EXCLUSIVITATE PENTRU CITITORII ZIARULUI BURSA: "PACIENŢII" RĂMÂN CU BUZELE UMFLATE Interviu cu un fost condamnat pentru furt de acţiuni

Reporter: Credeţi că şeful IFC îşi mai recuperează banii pe acţiunile furate?

Răspuns: Nu! Dacă reuşeşte să îi preseze pe vinovaţi..., altfel, nu. Sunt acţiuni dematerializate, cumpărătorul este de bună credinţă.

Reporter: După cum arată furtul, par să fi fost persoane implicate şi dintre autorităţi.

Răspuns: Nu ai cum altfel. Şi noi am avut. La prima "mineriadă" (n.r. primul val de furturi), am făcut rost de o listă cu acţiuni de la diverse societăţi, cu om din SNCDD.

Reporter: Furturile care au avut loc acum pe piaţa de capital s-au făcut cu acte de indentitate false.

Răspuns: Să zicem că am un teren la Breaza. Cum necum, cineva face rost de actul de proprietate. Îşi face buletin fals şi se duce la notarul din Ploieşti să vândă terenul meu. Cine se sesizează? Nu ai cum! Oricine, cu act fals, poate să exproprieze pe alt­cineva. În situaţia de faţă, la vila mea de vacanţă din Breaza găsesc cumpărătorul de bună credinţă. Aşa ceva este inevitabil.

Sau, de exemplu, mă duc la teatru. Îmi las haina la garderobă şi primesc un jeton cu numărul 213. Cineva, care a mai fost la teatru, ştie cum se fac jetoanele acelea, îmi poate lua haina cu cinci minute înainte să se termine reprezentanţia. Pot să stau cu paltonul pe picioare în sală sau îl pun în cuier.

La fel este şi cu acţiunile de la Depozitar. Aceasta este diferenţa dintre secţiunea 1 şi 2. Să le ţii în secţiunea 1 este un risc. Este ca şi cum le ţii la garderobă la teatru. Cine le vede, poate cădea în ispită.

Reporter: Ce părere aveţi despre faptul că falsa "Ana Maria Mihăescu" a cerut extras de cont la Carpatica Invest şi, apoi, a deschis cont şi a făcut tranzacţii prin Actinvest?

Răspuns: Cineva i-a consiliat şi din punct de vedere penal. Este posibil ca hoţii să nu fi fost pe mână cu brokerii. Faptul că au cerut extras la unii şi s-au dus la alţii înseamnă cu au gândit-o bine.

La Actinvest, e clar că hoţii nu au avut blat, pentru că, altfel, trăgeau extrasul de acolo. Ca să nu dai de bănuit, vii frumos cu extrasul şi dai ordin.

Faptul că au trecut mai întâi pe la Carpatica Invest înseamnă că s-au temut cumva de Actinvest şi nu şi-au permis să dea ordinul de vânzare. Dacă nu ai extrasul şi nu ştii ce să ceri, este periculos. În momentul în care dai ordinul de vânzare este tentativă de înşelăciune. Fiind vorba des­pre o sumă mare, pentru această faptă, rişti de la 5 la 10 ani de închisoare, doar pentru că ai cerut.

Probabil că s-au dus la primul SSIF (Carpatica) şi au cerut un extras, cu buletin fals. Acesta este un simplu fals privind identitatea, care se pedepseşte de la trei luni, la trei ani sau amendă - nici măcar nu au voie să te aresteze.

Deci, nu riscau nimic. În justiţie se numesc acte premergătoare, care se pedepsesc numai în cazuri grave, la acte de terorism şi alte asemenea.

Deci s-au dus la Actinvest, ştiind că nu riscă să dea de bănuit.

Reporter: De unde puteau hoţii să ştie ce acţiuni avea victima?

Răspuns: De la Depozitar sau de la fostul broker.

Reporter: Dar Depozitarul nu a primit nici o amendă de la ASF în acest caz.

Răspuns: Nici nu avea cum. Pentru că, dacă s-a dat vreo informaţie, s-a dat cu totul "la negru". Cel pe care l-am avut noi, era şi el un func­ţionar pe acolo. Dădea discheta pur şi simplu.

• După 15 ani

Reporter: Cum s-au desfăşurat furturile de acţiuni din 1999?

Răspuns: Au fost două "mineriade" (n.r. două valuri de furt). Prima "mineriadă" a fost comisă pe un SVM - că aşa se numeau atunci intermediarii (societate de valori mobiliare, actualmente SSIF) - pe care deja îl deţineam şi s-a procedat, oarecum, tradiţional. Adică, nu eram noi pionieri în "activităţi", dar, la noi, a fost "un pic mai angro". Se chema Valinvest. Această societate rămăsese fără autorizaţia de a tranzacţiona direct pe bursă, din cauza capitalului social prea mic, şi, atunci, se permitea contractarea cu alte SVM-uri pentru predarea ordinelor de tranzacţionare. Acele SVM-uri aveau doar rolul de a executa ordinele şi îşi opreau un mic comision.

Cu anumite relaţii la SNCDD, echivalentul Depozitarului Central de acum, am obţinut liste cu zeci de mii de acţionari de la multiple societăţi, din care am optat pentru vreo 7000. Am selectat predominant bătrânii sau cei decedaţi - se vedea care era decedat fiindcă în loc de seria de la buletin avea anul morţii. Era de presupus că nu ţipă de pe lumea cealaltă şi nici pensionarii de la sate, iarăşi, nu aveau de ce să se revolte foarte tare. Am procedat la o "privatizare" rapidă, în sensul concentrării de acţiuni în mâinile investitorilor "strategici" cu ajutorul "Valinvest", care a aplicat metoda haiducească de a lua de la săraci şi a vinde la bogaţi.

Întâmplător, în perioada aceea, Active Internaţional desfăşura oferta publică de cumpărare la Bucur Obor. Nu pot decât să îmi manifest simpatia şi să îi mulţumesc încă o dată lui Siminel (n.r. Siminel Andrei) pentru că mi-a cumpărat o cantitate imensă de acţiuni la Bucur Obor.

Reporter: A cumpărat acţiuni furate?

Răspuns: A cumpărat acţiuni furate, fără să ştie. Avea cerinţe de la Laurenţiu Postăvaru (n.r. investitor pe piaţa de capital), care cumpăra pe rupte raion după raion din Bucur Obor şi noi am avut suflet nobil şi l-am ajutat să devină acţionar semnificativ, drept pentru care Bucur Obor a şi fost suspendată de la tranzacţionare vreo doi ani după aceea. Dar nu cred că l-a deranjat pentru că el şi-a făcut stocul de pachete de acţiuni.

Din cauza cererii consistente, nu am mai stat să ne uităm foarte atent la vârsta şi originile acţionarilor şi am considerat că merită să apelăm la acţionari în floarea vârstei şi mai de la oraş. Văzând că e ofertă publică la Bucur Obor, aceştia tot veneau să vândă.

Brokerul lor încerca să vândă şi le spunea apoi că sunt deja date. Clientul se şoca: "Vai, cum se poate aşa ceva?!" Apoi, brokerul suna la SVM-ul care executase tranzacţia şi întreba cum a vândut. Răspunsul era că avea ordin de la Valinvest. Suna la Valinvest, iar Valinvest îşi amintea, de la fizica din clasa a 11-a, mişcarea electronilor şi golurilor în semiconductor - dispare unul, se ia de la nivelul imediat inferior.

Astfel, când acţionarul ţipa după acţiuni, noi le luam de la alţii şi le puneam la loc. Adică se vindeau acţiunile lui Ionescu, ca să se răscumpere ale lui Popescu şi, evident, alături de ale lui Ionescu se mai vindeau şi ale lui Georgescu, Vasilescu etc. Şi treaba asta a funcţionat două luni, până când s-a încins treaba cu Bucur Obor şi s-a băgat poliţia pe fir.

Reporter: Dar cum a reuşit poliţia să ancheteze cazul?

Răspuns: Au fost mai multe reclamaţii ale acţionarilor păgubiţi, unele erau cu telefoane, altele erau cu mers direct "la Garcea" (n.r. la poliţie). Domnul Boboc (n.r. Ştefan Boboc), preşedintele CNVM de atunci, a considerat că este bine să dea o instrucţiune prin care a crezut el că opreşte aşa-zisele furturi de acţiuni. Era o restricţie care nu folosea nimănui şi care nu avea nici o legătură cu ce se întâmplase.

Uimiţi de succesul avut la public de prima "mineriadă", ne-am gândit să procedăm la a doua, mai ales că instrucţiunea lui Boboc nu ne-a deranjat cu nimic.

Reporter: Instrucţiunea ce zicea?

Răspuns: Era o restricţie privind vânzarea acţiunilor de către un terţ - era nevoie de procură pentru tranzacţii.

La a doua "mineriadă", am achiziţionat un SVM din Timişoara, era anunţul de vânzare chiar în onorabilul cotidian BURSA, ceea ce nu se cheamă că aţi fi fost complici.

Un anumit domn, coleg cu noi, a fost responsabil cu cercetarea de piaţă privind identificarea victimelor. Mai exact, ca să nu se mai lucreze cu 7000 de păgubiţi cu câte un cuponaş, am considerat că este mai bine să îl arzi pe unul care are mai multe cupoa­ne sau acţiuni şi care oricum nu se duce să-şi vândă cuponul, pentru că cel care are mai multe, acolo, în cuier, le ţine bine mersi, poate cu anii, că ştie că e acţionar.

Reporter: Câţi aţi fost în grupare?

Răspuns: În prima mineriadă 17, în a doua 7. Prima a fost muncitoreas­că şi migăloasă şi, atunci, am considerat, în a doua, că este mai bine să simplificăm lucrurile. Am achiziţionat SVM-ul.

Încet, încet a trebuit să îi scoatem pe cei care lucrau la SVM-ul din Timişoara. A fost o muncă intensă de convingere ca ei să dispară din acel sediu, dar să ne lase liniile dedicate pentru conexiunile către Bursă. Trei luni a durat activitatea de pregătire. A trebuit să angajăm un broker, pe care l-am trimis la curs, a picat prima oară, însă, a doua oară, a luat examenul.

Apoi, a trebuit să merg până în Timişoara şi să sun la Depozitar, să mă dau drept brokerul respectiv, să le spun că am luat examenul şi să cer parola pe fax ca să mă apuc de treabă. Deştepţii de la Depozitar au trimis-o pe fax fără să mă verifice cu nimic.

Brokerul acela, săracul, s-a dus la curs, a luat examenul şi atât. Noi ne-am folosit de parola lui.

Reporter: El nu a trecut pe la Timişoara niciodată?

Răspuns: Nu, a stat în Bucureşti, s-a dus la curs, a luat examenul şi ne-a dat parola.

La a doua "mineriadă", nu am mai făcut tranzacţii.

Acum nu cred că mai este aşa, dar, pe vremuri, pe Rasdaq, când se trans­ferau acţiunile din secţiunea 1 (n.r. secţiunea conturilor deţinătorilor de instrumente financiare care nu au cont deschis la un Participant la sistemul de compensare-decontare şi registru) în secţiunea 2, la SNCDD, se pierdea identitatea acţionarului, pentru că, în secţiunea 2, doar SVM-ul figura ca acţionar.

Astfel, am transferat din secţiunea 1, de pe numele SIF-urilor, în secţiunea 2, pe numele SVM-ului, şi am urcat de la SVM înapoi în secţiunea 1 pe numele unei persoane fizice. Asta a fost deposedarea.

Problema a fost că exact atunci avea SIF Oltenia AGA la Asirom şi nu a ştiut de ce intră cu acţiuni mai puţine şi s-a enervat.

Reporter: Cât a fost prejudiciul?

Răspuns: Mare. Au şi fost nenorociţi ăştia de la SIF-uri, că au băgat tot prejudiciul la valoarea nominală, pe vremea aceea, acţiunile fiind mult sub valoarea nominală. Mai puţin Asirom, care avea o valoare nominală de 1000 lei vechi şi se tranzacţiona la 13.000 lei vechi.

SIF Oltenia s-a plâns că a fost păgubită de acţiuni Asirom la 13.000 lei vechi şi la alte companii a stabilit valoarea de 25.000 acţiunea, în condiţiile în care se vindeau cu 5.000 lei vechi, de exemplu.

Tot ca amuzament, SIF Oltenia a ajuns să-şi cumpere propriile acţiuni de la persoana fizică. De la SIF Oltenia, s-au transferat acţiuni pe numele lui Goga (n.r. persoana fizică) şi Goga i-a vândut aceleaşi acţiuni lui SIF Oltenia.

Reporter: Totuşi, cam cât a fost prejudiciul?

Răspuns: Este greu de spus, pentru că instanţa s-a luat după plângeri.

La prima mineriadă, prejudiciul a fost de 8 miliarde lei vechi şi la a doua s-a calculat la 23 de miliarde, dar, de vândut, s-au vândut doar 2 miliarde lei vechi.

Adică, prejudiciul total a fost cât s-a luat de la SIF-uri şi s-a trecut prin secţiunea 2 şi s-a mutat la Goga. Cantitatea de acţiuni era impresionantă, însă includea şi "ciurucuri". De asta a şi durat atât de mult operaţiunea noastră, pentru că le-am vândut foarte greu.

Persoana fizică a vândut cu ţârâita de 2 miliarde de lei vechi, pentru că, între timp, a fost AGA la Asirom, SIF-ul a sărit în sus şi s-a băgat Poliţia pe fir.

Reporter: Păgubiţii şi-au mai recuperat acţiunile sau banii?

Răspuns: "Pacienţii" mei? Nu, că nu aveau cum. Codul de procedură penală permite o soluţie de spălat pe mâini. Legea spune - "punerea în posesie aşa cum a fost, dacă se poate". Instanţa a dat, după zeci de ani, o soluţie foarte simplă - anularea tuturor tranzacţiilor. Cine poate să meargă după acţiunea "aia", care nici măcar nu este numerotată? Cine stă, în 2009, să vadă cum s-a plimbat o acţiune vândută în 1998 şi să ceară înapoi o acţiune furată acum 11 ani? Deci, ne-am spălat pe mâini. Practic, s-a dictat doar despăgubirea în dividende.

Reporter: Şi cine a plătit?

Răspuns: Nimeni, pentru că trebuie să mă execute pentru o valoare pentru care nici un executor nu îţi răs­punde la telefon.

Reporter: La furturile din 1999, câte persoane au fost condamnate?

Răspuns: Două, în primul. Trei, în al doilea. Restul au tremurat până au văzut că nu păţesc nimic.

Reporter: Acum cum sunteţi?

Răspuns: Frumos şi deştept.

Reporter: Mai activaţi pe piaţa de capital?

Răspuns: Din păcate, nu. Mi-ar plăcea să mă întorc. Eu ştiu ce era pe vremuri şi acum sunt puţin rupt de realitate. Se merge mult pe ponturi, nu prea am surse bune de informaţie. Sunt un pic ieşit din peisaj.

Reporter: Ce aţi făcut în închisoare?

Răspuns: Am absolvit Dreptul, Finanţe-Bănci, am învăţat să joc table. Diverse.

Reporter: Cu ce VIP-uri aţi stat în celulă?

Răspuns: Cu Doru Nicolaescu, Fănel Pavălache, Kurt Treptov, doi de la FNI, Mihai Truţescu de la Banca Albina, cu Zaher Iskandarani, cu Genică Boerică, cu Nuţu Cămătaru.

Reporter: Aţi făcut schimb de experienţă.

Răspuns: Am învăţat multe. Am stat cu oameni cu care nu aveam ocazia să vorbesc altfel.

Reporter: Cum vă priveau?

Răspuns: Toţi se gândeau că fac ceva exotic şi că sunt mare informatician. La vremea aceea, eu nu ştiam nici să deschid calculatorul.

Reporter: Sunteţi bogat?

Răspuns: Nu. Sunt sărac şi cinstit.