EY ROMÂNIA: "Schimbările climatice ne privesc pe toţi"

În perioada premergătoare COP27 - cea de-a 27-a ediţie a Conferinţei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice - va avea loc în perioada 6-18 noiembrie 2022, la Sharm El Sheikh, în Egipt. Experţii EY explorează căile de tranziţie pentru trei sectoare economice cruciale: agricultura, bunurile de consum şi tehnologia, potrivit unui comunicat de presă transmis redacţiei.

În cadrul summitului COP26, din noiembrie 2021, peste 450 de instituţii financiare s-au angajat să alinieze un capital de 130 de miliarde de USD la obiectivele Acordului de la Paris, până în 2050.

Conform sursei citate, acest lucru va necesita investiţii de 32 de miliarde de USD într-o serie de sectoare şi zone geografice, până în 2030 - peste costul finanţării ''business as usual'' pentru organizaţiile în tranziţie. Este clar că nicio organizaţie sau industrie nu poate rezolva singură problema: schimbările climatice sunt treaba tuturor, iar instituţiile financiare vor trebui să colaboreze îndeaproape cu o serie de industrii pentru a accelera acţiunile.

Înţelegerea detaliată a căilor de tranziţie specifice fiecărui sector devine esenţială pentru capacitatea industriei financiare de a transforma ambiţia climatică în acţiuni climatice care să protejeze şi să creeze valoare pentru societate, planetă şi companii. Astfel, se pot identifica activităţile de tranziţie actuale şi viitoare ale clienţilor, precum şi a cerinţele de finanţare şi a riscurile asociate care trebuie gestionate. Firmele financiare vor fi echipate pentru a sprijini companiile şi proiectele într-un mod care să rezolve cele mai presante nevoi de decarbonizare ale acestora.

"În perioada premergătoare COP26, EY a publicat un document în care a examinat posibilele căi de tranziţie pentru trei sectoare economice cheie - transportul maritim, energiile regenerabile şi vehiculele electrice - împreună cu unii dintre factorii asociaţi care vor permite instituţiilor financiare să le satisfacă nevoile. În preambulul apropiatei reuniuni COP27, explorăm căile de tranziţie pentru alte trei sectoare economice cruciale: agricultura, bunurile de consum şi tehnologia", se mai arată în comunicat.

• Agricultura - Un sector care recunoaşte nevoia de schimbare, dar se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte implementarea

Relaţia imuabilă dintre agricultură şi natură face ca această industrie să fie foarte conştientă de necesitatea tranziţiei. Cu toate acestea, agricultura este o industrie extrem de variată şi fragmentată, cu o gestionare complexă şi proprietarii care se întind adesea pe mai multe generaţii. În plus, dependenţa de geografia şi resursele locale, fac ca iniţiativele de tranziţie să fie variate, complexe şi unice - la fel şi cerinţele sale de finanţare.

• Context

Unele dintre cele mai notabile caracteristici ale industriei agricole sunt:

Activităţi fragmentate, la scară relativ mică, cu mari variaţii în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor - arabil, pomicol, zootehnic, biocombustibili, energie regenerabilă etc.

Grad ridicat de implicare a guvernului prin iniţiative politice, subvenţii şi tarife

Tulburări geopolitice, de la Brexit, la pandemia COVID-19 şi războiul din Ucraina

Control limitat asupra preţurilor inputurilor (din cauza factorilor globali) şi a preţurilor de producţie (din cauza puterii angrosiştilor şi a supermarketurilor).

• Tendinţe actuale

Sectorul se confruntă cu mai multe tendinţe majore, în timp ce încearcă să abordeze schimbările climatice şi alte riscuri de mediu, inclusiv:

Creşterea angajamentului între guverne şi organismele industriale, pe măsură ce fermierii şi politicienii identifică strategii pentru a creşte securitatea alimentară, protejând în acelaşi timp mediul înconjurător

Reglementarea tot mai extinsă a tehnicilor agricole şi a inputurilor, cum ar fi îngrăşămintele chimice

Creşterea presiunii din partea supermarketurilor şi a altor părţi din lanţul de aprovizionare, pentru a dezvolta produse mai ecologice, susţinute de o mai mare diligenţă

Dorinţa tot mai mare a fermierilor de a vorbi cu o singură voce în ceea ce priveşte problemele de mediu, de a se coordona mai eficient şi de a împărtăşi informaţii şi inovaţii în materie de durabilitate

Schimbări accelerate în alimentaţia consumatorilor, datorită unor alegeri precum veganismul şi dorinţa de a avea o amprentă de carbon mai mică.

• Iniţiative de tranziţie

Pentru a-şi reduce emisiile şi a limita alte riscuri de mediu, fermele trebuie, de obicei, să urmărească mai multe iniţiative. Unele dintre cele mai frecvente sunt:

Reducerea amprentei ecologice a inputurilor, cum ar fi hrana pentru animale şi îngrăşămintele chimice

Combinarea culturilor arabile cu arbori şi/sau alte plante. O astfel de combinaţie creează un ecosistem care sporeşte sustenabilitatea sistemului agricol

Îmbunătăţirea conservării solului prin tehnici mai bune. În cele din urmă, acest lucru creşte randamentul culturilor şi permite utilizarea de mai puţine îngrăşăminte, evitând/reducând astfel emisiile de carbon

Vânzarea de credite de carbon unor terţe părţi pentru a-şi compensa emisiile. Acestea sunt create cel mai adesea prin practici agricole sau forestiere, deşi aproape orice proiect care reduce, evită, distruge sau captează emisiile poate genera un credit

Modernizarea echipamentelor prin investiţii în vehicule electrice sau în utilaje mai eficiente

Utilizarea tehnologiilor inteligente, cum ar fi automatizarea sau Internetul obiectelor (IoT), pentru a creşte productivitatea şi eficienţa - de exemplu, prin îmbunătăţirea prelevării de probe de sol sau a datelor meteorologice în timp real

Decarbonizarea livrărilor ulterioare în parteneriat cu clienţii

Îmbunătăţirea raportării clienţilor - de exemplu, prin utilizarea unor noi instrumente online pentru a capta, a aloca şi a raporta datele privind emisiile.

• Provocări şi soluţii de finanţare

Diversitatea iniţiativelor de tranziţie din agricultură creează o gamă largă de cerinţe, provocări şi soluţii de finanţare.

Două domenii evidente de necesitate sunt finanţarea activelor pentru vehicule şi utilaje noi şi finanţarea proiectelor pentru investiţii, precum producţia de energie regenerabilă. Cu toate acestea, multe exploataţii agricole funcţionează la o scară mai mică decât marile corporaţii cu care instituţiile financiare sunt obişnuite să lucreze. Nici ofertele financiare convenţionale pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) nu sunt, de obicei, adaptate agriculturii. Alte complicaţii pot include asigurarea sustenabilităţii clauzelor, obţinerea de date fiabile de subscriere şi evaluarea terenurilor şi a altor garanţii.

Deşi există firme financiare cu expertiză agricolă, apare acum oportunitatea de a dezvolta produse şi servicii axate pe agricultură. Astfel, instituţiile care au relaţii de-a lungul întregului lanţ de aprovizionare ar putea să îşi folosească poziţia ca platformă pentru unificarea standardelor, pentru a face finanţarea mai eficientă şi mai accesibilă şi pentru a îmbunătăţi standardele de raportare "de la fermă la consumator". Fermierii - în special micii fermieri - pot fi, de asemenea, instruiţi pentru a creşte randamentul culturilor şi pentru a ajunge la practici adecvate de sustenabilitate.

• Bunuri de larg consum - O industrie care se străduieşte să se schimbe sub privirea atentă a unei noi categorii de clienţi exigenţi

Sectorul este dominat de firme multinaţionale şi de produse globale, dar jucătorii mai mici şi variaţiile locale sunt, de asemenea, importante. Brandingul este esenţial, firmele fiind presate de consumatori să reducă emisiile şi poluarea. Obiectivele de tranziţie variază de la modernizarea fabricilor şi a flotelor de distribuţie, până la provocări mai complexe, cum ar fi dezvoltarea de noi forme ecologice inovatoare de ambalaje.

• Context

Unele dintre cele mai notabile caracteristici ale industriei bunurilor de consum sunt:

Vulnerabilitatea la sentimentele consumatorilor, având în vedere posibilitatea de a fi rapid substituite şi legătura puternică dintre opiniile personale şi deciziile de cumpărare

Un amestec de produse standardizate, disponibile la nivel mondial şi altele adaptate la cererea şi preferinţele locale

Marje de profit înguste, ceea ce înseamnă că realizarea unei scalări este crucială pentru aprovizionare, producţie şi distribuţie

Importanţa vitală a brandingului, ambalajul fiind un element crucial, alături de produsele în sine, preţul şi disponibilitatea acestora.

• Tendinţe actuale

Sectorul se confruntă cu mai multe tendinţe, pe măsură ce încearcă să abordeze schimbările climatice şi alte riscuri de mediu, inclusiv:

Consumatorii din întreaga lume sunt din ce în ce mai dispuşi să îşi modifice deciziile de cumpărare din cauza preocupărilor legate de mediu şi a altor aspecte legate de durabilitate. Cu toate acestea, acest lucru variază foarte mult în funcţie de generaţii, regiuni geografice şi pieţe locale

Aşteptările tot mai mari ale publicului ca întreprinderile de bunuri de consum (şi marii comercianţi cu amănuntul) să preia iniţiativa în ceea ce priveşte recunoaşterea şi abordarea proactivă a eşecurilor istorice în materie de mediu

Creşterea îngrijorării consumatorilor cu privire la poluarea cu plastic, care va face ca în curând ambalajele nereciclabile sau nebiodegradabile să devină inacceptabile. Cea mai mare provocare este reprezentată de plasticul flexibil, care este mai greu de reciclat decât alte categorii, din cauza straturilor sale multiple, a flexibilităţii şi a nivelului ridicat de contaminare

Vulnerabilitatea crescândă la acuzaţiile de "greenwashing", cu riscurile de reputaţie şi de branding aferente

Disponibilitatea tot mai mare a guvernelor şi a organismelor publice de a reglementa ambalajele bunurilor de consum prin interdicţii, taxe şi alte stimulente.

• Iniţiative de tranziţie

Unele dintre cele mai frecvente iniţiative urmărite de companiile producătoare de bunuri de consum pentru a reduce riscurile de mediu sunt:

Îmbunătăţirea amprentei de carbon a inputurilor, în parteneriat cu furnizorii, inclusiv a produselor de origine animală şi vegetală, a produselor chimice şi a materialelor sintetice

Îmbunătăţirea eficienţei şi a profilului de mediu al proceselor de fabricaţie

Reducerea amprentei de carbon a livrărilor ulterioare către comercianţii cu amănuntul în parteneriat cu distribuitorii

Asumarea unor angajamente de reducere a utilizării plasticului, de creştere a reutilizării şi reciclării şi de inovare în materie de ambalaje - de exemplu, prin utilizarea mai frecventă a materialelor biodegradabile.

Provocări şi soluţii de finanţare

Unele dintre cerinţele de finanţare ale industriei sunt relativ simple, cum ar fi necesitatea de a finanţa construcţia sau închirierea de noi instalaţii de producţie mai ecologice şi mai eficiente.

Alte nevoi de finanţare sunt mai complexe, dar oferă instituţiilor financiare potenţialul de a valorifica relaţiile existente de-a lungul lanţului valoric - de exemplu, prin finanţarea şi asigurarea unor soluţii de transport mai ecologice în parteneriat cu furnizorii, distribuitorii şi comercianţii cu amănuntul.

Un al treilea domeniu - finanţarea tranziţiei ambalajelor pe o bază mai durabilă - este mult mai dificil. Acest lucru se datorează, în parte, naturii costisitoare şi nedovedite a noilor tehnologii, cum ar fi reciclarea chimică şi ambalajele bio-derivate. Acest lucru, împreună cu necesitatea de a respecta cerinţele de reglementare locale, face dificilă alegerea unui domeniu pentru investiţii pe scară largă.

Finanţarea ambalajelor inovatoare este, de asemenea, dificilă din cauza necesităţii de a dezvolta sisteme de reciclare în circuit închis şi a importanţei pe care o are disponibilitatea consumatorilor de a-şi asuma responsabilitatea pentru eliminarea deşeurilor. Rezolvarea acestor provocări financiare va necesita probabil parteneriate complexe şi inovatoare care să implice organizaţii non-profit, guverne, universităţi, consumatori, autorităţi de reglementare şi concurenţi.

• Tehnologie - Cu buzunare adânci şi o înclinaţie spre risc, mişcările îndrăzneţe sunt caracteristice acestei industrii

Deşi există provocări semnificative de depăşit în industria de tehnologie, în special în ceea ce priveşte modul în care sunt răcite activele tehnologice, există soluţii preconizate pentru aceste probleme (de exemplu, în ceea ce priveşte utilizarea, cum ar fi progresele în domeniul stocării datelor pentru a necesita mai puţină energie şi, odată cu aceasta, mai puţină răcire, sau inovaţia în ceea ce priveşte abordările de răcire care utilizează metode naturale), iar industria tehnologică este relativ bine plasată pentru a executa astfel de planuri. Majoritatea subsectoarelor prezintă o mână de companii de top cu buzunare adânci şi o cultură puternică a inovării. Unele obiective - cum ar fi o producţie mai ecologică - sunt cunoscute şi de alte industrii. Cu toate acestea, firmele de tehnologie urmăresc planuri de ultimă oră pentru a reduce emisiile, poluarea şi cerinţele energetice.

• Context

Unele dintre cele mai notabile caracteristici ale industriei tehnologice globale sunt:

Fiecare subsector - comerţul cu amănuntul online, social media, căutare, cloud, fabricarea de dispozitive - este dominat de un număr mic de hiper-scalatori globali

Companii foarte lichide, finanţate prin marje puternice şi fluxuri de numerar pozitive, cu buzunare adânci pentru investiţii

Niveluri ridicate de investiţii în cercetare şi dezvoltare şi o cultură puternică a inovării

Un rol crucial ca facilitator al inovaţiei şi al schimbării în alte industrii, inclusiv facilitarea tranziţiei globale.

• Tendinţe actuale

Sectorul se confruntă cu mai multe tendinţe majore în încercarea de a aborda schimbările climatice şi alte riscuri de mediu, printre care:

O nevoie tot mai mare de a echilibra inovarea continuă şi rapidă cu o mai mare sustenabilitate şi riscuri de mediu mai mici - de exemplu, atunci când se dezvoltă reţelele 5G şi se construiesc reţele 6G

O presiune tot mai mare din partea consumatorilor şi a altor părţi interesate pentru a reduce amprenta de carbon a serverelor cloud şi a altor activităţi cu consum mare de energie

Niveluri mai mari de intervenţie guvernamentală într-o gamă largă de domenii, inclusiv în ceea ce priveşte acoperirea reţelei, confidenţialitatea datelor, poluarea, antitrustul şi ştirile false.

• Iniţiative de tranziţie

Firmele de tehnologie urmăresc iniţiative de mediu într-o serie de domenii-cheie. Unele sunt foarte asemănătoare cu cele din alte industrii, dar altele sunt unice şi mai orientate spre viitor:

Îmbunătăţirea profilului de mediu şi a eficienţei instalaţiilor de producţie şi a operaţiunilor zilnice

Obligaţia ca principalele materii prime de fabricaţie, cum ar fi pământurile rare, să fie obţinute în mod etic, reducând la minimum emisiile de gaze cu efect de seră şi poluarea mediului înconjurător

Îmbunătăţirea ratei de reciclare a dispozitivelor vechi sau nedorite

Explorarea unor abordări inovatoare pentru reducerea consumului de energie şi a emisiilor de carbon ale centrelor de servere - cum ar fi amplasarea acestora în adâncul oceanului pentru a exploata răcirea naturală

Utilizarea progreselor de ultimă oră în domeniul chimiei pentru a reduce impactul asupra mediului al fabricării dispozitivelor.

• Provocări şi soluţii de finanţare

Unele dintre cerinţele de finanţare ale firmelor de tehnologie - cum ar fi finanţarea investiţiilor în noi linii de producţie şi în alte infrastructuri operaţionale - sunt relativ convenţionale.

Alte cerinţe, cum ar fi finanţarea cercetării şi dezvoltării de ultimă oră, au caracteristici mai de nişă - de exemplu, este dificil să finanţezi cercetarea prin îndatorare. De asemenea, inovaţiile pot ridica probleme de înţelegere pentru instituţiile financiare, ceea ce face mai dificilă identificarea şi organizarea de finanţări adecvate. Pe de altă parte, multe companii tehnologice aleg să finanţeze aceste activităţi pe plan intern.

Un alt factor pe care instituţiile financiare trebuie să îl monitorizeze este posibilitatea ca anumite elemente ale industriei de tehnologie să fie vulnerabile la fluctuaţiile de opinie şi la prejudicii de reputaţie, dacă sunt percepute ca fiind necorespunzătoare pentru consumatori - aşa cum s-a văzut în cazul prăbuşirii recente a unor afaceri cu criptomonede.

"Având în vedere presiunea economică în creştere, coroborată cu aşteptările acţionarilor şi ale consumatorilor pentru o strategie sustenabilă, multe firme de tehnologie se lansează în proiecte îndrăzneţe, care ar putea stabili normele pentru viitor. Reproiectarea de la zero a planurilor de fabricaţie a operaţiunilor zilnice, aprovizionarea etică cu materii prime, răcirea naturală -utilizarea apei din adâncurile oceanului - sau îmbunătăţirea reciclării propriilor instrumente sunt câteva dintre iniţiativele de mediu care sunt luate, însă finanţarea acestora este o problemă cu care mulţi alţii, jucători mai mici din domeniul tehnologiei, trebuie să se confrunte. Cea mai recentă analiză a EY Future Consumer Index relevă diferenţe între abordarea adoptată de pieţe precum SUA, Australia sau Scandinavia, cu decizii extrem de localizate, bazate pe reglementări, accesul la finanţare şi preferinţele consumatorilor", a declarat Cristian Cârstoiu, Partener, Consultanţă, EY România.

• Concluzie

Aceste analize sunt instantanee simplificate. Realitatea este mult mai complexă, iar căile de tranziţie vor evolua continuu, ca răspuns la condiţiile în schimbare şi la opiniile părţilor interesate. De exemplu, cel mai recent EY Future Consumer Index arată că tipul de consumatori "planeta întâi" câştigă teren, chiar dacă creşterea preţurilor la alimente şi energie înseamnă că accesibilitatea rămâne principala prioritate a consumatorilor pe pieţe precum Scandinavia, Australia şi SUA. Indicele relevă, de asemenea, decalaje semnificative între intenţiile şi acţiunile consumatorilor în materie de sustenabilitate, adaugă compania în comunicat.

"Devine esenţial ca instituţiile financiare care urmăresc să îşi îndeplinească angajamentele de zero net să fie curioase în ceea ce priveşte ştiinţa mediului, să înţeleagă circumstanţele şi provocările din diferite sectoare şi să aplice aceste cunoştinţe şi această perspectivă în strategia şi operaţiunile lor", mai arată sursa citată.