FRANCIZA Când apar dispute între francizor şi francizat (I)

Într-un articol anterior am spus că relaţia dintre francizor şi francizat este reglementată de către contractul de franciză, iar baza unei relaţii ar­monioase între cei doi o reprezintă o bună comunicare. Disputele în cadrul reţelelor de franciză nu apar pentru că francizorul vrea să se certe cu francizaţii sau invers, ci din cauza complexităţii, a perioadei mari de timp pe care se extind şi a numărului mare de persoane implicate de contractele de franciză.

Majoritatea cauzelor disputelor între francizat şi francizor se leagă cumva, direct sau indirect, de contractul pe care l-au semnat cei doi. Astfel, francizorul îi poate reproşa francizatului că nu a respectat operaţiunile de conducere a afacerii, că a încălcat prevederile legate de exclusivitatea teritorială sau clauze de ne-concurenţialitate, sau, cel mai des, nu a respectat termenele de plată a redevenţelor sau nu respectă termenele paşilor din programul de dezvoltare al afacerii. În cazul disputelor, francizaţii le reproşează francizorilor, cel mai adesea, că nu au oferit asistenţă şi suportul promise, că nu au respectat alte prevederi contractuale (cum ar fi exclusivitatea teritorială, de exemplu) sau că, în timpul negocierilor de achiziţionare a licenţei, francizorul i-a oferit informaţii care să îl incurajeze pe francizat să cumpere, iar aceste informaţii s-au dovedit ulterior a fi neadevărate.

Conform International Franchise Association (IFA) Franchise Relations Committee, sursa principală a disputelor din cadrul unui sistem de franciză o reprezintă nemulţumirile legate de afacere. Deşi a devenit deja un clişeu, la baza majorităţii problemelor legate de afacere se află profitabilitatea acesteia, fie că este la nivelul francizatului, fie la nivel de francizor. Acest clişeu a apărut şi datorită faptului că, de obicei, cele mai multe dispute se înregistrează în sistemele în care membrii (francizori şi/sau francizaţi) pierd bani.

Din păcate, tendinţa este de a acuza pe alţii, iar cei impli­caţi în dispută uită cel mai adesea să caute adevărata sursă a neînţelegerii. Pentru cei care nu plătesc redevenţele, de exemplu, pot exista cauze obiective care determină acest lucru. Un francizor bun va căuta să afle care sunt aceste cauze şi, împreună cu francizatul, va crea soluţii pentru remedierea acestei situaţii.

Există dispute şi în cadrul sis­temelor de franciză în care membrii nu pierd bani, iar afacerea este extrem de profitabilă. Astfel, de exemplu, pot apărea neînţelegeri în momentul reînnoirii contractului de franciză. În acest caz se prea poate ca francizorul să propună noi prevederi contractuale (eventual adaptate la forma prezentă a afacerii), prevederi care să nu-i convină francizatului; pentru francizat se prea poate ca afacerea să fi fost profitabilă, iar noile cerinţe contractuale să afecteze afacerea sa în mod negativ.

Francizaţii, în schimb, devin nemulţumiţi în momentul în care încep să considere că francizorul nu le mai oferă nimic. Francizaţii au plătit bani grei pentru achiziţionarea licenţei şi plătesc o parte bunicică din profitul pentru care trudesc lunar să îl obţină. De aceea, ei vor fi foarte atenţi la ceea ce le oferă francizorul în schimbul acelor bani. Există şi cazuri în care francizaţii devin pur şi simplu lacomi, dar fie că acesta este cazul sau francizaţii consideră că francizorul nu-şi merită redevenţa lunară, ei vor căuta mijloace de a vinde sau realiza produsele/serviciile în afara reţelei. (Fie creează altă firmă pe numele unei rude, fie nu declară toate tranzacţiile efectuate). În ceea ce-l priveşte pe francizor, o astfel de situaţie este foarte gravă, el pierzând bani, astfel, iar relaţia dintre cei doi este afectată.

Dacă însă în cadrul unei reţele există mai mulţi francizaţi care se plâng cam de aceleaşi lucruri, aceasta ar trebui să-i dea de gândit francizorului. Ceva nu merge bine în afacerea respectivă, există nişte mecanisme care ar trebui revizuite şi eventual operate diferite schimbări pentru ca operaţiunile să decurgă bine şi să aibă rezultatele scontate.

Cea mai bună cale de rezolvare a disputelor este de a se căuta adevăratul motiv al nemulţumirii şi de a se căuta o soluţie de rezolvare amiabilă, pentru a se evita ajungerea în instanţă. În majoritatea cazurilor, ambele părţi doresc evitarea instanţei de judecată şi caută să realizeze o înţelegere, cu excepţia situaţiilor în care francizorul doreşte să facă din francizatul respectiv un exemplu pentru a menţine in­tegritatea reţelei.

www.fbb.ro