnă că se va reveni la nivelul din perioada premergătoare pandemiei, după cum scrie Euractiv, iar efectele vor fi negative pentru competitivitatea economică.

Germania a decis să oprească surse mari de aprovizionare cu energie, care încă există", a mai declarat Jan Mischke, care este şi co-autor al raportului de la MGI, despre oprirea ultimelor trei centrale nucleare din ţară. În opinia sa, această decizie trebuie reconsiderată.

Publicaţia online mai aminteşte că la Forumul Economic Mondial de la Davos, reprezentanţii mediului de afaceri au recunoscut că problemele economice din Europa au o natură structurală şi nu reprezintă doar manifestarea unei faze de scădere dintr-o evoluţie ciclică. Principalele cauze identificate sunt supra-reglementarea şi spaţiul limitat pentru inovare.

Analistul Wolfgang Munchau, de la Eurointelligence, a scris recent că Germania este caracterizată acum printr-o dezorientare generală în faţa schimbărilor geopolitice şi sociale, prin nemulţumirea faţă de politicile economice ale coaliţiei, precum şi revolta împotriva a tot ceea ce este "verde".

Pentru oprirea declinului economic, Munchau consideră că sunt doar două opţiuni: renunţarea la politicile care conduc la dezindustrializare sau pregătirea ţării pentru o strategie post-industrială.

Coaliţia de la guvernare nu a ales niciuna dintre opţiuni, ci încearcă "să se agaţe de vechiul model industrial, pe care să-l îmbrace în verde", după cum scrie analistul german, iar verdictul său este că "alegătorii nu sunt chiar aşa de proşti" încât să creadă că o astfel de încercare va avea succes.

Dar oare coaliţia de la guvernare chiar crede că vechiul model industrial ar putea funcţiona pe baza unei aprovizionări intermitente cu electricitate, în condiţiile în care există suficiente dovezi că soluţia stocării în baterii uriaşe nu reprezintă o opţiune viabilă, atât din punct de vedere economic cât şi din punct de vedere al scalabilităţii?

Iar când motorul economic va încetini dramatic, cum va mai fi asigurată stabilitatea şi pacea socială, mai ales în condiţiile creşterii masive a valului de imigranţi economici din ultimii ani, pentru care sursele de finanţare vor fi tot mai reduse?