FRANCIZĂ Care este preţul corect pentru o franciză? (I)

Unul dintre factorii în funcţie de care un potenţial francizat ia decizia să cumpere îl reprezintă costul total a investiţiei pe care trebuie să o facă acesta când achiziţionează o licenţă. Când spun cost, mă refer atât la taxa iniţială de intrare, cât şi la toate celelalte redevenţe şi taxe pe care le plăteşte francizatul. Pentru unii francizaţi aceste costuri pot părea rezonabile, în timp ce pentru alţi francizaţi, aceleaşi costuri pot părea prea mari. Este mai mult o problemă de percepţie, însă există anumite limite care pot indica dacă nivelul acestor costuri este rezonabil, indiferent cum ar fi acesta perceput de potenţialii francizaţi.

În mod normal, francizorul ar trebui să vă spună care sunt toate costurile şi nivelele aces­tora; de asemenea, acestea ar trebui înscrise în contractul de franciză. Francizorii nu sunt obligaţi să stabilească nivelul taxelor şi al redevenţelor astfel încât să nu depăşească anumite limite, însă francizorii ţin cont de aspecte precum atractivitatea afacerii în ochii potenţialilor cumpărători atunci când calculează aceste nivele. Aceste costuri şi taxe presupun:

Taxa de intrare în sistem

Cei mai mulţi francizori solicită plata unei taxe iniţiale de achiziţionare a francizei. În ceea ce priveşte la cât se ridică aces­te sume, aceasta depinde foarte mult de profilul activităţii companiei respective. Cele mai mari taxe sunt percepute în indus­tria hotelieră (între 4 şi 6 milioane de dolari americani) urmată de restaurantele cu servire completă (unde taxele variază între 700.000 şi 3,5 milioane USD), de restaurantele fast-food (între 250.000 şi 1 milion USD pentru a deschide o unitate) şi de atelierele de reparaţii auto (200 - 300.000 USD). Conform unui studiu IFA (International Franchise Association) în 1996, pentru 95% din francize taxa de intrare în sistem era sub 40.000 USD, însă de atunci lucrurile s-au schimbat dramatic, astfel că, în medie, taxa iniţială de franciză variază între 500 de euro şi 100.000 de euro. (Ne referim aici la francizaţii obişnuiţi, nu la licenţele de mas­ter franciză sau de area developer). Dar, în medie, taxa de intrare în sistem pentru un francizat obişnuit este în jur de 20.000 până la 35.000 de dolari americani.

Mulţi spun că taxele de intrare într-o reţea de franciză fac ca acest tip de afacere să fie oarecum prohibitivă, destinată din start unei anumite categorii. De multe ori sumele pot părea mari, inaccesibile, dar trebuie să calculaţi şi ce primiţi în schimbul acestor bani. După cum am mai spus, o taxă iniţială mai mică nu înseamnă automat că afacerea respectivă este mai bună. Verificaţi şi nivelele celorlalte taxe, redevenţe şi cos­turi. Poate redevenţa lunară este un procent considerabil din vânzări sau poate, deşi taxa iniţială este mică, va trebui să investiţi sume mari în achi­ziţionarea şi amenajarea locaţiei unde va funcţiona viitoarea unitate francizată.

Redevenţele lunare

În cazul marii majorităţi a fran­cizelor, francizorii solicită plata unei redevenţe lunare, de către francizat. Există şi cazuri în care nu se practică aceste taxe, dar fancizaţii trebuie, de exemplu, să achiziţioneze produse sau materie primă sau chiar servicii numai de la francizor, acesta din urmă obţinând un echivalent al redevenţelor lunare prin profiturile realizate prin vânzarea produselor etc. Redevenţele lunare, de obicei, reprezintă un procent din vânzările realizate de către francizaţi, dar sunt şi situaţii în care francizatul plăteşte o taxă fixă, indiferent de volumul de tranzacţii făcute lunar sau de venituri. Nivelul procentelor solicitate variază, pornind de la 1% până chiar la 50% din volumul vânzărilor, însă cei mai mulţi francizori solicită ceva între 3 şi 6%.

Taxa pentru publicitate

La fel ca şi în cazul redevenţei lunare, majoritatea sistemelor de franciză o practică. Fiecare francizat are astfel posibilitatea, cel puţin teoretic, ca, cu bani destul de puţini, să beneficieze de publicitate la nivel naţional sau regional, în mijloace care au o anvergură mult mai mare de acoperire a publicului. Şi, la fel ca în cazul redevenţei lunare, această taxă este fie un procent din vânzări, fie o sumă fixă, însă aceste taxe sunt mai mici, cam între 1 şi 4%.

Taxele de publicitate reprezintă adesea cauze de dispute între francizori şi francizaţi, deoarece aceştia din urmă consideră de multe ori că nu primesc cât s-ar cuveni, pentru sumele plătite. Pe de altă parte, însă, multe studii arată că foarte mulţi francizaţi, chiar 80-90% dintre aceştia, nici nu utilizeaza mijloa­cele de marketing şi publicitate puse la dispoziţia lor de către francizori. De aceea, poate vi s-ar părea că aceste sume pentru taxa de publicitate sunt bani aruncaţi pe fereastră, dar trebuie să calculaţi la modul cel mai serios ce vă oferă francizorul în schimbul acestor bani şi, mai ales, dacă sunteţi deja francizat, dacă şi cum aţi utilizat toate mijloacele puse la dis­poziţia dvs. de către francizor.