Crizele suprapuse din ultimii ani au afectat şi populaţia şcolară în regiune. În plus, în România schimbările legislative au adus modificări în durata obligatorie a şcolarizării. După 2019 s-a mărit gradual durata învăţământului obligatoriu de la 11 la 14 ani (prin modificarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011). Astfel, până în 2020 au devenit obligatorii, pe lângă cei 11 ani de şcoală deja obligatorii, grupa mare de la grădiniţă şi clasele XI şi XII, în total 14 ani de şcoală. Iar până în 2023 a devenit obligatorie şi grupa mijlocie de la grădiniţă în total 15 ani de şcoală. Urmează ca până în 2030 să devină obligatorie şi grupa mică de la grădiniţă în total 16 ani de şcoală.
România are o populaţie mai tânără decât ţările din regiune, ponderea populaţiei de vârstă şcolară (sub 24 ani) în populaţia totală este cea mai mare şi stabilă în comparaţie cu ţările din regiune. În 2022 vârsta medie a populaţiei este de 41,9 ani precum în Polonia (41,8 ani), dar mai mică decât în Ungaria (42,4 ani), Cehia (42,3 ani) sau Germania (44,3 ani). Ponderea ridicată a populaţiei de vârstă şcolară teoretic garantează îmbunătăţirea capitalului uman în viitor cu condiţia ca tinerii să fie cuprinşi în sistemul educaţional. Dar, în România populaţia şcolară raportată la total populaţie este cea mai mică din regiune şi în scădere.
În 2021, în ciuda caracterului obligatoriu al învăţământului preuniversitar, gradul de cuprindere în învăţământ al populaţiei de vârstă şcolară este mai redus faţă de ţările din regiune pentru toate grupele de vârstă atât pentru populaţia feminină, cât şi pentru populaţia masculină şi scade odată cu creşterea vârstei. Din grupa de vârstă de 6-10 ani, ce corespunde în principal învăţământului primar, 91% din băieţi şi 90% din fete erau înscrişi la şcoală faţă de 100% în Cehia şi Polonia, sau 98%/99% în Germania şi 96%/95% în Ungaria. Din grupa de vârstă de 11-14 ani, corespunzătoare în principal învăţământului gimnazial, 88% din băieţi şi fete erau înscrişi la şcoală faţă de 100% în Cehia, 98%/99% în Germania, 96% în Polonia şi 95% în Ungaria. Din grupa de vârstă de 15-18 ani, corespunzătoare în principal învăţământului liceal, 76% din băieţi şi 78% din fete frecventau o instituţie de învăţământ faţă de 95%/96% în Cehia şi Polonia, 93%/92% în Germania şi 86%/87% în Ungaria.
Participarea redusă în învăţământul preuniversitar implică participarea redusă în învăţământul superior şi reducerea potenţialului de acumulare de capital uman. Din grupa de vârstă de 19-23 ani, doar 35% din populaţia masculină şi 48% din populaţia feminină frecventau o instituţie de învăţământ în comparaţie cu 57%/59% în Germania (ţara cu gradul de cuprindere în învăţământul superior cel mai ridicat dintre ţările analizate) sau 40%/46% în Ungaria (cu gradul de cuprindere în învăţământul superior cel mai scăzut).
Personalul didactic în raport cu populaţia şcolară este mai redus decât în ţările din regiune la toate nivelurile de învăţământ cu excepţia celui gimnazial. La un cadru didactic reveneau 51 elevi în învăţământul postliceal, 22 în învăţământul superior, 19 elevi în învăţământul primar, 14 elevi în învăţământul antepreşcolar şi preşcolar, 13 elevi în învăţământul liceal şi 10 elevi în învăţământul gimnazial.
Numărul absolvenţilor din învăţământul liceal (0,9% din populaţie în 2021) este mai mare decât cel al absolvenţilor de facultate (0,7 % din populaţie în 2021) precum în Cehia şi Ungaria. În Polonia este invers, iar în Germania cele două categorii de absolvenţi tind să se egalizeze. România este lider în regiune în privinţa ponderii absolvenţilor de învăţământ superior în trei domenii: afaceri, administraţie şi drept, tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, şi agricultură, silvicultură, piscicultură şi ştiinţe veterinare. În aceste domenii absolvenţii reprezintă 26,9%, 6,9% respectiv 4% din totalul absolvenţilor de învăţământ superior. În schimb, ponderea absolvenţilor din domeniul ştiinţelor educaţiei (5,8%) este jumătate din ponderea celorlalte ţări.
Deşi durata învăţământului obligatoriu a crescut, gradul de cuprindere în învăţământ este redus şi în scădere, ceea ce reduce potenţialul de acumulare a capitalului uman şi exclude majoritatea celor rămaşi fără şcoală, de la un trai decent. Deoarece profesia de cadru didactic pare că nu atrage tinerii, penuria de personal didactic riscă să se adâncească şi să deterioreze în continuare gradul de cuprindere în învăţământ.