EDIŢIE SPECIALĂ Vidul legislativ absoarbe meşteşugurile

• Maria Teodorescu, Vitri: "Tinerii, dezinteresaţi de meşteşugărit"

Meşteşugăritul nu are parte, în acest moment, de foarte multă susţinere din partea instituţiilor statului, dar din fericire publicul este tot mai receptiv la produse de calitate, fapt care compensează mult lacunele de ordin legislativ, susţine Maria Teodorescu, reprezentant Vitri, ce realizează, manual, produse pictate pe sticlă, un vechi meşteşug transilvănean.

Doamna Teodorescu ne-a spus că, în urmă cu şase ani, a deschis o întreprindere individuală ca să îşi poată dezvolta activitatea, după ce parcursese o perioadă de ucenicie de zece ani, la o familie de pictori pe sticlă de pe Valea Sebeşului, considerând, astăzi, că aceasta este cea mai sănătoasă metodă de a învăţa un meşteşug.

Domnia sa ne-a declarat: "Din păcate, există un vid legislativ în acest domeniu şi aşteptăm îmbunătăţiri. Există un târg organizat, anual, de către Guvern, dar pe mulţi dintre noi nu ne ajută. Consider că ar trebui realizate programe specifice în funcţie de meşteşugurile noastre".

Pe lângă vidul legislativ din domeniu, Maria Teodorescu a mai semnalat şi lipsa unor programe dedicate educării tinerilor spre a deveni meşteşugari, precum şi lipsa de interes a lor în raport cu această activitate, drept probleme cu care se confruntă meşterii populari din România.

• Maria Petcu, Rolaseta: "Funcţionăm prin SRL, deoarece nu am găsit o lege care să ne reglementeze activitatea"

Provocările meşterilor populari sunt legate de faptul că nu există suficient de multe persoane interesate în practicarea meşteşugurilor, la care se adaugă lipsa unei legislaţii care să reglementeze activitatea meşteşugarilor şi artizanilor, ne-a spus doamna Maria Petcu, fondator RoLaseta.

Reprezentantul RoLaseta ne-a declarat: "Pentru a avea o companie profitabilă avem nevoie de produse lucrate de mai multe mâini, iar mâinile pricepute să lucreze dantela au îmbătrânit sau au plecat în străinătate. De aceea sperăm să formăm tineri care să lucreze, fie doar ca hobby sau pentru relaxare, fie să îşi facă o meserie din lucrul acestei dantele şi să aducem pe piaţă produse moderne lucrate din dantela tradiţională românească".

Meşterii populari de la RoLaseta lucrează manual dantelă combinată din şnur croşetat şi puncte de dantelă lucrate cu acul, doamna Petcu menţionând că, anul trecut, compania sa a beneficiat de sprijin de la Patronatul Femeilor din Meşteşugărit. Întrebată despre modul în care Guvernul alege să susţină meşteşugarii, fondatoarea RoLaseta ne-a spus: "Noi am ales să funcţionăm prin SRL, deoarece nu am găsit o lege care să reglementeze activitatea meşteşugarilor şi artizanilor.

Pentru a da forma legală, am inclus coduri CAEN specifice şi am înregistrat marca la OSIM. Avem cunoştinţă de programele guvernamentale existente în acest domeniu, prin care se acordă fonduri pentru participarea la diverse târguri şi expoziţii, şi vom analiza posibilitatea de a solicita astfel de fonduri".

Maria Petcu a subliniat că o altă problemă este reprezentată de produsele lucrate industrial, comercializate la noi drept autentice româneşti.

Domnia sa a adăugat: "Dorim să promovăm faptul că produsele lucrate de noi sunt din dantelă autentică, lucrată integral manual, cu atât mai mult cu cât dantela românească nu poate fi fabricată industrial. Scopul nostru este să prezentăm tinerei generaţii dantela românească, şi să predăm ştafeta persoanelor doritoare să înveţe acest meşteşug. Lucrul individual al unei dantele este laborios, iar pe piaţa românească ele nu reprezintă produse pe care să le comercializezi profitabil. După cum ştiţi, piaţa este invadată de produse lucrate industrial în alte ţări, de o calitate îndoielnică".

• Alexandru Ilinca, opincar: "Eşti nevoit să lupţi pentru dreptatea ta"

Guvernul nu sprijină, în niciun fel, meşterii populari din România, este de părere Alexandru Ilinca, care confecţionează, printre altele, căciuli şi opinci.

Domnia sa ne-a spus, recent: "Guvernul, Ministerul Culturii, nu ne sprijină în niciun fel, ne aduc la Bucureşti doar când au nevoie de noi, iar noi nu le-am cerut nimic, doar să fim recunoscuţi şi apreciaţi. Acesta este meritul nostru, iar prin faptul că nu vor să ni-l acorde, ne descurajează". Meşterii populari de la noi din ţară cer să fie recunoscuţi de ministerul de resort şi să fie întocmite politici publice care să vină în sprijinul lor.

În ceea ce priveşte atestarea acestor meşteri, domnul Ilinca ne-a spus că domnia sa are o adeverinţă primită de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea, însă acesta nu echivalează cu o eventuală recunoaştere venită din partea Ministerului Culturii, adăugând că nu toate judeţele aleg să procedeze astfel, motiv pentru care există şi meşteri populari care nu au nicio recunoaştere.

În acest sens, domnia sa ne-a explicat: "Unele judeţe dau atestate meşterilor populari, altele nu, nu este o lege clară în sensul acesta. Nouă, la nivel de judeţ, ne dau un fel de adeverinţă (cum că desfăşurăm activitatea de meşter popular în condiţii autentice), în timp ce în Argeş, spre exemplu, meşterii primesc un atestat şi plătesc şi o taxă la Centrul Judeţean de Promovare şi Conservare. Autorităţile din Vâlcea au spus că ne dau adeverinţă pentru că atestatul nu ar avea acoperire din punct de vedere legal. Faptul că avem acea adeverinţă nu înseamnă, însă, că avem statut, ci doar că avem o împuternicire locală, dată de autorităţile judeţene.

Noi suntem o categorie socială în care nu a investit nimeni nimic, iar cei care au nevoie de noi, ne folosesc şi, după ce îşi văd interesele înfăptuite, ne dau deoparte". Alexandru Ilinca a subliniat: "Sunt mulţi care accesează fonduri europene spunând că vor să dezvolte zona aceasta, să promoveze meşteşugăritul şi să sprijine tradiţiile, însă doar fac câteva fotografii, la început, ca să justifice evenimentul, iar a doua zi nu ne mai bagă în seamă. Mai mult, poate câteodată nu ne acoperă nici măcar o parte din cheltuieli, iar noi nu putem participa mereu la astfel de târguri şi expoziţii în acest fel, nu ne mai putem duce şi a doua oară din cauză că nu ne permitem".

De asemenea, Alexandru Ilinca spune că a fost nedreptăţit, întrucât Centrul Judeţean de Promovare a Tradiţiilor din Vâlcea a depus la Ministerul Culturii un dosar pentru ca domnia sa să primească titlul de "tezaur uman viu", însă dosarul a fost refuzat. Domnul Ilinca s-a arătat revoltat de acest lucru, subliniind: "M-am interesat şi eu ca să aflu de ce, iar cei de la ministerul de resort mi-au spus că nu m-a vrut Comisia, dar fără să aibă motive întemeiate, aşa cum impune regulamentul UNESCO. Aşa că acum am gând să fac o sesizare şi la UNESCO. I-aş întreba pe cei din Comisie de ce nu ne acordă un drept pe care îl merităm? Noi nu cerem nimic altceva. (...). În felul acesta te descurajează, astfel că tu eşti nevoit să lupţi pentru dreptatea ta. Eu sunt hotărât să merg înainte, să sesizez forurile internaţionale, să ajung chiar şi la ONU. (...). Dacă ne dau acest drept, ni-l acordă pe baza unor legi, nu de la ei, aşa că de ce să nu beneficiem de el, noi, meşterii populari? Să răspundă pentru ilegalitatea pe care au facut-o, sunt mulţi cei care consideră că am fost nedreptăţit".

• Antoneta Nadu, meşter popular: "Meşteşugarii - folosiţi atunci când România trebuie să arate bine"

Meşteşugarii nu au un statut şi sunt folosiţi atunci când România trebuie să arate bine, atrage atenţia doamna Antoneta Nadu, meşter popular. Domnia sa lucrează covoare olteneşti şi ne-a spus că, asemeni altor meşteşugari, a înfiinţat o firmă pentru a-şi putea desfăşura activitatea, adăugând: "Dacă în anii trecuţi unele ministere şi Institutul Cultural Român ne mai trimiteau la diferite expoziţii, de câţiva ani acest lucru nu se mai întâmplă. Important este faptul că muzeele din oraşele mari ale ţării organizează de două-trei ori pe an târguri unde suntem căutaţi de cei care apreciază arta tradiţională".

Meşteşugarii sunt pregătiţi, fie din familie sau prin proiecte organizate de diferite persoane sau instituţii, ne-a mai spus doamna Nadu, potrivit căreia străinii sunt uimiţi că în România s-au mai păstrat meşteşugurile şi ne felicită pentru acest lucru: "M-aş bucura dacă ministerul Turismului sau al Economiei ar scoate în evidenţă meşteşugurile care se practică în ţara noastră, dacă ar deschide magazine cu vânzarea obiectelor produse de meşteşugari, cu preţuri apropiate de cele de producţie, nu să dubleze preţul astfel încât acestea să nu se vândă".

• Jorj Dimitriu, proprietar Jorj Art: "Există vid legislativ şi atât"

Ocupaţia meşteşugarilor nu este atestată la nivel naţional de nimeni, centrele culturale şi muzeele din România care organizează evenimente la care participă meşterii populari fiind şi "garantul" autenticităţii activităţii acestor oameni, iar politicile publice lipsesc cu desăvârşire, ne-a spus, recent, Jorj Dimitriu, proprietar Jorj Art. Domnia sa se ocupă cu modelajul ceramicii (fără a utiliza roata olarului) şi sculptura în lemn.

Domnul Dimitriu ne-a declarat: "Există vid legislativ şi atât! Nu este nicio lege care să ajute meşterul popular sau să îi dea un statut anume. Ştiu că, de ani de zile, a fost depusă o lege în Parlament, dar nu a fost votată niciodată, a rămas acolo şi zace pe undeva. O legislaţie care să reglementeze această arie de activitate ne-ar ajuta şi cu promovarea produsului în sine şi cu faptul că poate, la un moment dat, nu aş mai plăti acelaşi impozit pe care îl plăteşte orice comerciant care ia marfa dintr-o parte şi o vinde în altă parte. M-ar ajuta şi pe mine să pot să supravieţuiesc, pentru că articolele lucrate doar manual, cum se întâmplă în cazul meu, nu se vând repede, ele având, totuşi, un preţ. Mult mai bine decât produsele meşterilor populari, se vând cele aduse din China - unde s-au preluat toate meşteşugurile (chinezii fac de la ii şi ouă încondeiate până la covoare olteneşti, linguri de lemn etc.). Piaţa de la noi este plină de astfel de produse. În plus, nu te poţi compara cu ei la preţ, pentru că îşi vând marfa mult mai ieftin şi, cum nici clienţii nu sunt învăţaţi să recunoască produsele autentice, este logic că oamenii vor prefera să cumpere articole ieftine, fără să se mai uite că au etichetă pe care scrie «Made in China»".

Meşteşugarii din România sunt nevoiţi să "se ajute" cu diferite forme juridice ca să-şi poată desfăşura activitatea, domnul Dimitriu nefiind singurul meşteşugar care ne-a precizat acest lucru.

În plus, acest aspect poate funcţiona în defavoarea meşterilor, întrucât i-ar putea împiedica, la un moment, să acceseze fonduri suplimentare, susţine Jorj Dimitriu.

Domnia sa ne-a povestit: "Suntem nevoiţi să ne ajutăm cu forme juridice pentru că sunt cazuri în care trebuie să dai o chitanţă sau să eliberezi o factură. Eu am un SRL şi o întreprindere familială. La un moment dat, am luat şi nişte fonduri europene ca să îmi dotez atelierul cu utilaje şi tocmai ca să pot să le accesez a trebuit să înfiinţez un SRL. Plus că, în momentul în care am făcut proiectul pentru fonduri europene, a contat foarte mult faptul că aveam, deja, activitate şi că puteam să o şi susţin şi m-au întrebat de ce îmi mai trebuie fondurile acelea, în condiţiile respective, şi a trebuit să le explic că mă ajută în eficientizarea procesului de producţie".

Un alt dezavantaj este faptul că oamenii nu ştiu ce presupune procesul de fabricare a articolelor de acest tip şi, din această cauză, câştigul unui meşter popular nu prea reflectă munca depusă de acesta.

Domnia sa este nemulţumit de faptul că nu este considerat meşter popular din cauză că îşi desfăşoară activitatea în Capitală.

Jorj Dimitriu ne-a explicat: "Cunosc mulţi meşteri populari de la ţară, colegi de-ai mei care, însă, nu au fost meşteşugari dintotdeauna, au avut alte meserii, cum este şi cazul meu. Ei bine, în acelaşi timp, eu nu sunt considerat meşteşugar pentru că sunt din Bucureşti, deşi diferenţa dintre mine şi ei nu există, din punctul meu de vedere. Pe mine mă întreabă toată lumea ce sunt: meşter popular sau artist plastic?".

• Ecaterina Diulescu, Kasiova: "Sunt prea multe articole vândute ca produse autentice, când, de fapt, ele sunt lucrate industrial"

Vânzarea produselor este cea mai mare problemă a meşterilor populari de la noi, este de părere doamna Ecaterina Diulescu, fondator Kasiova, cu atât mai mult cu cât, susţine domnia sa, din momentul în care produsul este gata şi până când meşteşugarii îşi recuperează cheltuielile trece foarte mult timp.

Fondatoarea Kasiova subliniază faptul că educarea şi influenţarea publicului în direcţia artei tradiţionale ar schimba mult situaţia, accentuând nevoia unei educaţii în acest spirit tradiţional şi a unei legislaţii specifice în domeniu.

În ceea ce priveşte sprijinul acordat de Guvernul român meşterilor populari, domnia sa a opinat: "Târgurile pentru meşteşugari sunt bune, dar trebuie să avem mare grijă la selecţia acestora. Sunt prea multe articole vândute ca produse autentice, când, de fapt, ele sunt lucrate industrial".

Doamna Diulescu se ocupă cu fabricarea prin tricotare sau croşetare a obiectelor de îmbrăcăminte.