Fondul Suveran de Investiţii al Norvegiei - un succes economic şi financiar

Fondul Suveran de Investiţii al Norvegiei, cunoscut oficial ca Fondul de Pensii Guvernamental Global, este cel mai mare fond suveran din lume, gestionând active în valoare de 1,7 trilioane de dolari la sfârşitul lunii august 2024, potrivit datelor existente pe site-ul Băncii Naţionale a Norvegiei. Fondul deţine aproximativ 1,5% din toate companiile listate la bursă la nivel global, cu un portofoliu diversificat în aproape 9.000 de companii din 70 de state situate în întreaga lume. Participaţiile cele mai valoroase ale fondului includ giganţi precum Microsoft, Apple, Nvidia şi compania farmaceutică Novo Nordisk. Pe cap de locuitor, valoarea fondului se traduce într-o sumă impresionantă, de peste 307.000 de dolari per cetăţean norvegian.

• Structura şi performanţa

La sfârşitul primului semestru din 2024, fondul era structurat astfel:

- 72,0% din active investite în acţiuni

- 26,1% în venit fix

- 1,7% în imobiliare nelistate

- 0,1% în infrastructură de energie regenerabilă

În 2023, fondul a generat un profit de 213 miliarde dolari, potrivit raportului Băncii Naţionale a Norvegiei, care administrează fondul. Aceasta este o performanţă notabilă, având în vedere contextul economic global fluctuant din ultimii ani, prin prisma pandemiei Covid-19, sincopelor din lanţurile de aprovizionare, războiului din Ucraina şi crizei din energie.

Fondul respectă cele 24 de principii Santiago, care reprezintă un set de reguli şi recomandări pentru asigurarea transparenţei, guvernanţei responsabile şi managementului prudent al riscurilor în fondurile suverane. Aceste principii subliniază importanţa responsabilităţii şi transparenţei în administrarea fondurilor suverane, contribuind la stabilitatea şi încrederea investitorilor şi a cetăţenilor.

• Istoricul şi evoluţia

Fondul Suveran al Norvegiei îşi are originile în descoperirea primului zăcământ de petrol în 1969 şi începutul producţiei în 1971. Cu toate acestea, a durat două decenii de analize şi dezbateri înainte ca fondul să fie înfiinţat în 1990, la aproape 20 de ani de la începerea exploatării petrolului. Decizia de a crea fondul a fost inspirată de raportul Comitetului Tempo din 1983, care a recomandat ca veniturile din petrol să fie economisite într-un fond suveran, iar guvernul să cheltuiască doar randamentul real al activelor acumulate.

În 1996, fondul a început să acumuleze primele active nete, iar în 2001 a fost implementată regula de 4%, care prevedea că această proporţie din valoarea fondului de la sfârşitul anului precedent să fie utilizată pentru finanţarea deficitului non-petrolier al guvernului. În 2006, fondul şi-a schimbat denumirea în Fondul de Pensii Guvernamental Global, reflectând reformele mai ample ale sistemului de pensii norvegian.

Fondul şi modelul economic norvegian sunt rezultatul unor reforme economice ample, care au avut loc în urma unei serii de crize economice şi financiare. La sfârşitul anilor "70 şi începutul anilor "80, Norvegia a folosit veniturile din petrol pentru a extinde rapid sistemul de bunăstare, dar această politică a dus la inflaţie, creşterea creditului şi stagnarea productivităţii. În 1990, Norvegia a trecut printr-o criză bancară severă, determinată de creşterea ratelor dobânzilor, ceea ce a dus la naţionalizarea completă a trei dintre cele mai mari bănci ale ţării.

Criza bancară a fost un catalizator pentru o serie de reforme structurale, inclusiv eliminarea subvenţiilor, privatizarea unor întreprinderi de stat şi dereglementarea pieţelor de locuinţe şi energie electrică. Reformele fiscale au sporit stimulentele pentru muncă, au închis lacunele fiscale şi au stabilit un proces bugetar mai strict. Aceste măsuri au fost esenţiale pentru asigurarea stabilităţii economice pe termen lung şi pentru succesul fondului suveran.

• Strategia de investiţii şi guvernanţa

Fondul de Petrol (Oil Fund), redenumit ulterior Fondul de Pensii Guvernamental Global, investeşte exclusiv în active internaţionale pentru a proteja economia internă de volatilitatea pieţelor şi de riscul supraîncălzirii economiei. Aproximativ 60% din active sunt alocate acţiunilor, 35-40% instrumentelor cu venit fix, iar restul în imobiliare. Fondul urmează o strategie prudentă de risc şi rentabilitate, cu un orizont de investiţii foarte lung.

O trăsătură cheie a fondului este transparenţa sa. Guvernul raportează trimestrial despre performanţele fondului, riscuri şi costuri. În plus, toate investiţiile sunt publice, contribuind la un nivel ridicat de încredere din partea cetăţenilor. Fondul este subordonat Băncii centrale a Norvegiei, pentru ca activitatea lui să fie integrată cu măsurile economice şi financiare ale ţării scandinave.

Fondul Suveran al Norvegiei reprezintă un exemplu unic de administrare a veniturilor din resurse naturale. Prin separarea politicii fiscale de fluxurile de venituri din petrol şi prin stabilirea unor reguli clare de cheltuieli şi economisire, Norvegia a reuşit să transforme o resursă volatilă şi finită într-un mecanism de stabilizare macroeconomică şi prosperitate pe termen lung. Fondul nu doar că asigură resursele pentru generaţiile viitoare, dar contribuie şi la protejarea economiei interne de efectele adverse ale ciclurilor economice şi de riscurile externe.