Există vreo diferenţă între creditele cu şi fără ipotecă?

Vestea proastă, din perspectiva protecţiei debitorului în faţa creditorilor, este că nu există nicio diferenţă între creditele cu şi fără ipotecă.

Asta, deoarece în noul cod civil e scris negru pe alb, la articolul 2324 (intitulat "Garanţia comună a creditorilor"), aliniatul 1: "Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare. Ele servesc drept garanţie comună creditorilor săi". Adică banca îţi poate scoate la vânzare bunurile dacă nu mai poţi plăti ratele la timp, chiar dacă nu le-ai ipotecat în momentul accesării împrumutului.

Sigur, practica arată că băncile se îndreaptă mai întâi împotriva veniturilor debitorului în cazul unor credite de nevoi personale, care sunt poprite într-o proporţie cuprinsă între o treime şi jumătate din acestea, în funcţie de numărul de creditori, dar asta din raţiuni practice (procedura este mai rapidă decât o executare la licitaţie a bunurilor şi se scutesc şi ceva prejudicii la capitolul imagine). Nimeni nu-ţi garantează, însă, că nu îţi va fi scoasă casa la vânzare dacă fluxul veniturilor se întrerupe, iar banca a aflat de proprietăţile tale (mă rog, secretul fiscal e destul de permeabil în România şi, mai nou, băncile pot accesa direct situaţia fiscală a debitorilor, în urma unui acord încheiat cu aceştia), chiar dacă nu ai ipotecă. Dar mulţi cred, în mod eronat, că un credit fără ipotecă le oferă mai multă libertate în relaţia cu banca - de aici, multe probleme apărute după cumularea dobânzilor de întârziere şi a penalităţilor pentru neplata ratelor la creditele de nevoi personale fără ipotecă. Un împrumut de câteva mii de euro ajunge uşor la peste 10-15.000 de euro din penalităţi şi, de aici până la vânzarea unui apartament neipotecat, nu mai e decât un pas, dacă nu există venituri pe care să se facă popriri...

De ce mai există, atunci, ipoteca? De regulă, pentru ca băncile să se asigure că pot încasa repede ceva bani când oferă împrumuturi de valori mari. La câteva mii de euro, se poate aştepta ca restanţele să fie acoperite din sumele poprite din venituri, la câteva zeci de mii de euro, procesul se poate întinde până la pensionarea debitorului, având în vedere penalităţile... În acest sens, legea dării în plată face discriminări între debitorii ipotecăari şi cei fără ipotecă. Un datornic care are ipotecă pe proprietate poate da casa băncii şi scăpa de datorii, dar unul care nu mai poate plăti şi nu are ipotecă ar putea, teoretic, să piardă şi casa în care stă şi să fie urmărit după asta, dacă banca nu şi-a făcut încă plinul (e posibil pentru creditele de valori mai mari, cu penalităţi generoase la întârzierea plăţii ratelor şi proprietăţi modeste ca valoare aduse în garanţie). Codul Civil prevede, la articolul 2324, aliniatul 2, că bunurile insesizabile nu pot face obiectul garanţiei menţionate la aliniatul unu, dar în această categorie intră hainele şi patul, astfel încât consolarea datornicilor e palidă...

Ce se poate face? Legislaţia trebuie să prevadă o limitare a penalităţilor aferente împrumuturilor restante, eventual plafonând nivelul dobânzilor, posibil limitând suma rezultată prin neplata la un anumit procent din soldul inţial. Executările silite ar putea, de asemenea, să se limiteze la veniturile prezente şi viitoare pentru creditele fără ipotecă şi doar la bunul ipotecat în cazul împrumuturilor ipotecare.