Favorizarea colecţionarului în concediu

O nouă dilemă zguduie omenirea: au sau nu au colecţionarii vacanţă? Şi asta se întîmplă, desigur, cam cînd vine vara şi cînd oamenii, fiinţe din aceeaşi încrengătură cu colecţionarii, pleacă în vacanţă. De aici vine şi răspunsul clar şi fără echivoc la întrebarea de la început: au şi nu au. Staţi, nu aruncaţi ziarul, plictisiţi de atîta profunzime în miez de vară, colecţionarii au vacanţă ca orice oameni, adică îşi lasă slujba din care trăiesc, fiindcă nomenclatorul de funcţii nu prevede şi această încadrare, dar niciodată nu ia vacanţă pasiunea de colecţionar. Chiar şi în slip, uns cu nămol, bîzîit de muşte şi de cîinele cu care vecinul insistă să meargă la plajă, colecţionarul rămîne colecţionar. Şi asta se vede în tot ce face, cum vede lucrurile, cum le preţuieşte, chiar şi cum deschide gura. Asta este latura de colecţionar a omului obişnuit. În schimb, la licitaţii, mai ales la cele de vară, se vede latura de om obişnuit, gata să plece în vacanţă, a colecţionarilor. Numai aşa se pot explica o serie de cumpărături făcute la Alis şi Monavissa, la cele mai recente vînzări, desigur, cele dinaintea plecării în concediu.

Cum altfel am putea interpreta vînzarea cu 6 milioane, în creştere cu unul, a unei burtoase frapiere de alamă argintată, decorată în relief şi marcată Herman? Sau cu 4 milioane de lei vechi, 400 de RON, a unei ingenioase fructiere formată din trei frunze de viţă din metal argintat, pe care se cereau doar 220 de mugurlei. Vom încerca să nu ne scufundăm în oceanul de vase, tacîmuri şi castroane, dar nu putem evita o altă fructieră, una rotundă cu trei picioare, din mai bine de un kil de argint 800, oferită cu 15 milioane şi vîndută cu 38.

Oamenii care îşi iau cărţi cu ei în vacanţă sînt din ce în ce mai puţini, şi asta nu neapărat pentru că ar găsi cărţi şi acolo unde merg ei, că ar fi în fiecare staţiune un Todor, ca la Mangalia, să organizeze tîrguri de carte pentru oameni în costum de baie şi cu berea în mînă. Unele cărţi şi tipărituri sînt, însă, absolut necesare pentru buna derulare a concediului. În această categorie putem înscrie o hartă a României pentru paraşutişti, tipar pe mătase, vîndută cu 2,2 milioane, cît s-a cerut, şi fără de care oamenii cu capul în nori ar ateriza prin curţile vilelor oamenilor cu picioarele pe pămînt, realizate din agoniseala unei munci de mai puţin de 15 ani. Dacă nu veţi aborda spaţiul aerian, cel terestru are la dispoziţie o hartă din 1869 a Capitalei de atunci, Bucuresci, propusă cu 400 de RON şi dată cu 1.100, adică 11 milioane. Nu există poze, dar se poate bănui că starea drumurilor nu s-a schimbat prea mult, iar majoritatea şoferilor au rămas birjari. Dar unde este vacanţă în toată povestea asta? Într-o partidă de pescuit, desigur, sub îndrumarea dr. Grigore Antipa, şmecherul care nu şi-a tras vila, ci ditamai muzeul, exact în centru, peste drum de Guvern. Cartea lui - lasă, dom'le, că ştim noi, că i-au scris-o alţii - se numeşte "Pescăria şi Pescuitul în România", a apărut în 1916 şi 90 de ani mai tîrziu s-a vîndut cu 4,6 milioane, aproape dublul pornirii. Şi dacă nu au montat deja sofisticate sisteme de alarmă, colecţionarii se pot baza pe o mini-colecţie de 10 lacăte, doar şapte cu cheie, de acum mai bine de un secol, cumpărată cu doar 6,5 milioane de lei vechi, cu 3 mai mult decît se cerea, mecanisme care nu oferă nici o siguranţă că doar poliţia nu ar şti să le deschidă.

Fumătorii au a se regala în această vacanţă şi cu siguranţă pe la licitaţii au trecut reprezentanţii acestei ligi secrete a celor cu fumuri aromate care, spre deosebire de iudeo-masoni, care vor să distrugă lumea, vor să se distrugă pe ei înşişi. Numită "piesă de fumat", o pipă ce poate folosi şi drept baston a fost propusă, tot la ultima licitaţie Alis dinaintea vacanţei lor de vară, cu 2,5 milioane şi s-a vîndut cu 5. Pentru aprinderea amestecului afumant pulmonar aplicăm metoda transformării săbiilor în pluguri, a proiectilelor în cărţi şi a cărţilor şi proiectilelor în brichete. Două brichete de colecţie avînd aceste forme, una de carte, alta de obuz, s-au vîndut cu 120 de RON. Ţigările, desigur, sînt esenţiale pentru pîrdalnicul obicei al fumatului, dar aşa ceva încă nu s-a vîndut la licitaţiile de artă, pentru că sînt perisabile. Ca să nu se periseze, ţigările se păstrează în portţigarete, unul dreptunghiular, din argint, nu prea încăpător, dar bogat decorat cu gravură manuală, a urcat de la 500 la 750 de RON, ca să nu mai vorbim de o casetă pentru ţigări şi trabuce din argint mai tare, 900, lucrată manual şi cu o monogramă de aur pe capac, una cu literele F şi J care, coroborate cu tradiţia familială, l-ar face pe posesor să creadă că îşi ţine mahoarca în mini-depozitul de ţigări şi trabuce al lui Frantz Iosif, longevivul împărat. Propus cu 60 de milioane de lei, s-a vîndut tot cu atît, deşi nu conţinea nici o urmă de tutun sau de monarh.

Deşi sînt un demn membru al clanului nefumătorilor, am văzut la semenii mei ce imită dragonii, dar fără flăcări, că la o ţigare merge automat şi o cafeluţă. Un set complet pentru practica acestui viciu, considerat complementar de fumător, dar esenţial pentru acea tagmă destul de restrînsă a cafegiilor nefumători, un set compus din cafetieră, letieră şi zaharniţă din argint 900 dar fără literele lui Frantz Iosif, poate pentru că este englezesc, a fost vîndut cu preţul de ofertă, 15 milioane de lei. Dimensiunile şi faptul că vine de dincolo de Mînecă ne îndreptăţesc să credem că este, de fapt, un serviciu de ceai, probabil convertit la cafea pe meleagurile noastre. Sau măcar unul şi pentru ceai şi pentru cafea, precum cel vîndut la Monavissa, tot în iulie, cu 250 nu de RON, ci de euro, că de leii vechi au uitat toate casele de licitaţie şi nu va trece mult pînă îi vom revedea acolo, dar sub formă de ofertă, ca exponat numismatic. În aceeaşi şedinţă de la Monavissa, s-a vîndut cu 1.100 de euro o zaharniţă cu toartă din argint 870, ornată cu ametiste, granate şi email policrom. Şi pe drept cuvînt vom fi acuzaţi de favorizarea fumătorului de vom aminti şi de o masă de joc cu placă rabatabilă, propusă cu 450 RON şi cîştigată, adică vîndută, cu 500. Străină îmi este lumea jocurilor de noroc dar să ne dea cineva mai cunoscător de ştire dacă s-a trecut la pokerul pe RON.

Am încercat să evităm subiectul, dar nu putem omite faptul că luni se sărbătoreşte Sfînta Maria, zi onomastică pentru multe persoane, cărora le atragem atenţia că la licitaţii se găsesc tot felul de posibile cadouri, şi nu numai tablouri sau sculpturi, ci şi superbe bijuterii. Să ne scuze domnii dacă vom continua şirul apropourilor cu constatarea că Monavissa ţine licitaţia de august chiar în preziua onomasticii Fecioarei.

Dacă în urmă cu un an poves-team despre icoanele cu imaginea Maicii Domnului apărute sau, şi vîndute la licitaţie, acum vom povesti de creaţiile din metale şi pietre preţioase adjudecate prin aceeaşi tehnică la vînzările de iulie. Nu vom insista, ci vom aminti doar de un pandativ de aur 14 carate şi argint dar cu pavaj, chiar aşa se exprimă catalogul, de diamante mici, adunînd aproape 4 carate, din cele care măsoară pietrele preţioase, vîndut cu 30 de milioane de lei inflaţionaţi, sau de o brăţară de 13 g de aur de diferite concentraţii, tot cu un pavaj de diamante, dar mult mai mici şi puţine, vîndută cu 15 milioane, şi chiar un inel de aur alb şi mai multe briliante, din care unul de o treime de carat, totul la 13 milioane.

După ce le-am arătat ce au pierdut plecînd din Bucureşti şi cheltuind banii aiurea, pe bere şi ţigări, să le urăm colecţionarilor sejur plăcut în continuare şi ani mulţi şi buni Mariilor, - sărut mîna, mama - Marianelor şi Marianilor, Mariţelor, Mărioarelor, ba se pare că şi Mariuşilor. Cînd ziceam că este licitaţia aia pre-aniversară?