Fondul Suveran de Investiţii din Planul Simion, greu de implementat în actualele condiţii economice

Crearea unui Fond Suveran de Investiţii în România (FSIR), ce ar urma să fie capitalizat din colectarea redevenţelor şi taxelor pentru exploatarea resurselor minerale şi energetice, cât şi din dividendele companiilor de stat din energie, reprezintă unul dintre proiectele pe termen lung propuse atât în Planul Simion, cât şi în programul de guvernare al Alianţei pentru Unirea Românilor (AUR). Ideea nu este nouă. Un astfel de fond a dorit să înfiinţeze în ţara noastră Liviu Dragnea, pe vremea când era preşedinte al PSD şi, cu toate că guvernul social-democrat a aprobat în 2018 un act normativ pentru înfiinţarea Fondului Suveran de Investiţii, legea nu a mai fost implementată din cauza numeroaselor critici cu care s-a confruntat în perioada respectivă.

Acum, în Planul Simion şi în programul de guvernare al AUR se susţine că, prin valorificarea resurselor naturale şi printr-o administrare responsabilă, FSIR, ce ar urma să fie realizat pe modelul Fondului Suveran Norvegian, va putea asigura o sursă stabilă de venituri pentru acoperirea deficitelor bugetare şi va contribui la dezvoltarea economică a ţării.

Cu toate acestea, specialiştii afirmă că actualele condiţii economice din ţara noastră nu permit înfiinţarea unui astfel de fond şi arată că, dacă fondul va fi administrat prin intervenţii politice, nu va fi unul viabil, ci va eşua din cauza incompetenţei care a dus în faliment multe dintre companiile de stat.

În replică, reprezentanţii AUR precizează că fondul respectiv va fi unul transparent, cu o conducere profesionistă şi că, pe lângă modelul fondului norvegian, există şi modelul Fondului Suveran de Investiţii al Poloniei, care ar putea fi implementat facil în ţara noastră.

• Structura şi funcţionarea fondului suveran de investiţii

Potrivit Planului Simion, Fondul Suveran de Investiţii al României ar trebui să fie responsabil pentru administrarea resurselor naturale ale ţării, plasarea sumelor colectate în investiţii cu risc scăzut în afara ţării şi acoperirea deficitului la fondul de pensii din câştigurile obţinute. În plus, fondul ar urma să sprijine investiţii în domenii cheie de interes naţional, cum ar fi energia, siderurgia şi metalurgia.

În programul AUR se arată că acest fond va fi organizat sub forma unui fond de stat, care poate fi capitalizat din banii contribuabililor români, permiţându-le acestora să devină acţionari. Statul român va păstra pachetul majoritar de acţiuni la companiile din domeniile strategice şi la cele care prelucrează bogăţiile naturale, asigurând astfel controlul naţional asupra acestor resurse vitale. De asemenea, cetăţenii români vor avea acces facil şi drept de preempţiune la cumpărarea de acţiuni în aceste companii. Această abordare va permite implicarea directă a populaţiei în gestionarea resurselor naţionale, sporind transparenţa şi responsabilitatea în administrarea fondului.

În opinia liderilor AUR, un aspect important pentru viabilitatea acestui fond este recuperarea treptată a pachetelor majoritare de acţiuni la companii strategice, precum OMV-Petrom, prin despăgubiri corecte, după verificarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale. Această iniţiativă va asigura revenirea controlului asupra resurselor naţionale în mâinile statului şi ale cetăţenilor români, protejându-le de vânzarea sau exploatarea necontrolată.

Planul Simion arată că finanţarea FSIR se va realiza printr-un mecanism bine definit, care să asigure o sursă constantă de venituri. Cele patru surse principale de finanţare propuse sunt:

1.Direcţionarea către FSIR a redevenţelor şi taxelor de exploatare şi licenţiere pentru companiile care exploatează hidrocarburi, resurse minerale şi activează în domeniul producţiei de energie electrică.

2.O cotă parte (50%) din dividendele plătite statului român de companiile la care este acţionar, cum ar fi Hidroelectrica, Transgaz, Nuclearelectrica, RomGaz şi altele.

3.Emiterea de obligaţiuni corporative, pentru a atrage fonduri suplimentare.

4.Venituri proprii din plasamente şi investiţii realizate de FSIR odată ce acesta devine funcţional.

Liderul AUR estimează că din primele două surse, FSIR ar putea beneficia de aproximativ 1,5 miliarde de euro anual, bani care altfel ar fi mers direct către bugetul de stat. Aceste resurse ar permite fondului să-şi înceapă activitatea şi să devină un instrument puternic de investiţii pe termen lung.

• Aspecte Politico-Legislative

Liderii AUR afirmă că, din perspectivă politico-legislativă, constituirea Fondului Suveran de Investiţii al României nu reprezintă un demers complicat, deoarece la nivelul statului român există deja mecanisme similare, cum ar fi celebrele societăţi de investiţii financiare (fostele SIF-uri). Ei afirmă că singurul lucru care lipseşte în acest moment este voinţa politică naţională care să ducă la constituirea unui astfel de fond, foarte important pentru economia naţională şi pentru dezvoltarea ţării.

Ei susţin că, odată înfiinţat şi operaţionalizat acest fond - pentru care trebuie creat un cadru normativ adecvat, FSIR va avea ca principal obiectiv valorificarea resurselor naturale în interesul românilor şi asigurarea prosperităţii pentru viitoarele generaţii. Planul Simion menţionează că Fondul Suveran de Investiţii nu este doar o propunere economică, ci şi o necesitate strategică pentru a asigura viitorul României.