EXCLUSIVITATE: SEMNAL DE ALARMĂ DE LA MINORITARI Statul ar putea să rămână cu "Oltchim" în braţe

Rolul meu de «Robin Hood» s-a terminat, deoarece rezultatul a fost atins. Ce aş mai putea face? FMI a convins România să facă reformele necesare, se pare că nu doar la "Oltchim", ci şi la alte companii. Sunt foarte bucuros, ca potenţial investitor".

•

"Conform legii, statul putea cere dreptul să ofere un "ajutor de salvare" a companiei".

•

Statul a uitat că este acţionar majoritar şi că ar trebui să fie responsabil de companie.

•

În România, cred că orice este posibil şi orice lege poate fi schimbată oricând şi asta este foarte periculos. Niciun investitor nu va accepta ca statul să schimbe regulile în timpul jocului.

•

Nu ne interesează "Oltchim" la orice preţ şi în orice condiţii. Statul român ar trebui să ţină cont că există riscul ca nimeni să nu participe la privatizare, în final, şi să rămână cu societatea în portofoliu.

•

• PCC SE: Guvernul pregăteşte o ordonanţă ilegală

PCC SE consideră că proiectul de ordonanţă de urgenţă pregătit de Ministerul Economiei, care prevede realizarea, de drept, a conversiei creanţei AVAS în acţiuni, fără solicitarea acordului acţionarilor, vine în contradicţie cu legile locale şi cele europene.

Reprezentanţii companiei au transmis Guvernului următoarea poziţie:

"1. Fapte introductive

Proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului a fost publicat pe site-ul Ministerului Economiei pe data de 09.03.2012 şi introduce noi prevederi în Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării în cadrul capitolului referitor la măsurile speciale care pot fi adoptate în ceea ce priveşte companiile de stat care se află în curs de privatizare.

Conform legii privatizării, una dintre măsurile care pot fi adoptate cu privire la firmele aflate în curs de privatizare este conversia în acţiuni a creanţelor deţinute de AVAS împotriva firmelor respective.

Proiectul de ordonanţă de urgenţă prezintă detalii suplimentare cu privire la modalitatea în care s-ar putea realiza o asemenea conversie. Mai precis, Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă prevede că transformarea datoriilor în acţiuni nu necesită aprobarea Adunării Generale Extraordinare a acţionarilor, dar că transformarea se va realiza în baza legii, în urma publicării în Monitorul Oficial a ordinului care va fi emis de către instituţia care va realiza privatizarea (OPSPI sau Ministerul Economiei).

2. Nerespectarea legislaţiei europene

Regimul introdus de Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă este un regim de derogare de la prevederile Legii Societăţilor Comerciale nr. 31/1990 şi al legii nr. 297/2004 cu privire la Piaţa de Capital, care reglementează func-ţionarea societăţilor listate, şi care prevede că orice conversie a datoriilor în acţiuni trebuie aprobată de către Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor.

Legislaţia menţionată anterior se transpune în prevederile Directivei Consiliului nr. 77/91/EEC din 13 Decembrie 1976 cu privire la coordonarea măsurilor de protecţie a intereselor acţionarilor şi a altora, care sunt cerute de către Statele Membre din care provin companiile, conform sensului celui de-al doilea paragraf al articolului 58 al Tratatului, cu privire la formarea societăţilor cu răspundere limitată şi la păstrarea şi modificarea capitalului lor, pentru a face ca aceste măsuri să fie uniforme ("A doua directivă").

Articolul 25 paragraful 1 al celei de-a Doua Directive prevede că orice mărire a capitalului social trebuie decisă de Adunarea Generală.

Curtea Europeană de Justiţie a decis în mai multe cazuri că Statele Membre nu au voie să deroge în legislaţia lor internă de la prevederea articolului 25 paragraful 1 al Directivei 2. Cu alte cuvinte, Statele Membre nu au voie să decidă prin legislaţia lor internă că în anumite situaţii majorarea de capital social a anumitor societăţi se va desfăşura fără aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor.

Mai exact, Curtea Europeană de Justiţie a decis (1) că (sublinierea noastră):

"25 În ceea ce priveşte domeniul de aplicare al Directivei 2, întâi şi întâi trebuie declarat că, în conformitate cu Articolul 54(3)(g) al Tratatului, se doreşte să se coordoneze măsurile de siguranţă care, pentru protecţia intereselor membrilor şi ale altora, sunt cerute de către Statele Membre Societăţilor şi Firmelor conform sensului celui de-al doilea paragraf al Articolului 58 al Tratatului în vederea uniformizării acestor măsuri de siguranţă. Drept urmare, obiectivul celei de-a Doua Directive este să asigure un nivel minim de protecţie pentru acţionarii din toate Statele Membre.

26 Realizarea acelui obiectiv ar fi serios obstrucţionată dacă Statele Membre ar avea dreptul să realizeze derogări de la prevederile directivei prin menţinerea de reguli în vigoare - chiar şi regulile caracterizate ca fiind excepţionale - conform cărora ar fi fost posibil să se decidă prin măsuri administrative, în afara oricărei decizii a Adunării Generale a Acţionarilor, de a realiza o mărire de capital care ar avea ca efect fie obligaţia acţionarilor originali de a mări contribuţiile la capital sau de a le impune acceptarea de noi acţionari, reducându-le astfel puterea lor de decizie în cadrul firmei".

Mai mult, se poate interpreta că Proiectul de Hotărâre de Guvern încalcă articolul 10 paragraful 1-3 al celei de-a Doua Directive, deoarece nu prevede posibilitatea unui raport de evaluare cu privire la valoarea datoriei aşa cum este prevăzut în articolul 10 paragraful 1 al celei de-a doua Directive. În acelaşi timp, Ordonanţa de Hotărâ-re de Guvern nu menţionează nimic cu privire la rata de conversie şi la valoarea acţiunilor care vor fi transferate către Statul Român în schimbul datoriei.

Drept urmare, în cazul în care Autorităţile Româ-ne ar decide să adopte Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă, ar încălca legislaţia europeană.

3. Neconstituţionalitatea Ordonanţei de Urgenţă - reglementarea prin lege într-un caz individual

Legile şi ordonanţele ar trebui să fie emise pentru a reglementa probleme de interes şi aplicabilitate generală. Legile şi ordonanţele nu trebuie să reglementeze cazuri individuale.

Există mai multe indicii că Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă este realizat pentru a reglementa exclusiv cazul Oltchim SA Râmnicu Vâlcea, după cum urmează:

- Conform notei de fundamentare pentru proiectul de Ordonanţă de Urgenţă, acesta a fost propus ca o consecinţă a angajamentelor asumate de către Statul Român către Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană cu privire la accelerarea procesului de privatizare. Există doar câteva societăţi a căror privatizare a fost solicitată de către FMI, cum ar fi SC Cupru Min SA şi SC Oltchim SA;

- Tot conform notei de fundamentare pentru proiectul de Ordonanţă de Urgenţă, unul dintre scopurile Proiectului de Ordonanţă de Urgenţă este clarificarea anumitor prevederi din legislaţia privind privatizarea, care restricţionează anumite drepturi ale acţionarilor minoritari, restricţii care ar putea conduce la litigii iniţiate de către acţionarii minoritari care ar putea întârzia sau obstrucţiona procesul de privatizare. Drept urmare, devine clar că Proiectul de Ordonanţă Guvernamentală reglementează cazul al Oltchim.

- Conform notei de fundamentare pentru proiectul de Ordonanţă de Urgenţă, un alt scop al Proiectului de Ordonanţă de Urgenţă este crearea de reglementări clare care să reducă, printre altele, creanţele AVAS. Devine evident încă odată că intenţia Ordonanţei de Urgenţă este să reglementeze cazul specific al Oltchim SA Râmnicu Vâlcea care datorează AVAS 135 milioane de Euro şi pe care Statul Român intenţionează să le transforme în acţiuni.

Date fiind cele de mai sus, se poate interpreta că Proiectul de Ordonanţă de urgenţă reglementează situaţia specifică a Oltchim SA Râmnicu Vâlcea. Acest lucru poate fi considerat neconstituţional în baza jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României.

4. Neconstituţionalitatea Proiectului de Ordonanţă de Urgenţă - restricţionarea drepturilor şi ne-proporţionalitatea

Conform articolului 53 al Constituţiei României, exercitarea drepturilor şi libertăţilor poate fi restricţionată doar prin lege şi numai dacă acest lucru este necesar din următoarele motive: apărarea securităţii naţionale, a ordinii publice, a sănătăţii sau a moralei, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; pentru executarea unei pedepse penale; pentru prevenirea consecinţelor calamităţilor naturale, dezastrelor sau catastrofelor.

Această restricţie poate fi decisă doar dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura luată trebuie să fie proporţională cu situaţia care a provocat-o, aplicată într-un mod nediscriminatoriu şi fără prejudicierea existenţei respectivului drept sau libertăţi.

Proiectul de ordonanţă de urgenţă restrânge drepturile acţionarilor companiilor aflate în proces de privatizare, pentru că elimină nevoia ca aceştia să-şi dea acordul în cazul conversiilor datoriilor în acţiuni.

Pentru ca asemenea restricţii să fie constituţionale, Statul Român trebuie să ofere explicaţii cu privire la motivul pentru care o asemenea restricţie e necesară într-o societate democratică şi să demonstreze că această restricţie este proporţională.

Este vizibil din Nota de Fundamentare a Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă că Statul Român încearcă să argumenteze că în acest caz interesul public şi împrejurările excepţionale fac necesar ca privatizarea anumitor companii să nu mai fie întârziată, şi ca o astfel de întârziere s-ar putea produce datorită proceselor intentate de acţionarii minoritari.

Totuşi, se poate interpreta că argumentele cu privire la necesitatea şi proporţionalitatea restricţionării drepturilor acţionarilor trebuie să aibă loc în raport cu importanţa pe care conversia datoriei în acţiuni o are în procesul de privatizare. O asemenea restricţie nu poate fi justificată decât pentru a-i împiedica pe acţionarii minoritari să acţioneze.

Nota nu specifică exact cum anume exercitarea unui drept legal de către un acţionar, obstrucţionează sau întârzie procesul de privatizare, sau întârzie respectarea de către statul român a obligaţiilor asumate faţă de organismele financiare internaţionale (UE, FMI). Aceste declaraţii făcute în Nota de Fundamentare sunt fără temei şi de fapt, procesul de privatizare se poate derula în bune condiţii fără conversia datoriei către AVAS în acţiuni.

Drept urmare, se poate considera că Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă este neconstituţional şi din motivele de mai sus.

5. Neconstituţionalitatea Proiectului de Ordonanţă de Urgenţă - Exproprierea

Din perspectiva Constituţiei României, Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă poate fi considerat ca fiind o încălcare a art. 44 parag. 1 şi 2, art. 115 parag 4 şi 6, şi art. 136 parag. 5.

Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă afectează dreptul de proprietate al acţionarilor minoritari, deoarece sunt lipsiţi de dreptul de vot cu privire la problemele conversiei datoriei şi a majorării de capital, ceea ce poate fi considerat ca fiind o încălcare a art. 44 parag. 1 şi 2 din Constituţie.

Mai mult, Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă nu justifică în mod corespunzător Ordonanţa de urgenţă, ceea ce poate fi considerată ca o încălcare a art. 115 par. 4 din Constituţia României.

Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă afectează dreptul constituţional de proprietate (abolirea dreptului de vot cu privire la problema majorării de capital social), care contravine art. 115 par. 6 din Constituţia României iar Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă poate fi interpretat ca încălcând art. 136 par. 5 din Constituţia Româ-niei, deoarece afectează dreptul de proprietate iar Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă nu reprezintă o lege organică".

Notă:

(1) Judgment of 30 May 1990 of the Court, Joined Cases C-19/90 and C-20?90, para. 25-26.