GHIDUL INVESTITORULUI Analiza fundamentală se bazează pe rezultatele financiare

În ediţia de ieri a ziarului BURSA a fost prezentată analiza tehnică a pieţei de capital, astăzi vă oferim o imagine asupra analizei fundamentale.

Al doilea tip de analiză, cea fundamentală, este utilizată de către actorii pieţei de capital, care, pentru a obţine câştiguri, investesc în acţiuni pe termen mediu şi lung, minimum un an.

Analiza fundamentală constă în selectarea potenţialelor titluri în care să se investească pe baza informaţiilor privind situaţiile financiare ale companiei, domeniul în care activează şi poziţia sa în piaţă.

În acelaşi timp, analiza fundamentală îşi propune să determine un curs teoretic al acţiunilor, mai exact să determine dacă titlurile sunt supraevaluate, subevaluate sau corect evaluate. Informaţiile necesare analizei se obţin din raportările financiare ale companiei şi pe baza lor se pot elabora prognoze asupra fluxurilor de venituri viitoare, dividendelor şi ale preţului de piaţă. În final, rezultatele obţinute se corelează cu influenţele pe care mediul economic şi politic naţional şi internaţional le au asupra companiei.

În cadrul analizei fundamentale, acţiunile sunt evaluate pe baza a trei criterii, în funcţie de tipul investitorului şi de gradul de risc pe care ei şi-l asumă: criteriul valorii (value investing), criteriul expansiunii (growth stocks), criteriul venitului (income stocks).

Prin criteriul valorii se determină valoarea afacerii în care investitorii îşi plasează banii, astfel ei încearcă să cumpere acţiunile la un preţ cât mai mic faţă de valoarea acţiunii. Metoda principală de a afla valoarea companiei este de a evalua elementele de activ la un preţ corect de piaţă, valoare la care se adaugă lichidităţile disponibile şi se scad datoriile.

Criteriul expansiunii este utilizat de către investitorii ce doresc să investească în acţiuni emise de societăţi cu perspective de creştere. Inves­titorii urmăresc evoluţia cifrei de afaceri şi a profitului companiei, determinând ratele reale de creştere care, ulterior, sunt extrapolate pentru a determina evoluţia viitoare, fără a uita să includă în model şi potenţiali factori de risc.

Ultimul criteriu, cel al venitului, reprezintă, în cazul acţiunilor, criteriul dividendului. Inves­titorii ce se ghidează după acest criteriu preferă să îşi plaseze banii în acţiuni ce prezintă o anumită certitudine privind un beneficiu de pe urma investiţiei.

Printre contraargumentele ce au fost aduse analizei fundamentale, cel mai des întâlnit este acela că ea se bazează pe informaţii cunoscute, fără a se beneficia de un avantaj faţă de ceilalţi investitori din piaţă.

În practică, există companii subevaluate, care, pe termen de câţiva ani, pot aduce câştiguri superioare mediei pieţei.