FRANCIZA Un francizat, o unitate? (II)

Am vorbit în articolul precedent despre acei francizaţi care creează adevărate mini-reţele în cadrul unui sistem de franciză, prin deschiderea a mai multe unităţi. Acest fenomen, deja des-tul de amplu în cadrul reţelelor marilor restaurante fast-food, se remarcă şi în România. Dar, cît de benefică este acordarea de mai multe licenţe unui singur francizat, în cadrul acelu-iaşi sistem?

• Argumente pro

Un număr tot mai mare de francizori şi de francizaţi este în favoarea acestui fenomen deoarece ei văd în aceasta o modalitate excelentă de a-şi extinde sis-temele de franciză şi de a-şi mări rapid profiturile.

Monitorizarea activităţii unei unităţi francizate presupune diferite costuri, fie că este vorba de bani, fie că este vorba de timp şi efort, iar interesul francizorului este să reducă, pe cît posibil, aceste cheltuieli. Un francizat care deţine mai multe unităţi va prelua cel puţin parţial o parte din această sarcină şi deci şi a cheltuielilor pentru monitorizare. De aceea, francizorii preferă să permită aceluiaşi francizat să deschidă mai multe unităţi în cadrul aceleiaşi francize tocmai pentru că astfel au şi ei de cîştigat.

De asemenea, francizorii consideră că aceste mini-reţele con-duc la o organizare mai eficientă în cadrul sistemului lor de franciză deoarece, fiind sub "tutela" unui singur francizat, acestor unităţi le vine mai uşor să transmită una de la alta experienţa de afaceri şi cunoştinţele. Această transmitere este posibilă datorită comunicării între unităţi, pe baze regulate, a întîlnirilor frecvente între manageri, personal etc. Evident, francizatul cu o singură unitate nu beneficiază de acest plus de cunoştinţe şi informaţii.

Pentru francizori, faptul că un francizat cumpără mai multe licenţe este un etalon al calibrului acestui francizat, este o dovadă că acesta este viabil şi "solid" din punct de vedere financiar şi are experienţa conducerii unei firme mari cu mai multe unităţi.

• Riscuri

Riscul principal este ca francizatul să se întîndă mai mult decît îi este plapuma, adică să deschidă mai multe unităţi iar apoi să constate că nu poate face faţă. Francizaţii nu pot fi prezenţi, în acelaşi timp, în toate unităţile pe care le deţin şi deci nu pot supraveghea îndeaproape desfăşurarea activităţii acestora. Şi, chiar dacă francizatul are experienţă în domeniul respectiv, aceasta nu este o garanţie că orice francizat va putea replica succesul avut cu o unitate şi în cazul celorlaltor unităţi. De asemenea, uneori, succesul unei unităţi se datorează exclusiv priceperii şi capacităţilor francizatului de a o conduce, iar dacă francizatul nu este prezent în mod constant în unitatea respectivă, aceasta este sortită falimentului.

Pe de altă parte, mai mare nu înseamnă, neapărat, şi mai bun. Potrivit profesorului Scott Shane, de la Case Western University din Cleveland, în multe cazuri, a deţine mai multe uni-tăţi din ceva înseamnă o scădere dramatică a profitului mediu al fiecărei unităţi în parte.

Dacă prin deschiderea unui al doilea magazin, de exemplu, se reduc dimensiunile cozilor făcute de clienţi la primul magazin şi nu se determină o scădere a cererii pentru produsele oferite, atunci francizatul a făcut, într-adevăr, o "mişcare" inteligentă, încununată de succes. Dar dacă acest al doilea magazin doar "fură" din cota de vînzări a primului magazin, atunci francizatul se îndreaptă cu siguranţă către faliment. De asemenea, trebuie avut în vedere că, avînd mai multe unităţi, francizaţii nu multiplică doar profiturile, ci şi cheltuielile.

Dar, cu toate acestea, există deja francizori care distribuie licenţe numai către cei care doresc să deschidă mai multe unităţi. Iar pentru întreprinzătorii ambiţioşi, franciza nu mai este doar un simplu mod de cîştigare a exis-tenţei, ci presupune dezvoltare, putere şi bani. Aceasta nu înseamnă însă că a dispărut francizatul care cumpără şi deschide o singură unitate în care să lucreze pentru a-şi asigura existenţa. Multe companii francizoare preferă să vadă cum francizaţii lor reuşesc să deţină por-ţiuni cît mai mari din piaţa pe care activează, decît să deschidă noi unităţi care vînd acelaşi tip de produs sau serviciu.

Pe de altă parte, cei care conduc astfel de mini-reţele sînt operatori experimentaţi care caută o alternativă la viaţa de angajat, pe un post de conducere, într-o companie de anvergură. Alţii sînt foşti astfel de angajaţi, foşti manageri etc, care fie au dorit o schimbare fie şi-au pierdut postul din cauza restructurărilor şi reducerilor de personal. Iar aceşti oameni au atît experienţă, cît şi resursele financiare şi dorinţa de a realiza ceva în acest sens. Iar, în timp ce francizatul cu o singură unitate are nevoie de mai multă îndrumare, deţinătorii mai multor unităţi din cadrul unei singure francize vor mai mult: un sistem mai sofisticat şi modalităţi de a-şi dezvolta afacerea.