Elegie pentru globalizare

Talentele literare ale lui J.D. Vance, autorul romanului "Hillbilly Elegy: A Memoir of a Family and Culture in Crisis", îi sunt deosebit de utile şi acum, în calitate de vicepreşedinte al Statelor Unite ale Americii.

După ce a "bulversat" sensibilităţile şi "valorile" europenilor cu discursul său de la Munchen, Vance a prezentat recent şi o elegie a globalizării, printr-un discurs în cadrul conferinţei American Dynamism Summit de la Washington.

Vance a subliniat că dependenţa de forţa de muncă ieftină din străinătate a afectat inovarea în SUA şi a permis naţiunilor rivale să recupereze decalajul, după cum scrie Nikkei Asia.

Vicepreşedintele american a mai dezvăluit şi adevărul din spatele globalizării, când a precizat că "ideea globalizării a fost că ţările bogate se vor deplasa mai sus în lanţul valoric, în timp ce ţările sărace vor produce lucruri mai simple".

Din păcate pentru ţările dezvoltate, ţări sărace precum China au crezut că merită mult mai mult şi au trecut dincolo de propaganda occidentală, un prag prea ridicat pentru alte ţări, precum România.

Globalizarea a presupus că, în cazul în care economiile avansate precum SUA pierd locuri de muncă în producţie, lucrătorii acestora pot învăţa să proiecteze sau să scrie programe de calculator şi să continue să prospere, mai scrie Nikkei Asia. Nici nu trebuie să citeşti cu voce tare o astfel de afirmaţie pentru a-i realiza ridicolul, în special pe fondul degradării accelerate a educaţiei în SUA, un proces pe care administraţia Trump încearcă să-l oprească prin desfiinţarea Ministerului Educaţiei.

Vicepreşedintele Vance a mai subliniat că "forţa de muncă ieftină este în mod fundamental o cârjă şi este o cârjă care inhibă inovarea", iar apoi a comparat-o cu "un drog de care firmele americane au devenit dependente".

În loc să investească în inovare, companiile au considerat că este mai convenabil să transfere fabricile în economii cu forţă de muncă mai ieftină sau să importe forţă de muncă ieftină prin imigraţie pentru a produce lucruri, a mai declarat vicepreşedintele Vance, care a subliniat în final că "inovarea este cheia câştigării competiţiei mondiale în domeniul producţiei".

Sfârşitul globalizării aşa cum a fost cunoscută până acum a fost proclamat şi de Mark Tucker, preşedintele gigantului bancar HSBC.

În opinia sa, "tensiunile comerciale şi geopolitice vor conduce la legături economice mai puternice între grupurile regionale şi blocurile comerciale", după cum scrie Financial Times. Implicaţiile sunt evidente: negocierile diplomatice şi economice vor căpăta o importanţă deosebit în anii următori.

Bineînţeles că România nu este pregătită pentru aşa ceva, în condiţiile în care promovarea nulităţilor şi incompetenţilor este politică de stat în ţara "noastră", o politică susţinută de UE, care nu poate funcţiona fără slugi prea-plecate.

"Consideraţiile economice care ghidează lanţurile de aprovizionare cu eficienţă optimă au condus la una dintre cele mai mari perioade de creare de bogăţie din lume pe care le-am văzut vreodată. În consecinţă, echilibrul puterii economice s-a schimbat, iar ceea ce era durabil nu mai este", a subliniat Tucker, care a mai precizat că "grupul BRICS construieşte instituţii care vor avea implicaţii asupra energiei, comerţului, finanţelor, lanţurilor de aprovizionare şi tehnologiei".

Declaraţia vicepreşedintelui Vance a fost interpretată de Peter Schiff, economist-şef al companiei Euro Pacific Asset Management, ca intenţie a administraţiei Trump de a "anula 40 de ani de globalizare".

Schiff a subliniat că, deşi "globalizarea a golit baza industrială a Americii, a decimat clasa de mijloc şi ne-a lăsat profund îndatoraţi", efectele sale pozitive au fost "încetinirea creşterii preţurilor şi redirecţionarea celei mai mari părţi a inflaţiei create de Federal Reserve către pieţele noastre financiare, susţinând preţurile activelor şi suprimând ratele dobânzilor".

Cu alte cuvinte, efectele pozitive au fost reprezentate de crearea unei iluzii, care acum trebuie apărate cu orice preţ, poate chiar un nou război mondial. Şi de ce nu ar fi aşa, mai ales că există studii care arată că încălzirea globală poate fi oprită de explozii nucleare "limitate"?

Aceste fenomene au fost vizibile nu doar în prima economie a lumii, ci şi în toate ţările care au urmat drumul financializării, pe fondul unor politici economice iresponsabile care au condus la subminarea gravă a bazei industriale, principalul "motor" al creşterii şi menţinerii competitivităţii externe.

"Creşterea preţurilor activelor şi cheltuielile guvernamentale şi de consum finanţate prin datorii au creat iluzia creşterii economice, în timp ce economia reală a avut de suferit. Pe măsură ce bogaţii au devenit mai bogaţi, clasa de mijloc a devenit mai săracă, ceea ce a dus la alegerea lui Trump pentru un al doilea mandat", mai scrie Schiff pe contul său de Twitter.

Deşi susţine politica economică a administraţiei Trump, Schiff avertizează că inversarea unui proces care durează de 40 de ani nu poate aduce un boom instantaneu. Înainte de reluarea creşterii, "economia şi pieţele financiare trebuie să treacă printr-un proces de prăbuşire a preţului acţiunilor, obligaţiunilor şi proprietăţilor imobiliare, în timp ce preţurile de consum şi ratele dobânzilor vor creşte vertiginos".

Profesorul Charles Goodhart, fost membru al Comitetului de Politică Monetară al Băncii Angliei, a avertizat, de mai mulţi ani, că fenomenul globalizării va cunoaşte o inversare.

În cartea "The Great Demographic Reversal: Ageing Societies, Waning Inequality, and an Inflation Revival", scrisă împreună cu Manoj Pradhan, Goodhart arată că "forţele demografiei şi globalizării vor inversa tendinţele ultimelor trei decenii", iar inflaţia şi dobânzile vor creşte.

După cum scrie profesorul Goodhart, inflaţia scăzută din anii "90 nu a fost rezultatul politicilor băncilor centrale, ci a sutelor de milioane de lucrători chinezi şi est-europeni care au produs ieftin pentru economia globalizată. Asta nu a împiedicat băncile centrale să-şi asume cu neruşinare meritele unei inflaţii scăzute.

Tranziţia către un nou regim al relaţiilor economice şi comerciale internaţionale, în cadrul căruia vor fi deosebite de importante relaţiile bilaterale, va fi foarte "zbuciumată". Beneficiile vor fi, însă, masive pentru ţările care ştiu să se adapteze unui mediu în care accentul nu va mai fi pus pe financializare, ci pe economia reală.

România nu va intra, din păcate, în categoria celor care beneficiază de noua "globalizare", deoarece autorităţile guvernamentale şi monetare au dovedit că nu au viziunea şi nu sunt capabile pentru aplicarea unor politici independente, care să pună interesele ţării pe primul loc.

În aceste condiţii, economia României va fi caracterizată pentru mult timp de inflaţie şi dobânzi ridicate, care, coroborate cu un cost ridicat al energiei, vor asigura "sustenabilitatea" subdezvoltării economice.