English
Grecia a primit peste 300 de miliarde de euro pentru a pune în scenă o piesă de teatru numită "Grexit", la care tot poporul grec a avut acces liber. Pentru Republica Moldova, biletul de intrare în Uniunea Europeană, pe scurtătură, adică prin unirea cu România, ar costa aproximativ 5 miliarde de euro per an. Dar dacă Grecia a fost şi rămâne o problemă financiară a Europei, Republica Moldova este mai mult o provocare politico-militară pentru România.
Din punct de vedere economic, Republica Moldova a înregistrat progrese economice modeste, care au survenit fără un aport din partea clasei politice moldovene, chiar în pofida conduitei cleptocrate a liderilor acesteia, care îşi împart şi reîmpart, prin negocieri discret-contondente, felii din economia "naţională" şi controlul asupra instituţiilor publice. Investiţiile străine au împins, încet, ţara înainte, iar singurele cu potenţial strategic realizate până acum au fost dezvoltarea cu capital şi know-how olandez a Portului Internaţional Giurgiuleşti (a conectat Republica Moldova la circuitul maritim de comerţ mondial) şi construcţia gazoductului Iaşi - Ungheni, cu finanţare asigurată de România şi Uniunea Europeană (a fisurat dependenţa ţării vecine de gazele ruseşti).
Dar, la începutul lunii iulie a anului curent, Ministerul moldovean de Finanţe le-a comunicat oficial celorlalte instituţii publice faptul că vor primi în perioada următoare strict fonduri pentru asigurarea "cheltuielilor de personal", iar mass-media de la Chişinău preconiza intrarea Republicii Moldova în "colaps economic".
Iată cum s-a ajuns aici:
Din sistemul bancar al Republicii Moldova a dispărut anul trecut aproape un miliard USD, cea mai mare parte din sumă fiind furată înainte de alegerile parlamentare organizate în luna noiembrie, prin devalizarea a trei bănci: Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. Au fost pierduţi brusc 13 miliarde lei, reprezentând 15% din PIB, situaţie în care premierul moldovean de atunci, Iurie Leancă, a aprobat, prin hotărâre de guvern secretizată, alocarea a 10 miliarde lei din bugetul statului pentru despăgubirea deponenţilor rămaşi fără economii. Spre comparaţie, Ucraina a pierdut 6,8% din PIB în anul 2014, din cauza conflictului militar în care e implicată (desigur, PIB-ul Ucrainei este mult mai mare decât al Republicii Moldova).
Creditorii Republicii Moldova, FMI şi Banca Mondială, au solicitat ulterior ca cele trei bănci să fie lichidate, pentru a se elimina fără echivoc posibilitatea unor pierderi suplimentare, dar guvernul moldovean s-a tot codit, fiind tentat să naţionalizeze şi recapitalizeze cel puţin una dintre ele, concomitent având în vedere şi posibilitatea transformării pierderilor deja înregistrate în datorie publică. O astfel de soluţie ar permite păgubiţilor să ceară în continuare despăgubiri, dar şi săvârşirea de noi fraude. Criza politică internă a făcut ca situaţia să rămână încremenită, fără nicio rezolvare până astăzi.
În acelaşi timp, Banca Naţională a Moldovei a contractat serviciile firmei americane Kroll pentru a cerceta frauda, rezultând un raport preliminar, conform căruia măcar o parte din banii furaţi au ajuns în Federaţia Rusă. Raportul a fost făcut public de Adrian Candu, preşedintele Parlamentului moldovean, în pofida faptului că reprezentanţii Kroll nu au fost de acord cu publicarea documentului. Firma în cauză a fost prezentată în mass-media din ţara vecină ca fiind de audit financiar, dar în realitate Kroll e o puternică firmă de investigaţii, a cărei politică este să nu accepte publicarea de către clienţi a niciunui document rezultat din activitatea investigativă. În anul 2013, Kroll a sprijinit investigarea faptelor de corupţie de care era suspectat premierul Cehiei, Petr Neèas, iar ulterior acesta a demisionat. La mitingul din 3 mai 2015, cei 50.000 de participanţi adunaţi la Chişinău au cerut explicit publicarea "raportului Kroll", ceea ce Adrian Candu făcea în seara zilei următoare. Două săptămâni mai târziu, sub presiunea fraudei bancare şi a diplomei de studii falsificate, premierul Chiril Gaburici îşi prezenta demisia.
În luna iunie a anului curent, FMI şi Banca Mondială au întrerupt finanţarea Republicii Moldova, până când autorităţile de la Chişinău se decid să rezolve problema băncilor devalizate. În evidentă conexiune cu frauda bancară şi complicitatea nepedepsită a multor politicieni moldoveni, la Bruxelles s-au intensificat criticile privind tergiversarea reformei în domeniul justiţiei, acestea fiind precedate de o declaraţie elocventă făcută de Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău: "nu pot să explic cum poate cineva să fure o sumă de bani atât de mare dintr-o ţară atât de mică". Ieri, şi reprezentanţii UE au anunţat că suspendă finanţarea acordată ţării vecine, până când la Chişinău va fi format un nou guvern.
Aşadar, Republica Moldova are o economie subdezvoltată, iar autorităţile moldovene sunt, din punct de vedere financiar, la cotă de avarie. În acest context, proiectul unirii cu România primeşte de la Bucureşti o injecţie cu adrenalină, prin preluarea sa în agenda preşedintelui Iohannis. Dar o problemă economică poate avea o soluţie politică? Dacă da, este unirea celor două state această soluţie? Ambele întrebări stau pe osia interogaţiei consacrate de Marin Preda: "pe ce te bazezi?"
Cele mai multe firme străine înregistrate în Republica Moldova sunt cele româneşti, dar, după volumul de capital investit, state precum Olanda, Italia şi Franţa sunt cu mult înaintea României. Prezenţa acestor investitori străini este vizibilă în ţara vecină, ca şi sprijinul constant acordat lor de diplomaţii conaţionali rezidenţi la Bucureşti sau la Chişinău. Din punct de vedere economic, Republica Moldova s-ar putea uni mai repede cu Italia, dacă se ia în calcul şi numeroasa comunitatea moldoveană din peninsula italică.
O unire politic-administrativă între România şi Republica Moldova are, însă, destule argumente istorice, lingvistice, demografice, cărora li se adaugă perspectiva pe care ar deschide-o în plan economic: de exemplu, extinderea în ţara vecină a competenţei teritoriale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar crea premisa stopării patronajului mafiot pe care îl practică politicienii moldoveni asupra economiei. În definitiv, Republica Moldova nu este o ţară săracă, ci are ghinionul de a fi fost sărăcită de proprii conducători. Nu că politicienii români ar avea apucături diferite, dar sistemul de echilibrare ("checks and balances") funcţionează în România şi poate fi rapid exportat în Republica Moldova, inclusiv cu sprijinul Uniunii Europene şi al SUA.
Din punct de vedere militar, bruma de noroc pe care o are Republica Moldova este inexistenţa unui aeroport la Tiraspol, astfel că ruşii nu pot realiza un pod aerian prin care să susţină o eventuală ofensivă-surpriză realizată de transnistreni spre Chişinău. În pofida sprijinului logistic şi de know-how acordat în ultimii ani Forţelor Armate moldovene de către SUA, capabilitatea acestora e limitată, întrucât Ministerul Apărării de la Chişinău nu a avut niciodată buget pentru exerciţii de anvergură, iar acum pur şi simplu nu ar avea bani pentru acţiuni de luptă. În final, Transnistria rămâne o enclavă, iar pentru liderii ei auto-proclamaţi este mai profitabil să evite un conflict deschis cu moldovenii, mai ales că asistenţa financiară acordată de Federaţia Rusă s-a lăsat aşteptată în ultima vreme. Peste zece ani, noile generaţii de transnistreni ar fi precum germanii din RDG în anul 1987, dornici să dărâme graniţa ridicată în trecut de conducătorii lor comunişti.
Dacă unirea României cu Republica Moldova va înceta să fie un scenariu supus testării şi va deveni un plan de acţiune politică, acesta trebuie girat şi susţinut de Uniunea Europeană şi de SUA, deoarece autorităţile de la Bucureşti nu au, singure, puterea de a asimila instituţiile moldovene, nici expertiza de a le integra în arhitectura instituţională europeană. Dacă partenerii occidentali ai României se menţin indiferenţi sau sceptici faţă de această perspectivă, procesul de unificare poate fi demarat, de facto, prin concentrarea cooperării bilaterale între instituţiile-cheie din ambele ţări. O campanie anti-corupţie derulată de procurorii moldoveni cu sprijin românesc ar ridica în mod cert cota de încredere acordată României de opinia publică din Republica Moldova şi adeziunea populară la curentul unionist. Codruţa Kovesi ar avea mulţi duşmani cunoscuţi la Chişinău, dar şi mai mulţi prieteni necunoscuţi în întreaga ţară vecină.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Ce unire visează lumea?
(mesaj trimis de Cristi C în data de 09.07.2015, 00:54)
Dacă excludem zonele rusofone, cu greu se depășește 50% din populația moldovenească care să dorească unirea (sondaj făcut de unioniști). Dacă includem și zonele cu statut special rusofone, procentul scade spre 40%. Deci 60% dintre moldoveni nu vor unirea. Ce vorbim cai verzi pe pereți. Nici românii nu cred că vor unirea, iar motive sunt diverse: încă niște județe la fel de sărace ca HarCov care să încarce bugetul de stat prin subvenții, închiderea totală a exportului lor agricol către Rusia (și să nu vă închipuiți că românii se dau în vânt după toate produsele moldovenești - va fi colaps), aducerea între granițele României a unei importante minorități ruse (motiv de rediscutare a tratatului cu Rusia), evidenta intoleranță a statului român la adresa minorității rusofone (din motive de rusofobie istorică și instituțională).
Nu mai visați că sunteți în stare de o catastrofă națională. Stat iredentist se cheamă ăla care visează la asta.
1.1. Și autorul nu se întreabă (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 09.07.2015, 01:05)
Despre rolul Rusiei în ecuația asta. Iar avem de-a face cu un articol pentru prostănaci care cred că o unire cu efecte atât de destabilizatoare este permisă de EU/US fără ca ele să ia în calcul reacția Rusiei.
Dar este posibil și scenariul opus. US chiar ia în calcul reacția Rusiei. Și știe că va fi dură. Dar ne va folosi (ca și pe ucrainieni) ca pe niște capete de berbece care se sparg însângerate pentru a mai da un brânci în reduta groasă a Kremlinului. Iar noi, proștii de români, vom muri în vreun război ruso-român la graniță, exact după scenariul georgian, ucrainian și viitorul scenariu moldovenesc.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.07.2015, 08:26)
As fi tare curios sa aflu de ce voi, antiamericanii viscerali, ii considerati ma vinovati pe yankei care reactioneaza, in toate aceste cazuri, la agresiunea rusilor.
Ucrainenii au fost atacati de americani?!?
Cum i-au folosit americanii pe ucraineni?!? AHA, inteleg, ucrainenii la lindemnul americanilor i-au enervat pe rusi si astia au ocupat Crimeea si Donbasul, omorand cateva mii de oameni.
Hai ca-i adanc!
1.3. Nu există doar alb și negru (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 09.07.2015, 12:14)
Anonimule, am mai explicat pe aici dar dacă vii rar, nu prinzi totul. Singurii antiamericani sunt talibanii (nu știu care este sentimentul prin Asia ca să dau exemple). Ba chiar, cei viscerali sunt ISIS.
Este nebunie să consideri că a critica Monsanto, a critica marile bănci americane, a critica politica externă americană înseamnă să fii antiamerican. Te rog frumos să nu mai faci o astfel de greșeală.
Despre restul întrebărilor nu vreau să mai comentez pentru că nu sunt legate direct de articol și au fost discutate până la virgulă atunci când a fost cazul, când evenimentele cereau asta .... dar sunt teze false pe care le emiți. Când va mai scrie Bursa despre ele, discutăm cu pasiune.
2. Unirea trebuie facuta.
(mesaj trimis de anonim în data de 09.07.2015, 09:14)
istoric Basarabia a fost pamant romanesc, multi romani fiind si dincolo de Nistru in istorie.
Rusii au venit tarziu, dupa 1700.
Nici in crimeea rusii nu au dreptul istoric.
Majoritatea populatiei in Basarabia este romana, chiar si asa cu conceptiile ei vechi si ajutata de rusi sa nu iasa din ele.
In 1918, Basarabia s-a reunitdemocratic cu Romania.
Unirea trebuie facuta fiindca asta este adevarul.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.07.2015, 10:47)
Nu conteaza cine a locuit tarana aia, ma. Ca nu vin acum amerindienii sa ii dea pe albi afara de pe continentul american pentru ca era al lor pana la venirea conchistadorilor. Conteaza doar starea din teren acum.
2.2. Democratic sau sub ocupație (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 09.07.2015, 12:45)
Cum s-a unit Basarabia cu România în 1918? Nu-i așa că sub ocupație românească? La 10 ianuarie 1918, o divizie română, sub comanda generalului Ernest Broșteanu a trecut Prutul, dislocându-și unitățile pe întreg teritoriul Moldovei între Prut și Nistru. Asta a fost "democrația".
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de Gheara Motanului Behemoth în data de 09.07.2015, 14:11)
Ba Cristi : stim ce gandesti, faci propaganda prorusa pe fiece pagina bursa dar incearca sa vii cu ceva nou, nu e nevoie sa ne reamintesti binefacerile Moscovei si cat de tampita e orice administratie americana si/sau occidentala...
Fii mai variat, uite, acu' vreo 4 ani pitzigoiul, menestrelul victor socaciu tot o tinea gaia matzu cu dublarea filmelor americane, ca n-o mai suporta pe Mama Dolores din "Pe Aripile Vantului" vorbind engleza...
Mai du-te pe la spectacolele lu' dan puric, povesteste-ne cum arata coccisul maimutzei, care e diferenta intre puric si mascariciul ala american Jim Carrey (sa nu-l confunzi cu fostul tenisman Jim Courier, campion la Rolland Garros :)) in filmul ACE VENTURA si vino cu noutati de pe la Cercul Polar ,de prin Iakutzia, de la meteoritul Tunkusk , ce se mai intampla pe la Vladivostok si daca a trecut Mr. Bean pe la muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg ! Hai, stim ca poti, uimeste-ne cu noua generatie de balerine de la Balsoi, te descurci tu, ca vedem ca esti komsomolist istet :)))
2.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.07.2015, 14:35)
...conteaza foarte mult....mai draga Aliosa ...de la Petersburg...va recomand o excursie in Siberia ...sa va mai racoriti neuronii...dar cu bilet numai dus..:))...cititi-va istoria ..si ve-ti intelege ...de ce Siberia...До свид&# 1072;ния
2.5. Aberezi (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 09.07.2015, 15:25)
Ce "propagandă pro-rusă". ... atât te duce mintea.... propagandă pro-românescă este ce faci tu cu minciuni și istorie rescrisă.
Ce treabă am eu cu părerile politice ale lui Gh. Zamfir, Socaciu, Puric? Ce treabă ai tu? Care este diferența dintre ei și mistico-strategii ruși precum Dughin? Eu îți mărturisesc că îmi par par la fel și că bat câmpii pentru prostănaci.
Dar măcar la Jim Carrey râd cu poftă. La destul de multe filme.
2.6. Ba române agramat (răspuns la opinia nr. 2.4)
(mesaj trimis de Rusul literat în data de 09.07.2015, 15:27)
Se scrie veți, nu ve-ti, veta e mă-ta.
2.7. Componența Sfatului Țării (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 09.07.2015, 19:43)
Cum îți explici, iubitorule de Bulgakov, faptul că Sfatul Țării, ales de un comitet militar, a avut în componență 105 moldoveni din 156 de membri, restul fiind minorități naționale. Au fost aleși 44 de deputați din rândurile soldaților, 36 de deputați din partea țăranilor, 58 de deputați fiind aleși de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale. Cum, armata și-a trimis soldații să facă 28% din adunarea legislativă? Tare, foarte tare românilor. Noi i-am învățat pe ruși și pe comuniști apoi cum să guverneze cu alegeri.
Sfatul Țării nu reprezenta componența noii republici independente a Basarabiei. Potrivit a două recensăminte, unul făcut de ruși în 1897 și altul de români în 1937, românii reprezentau doar 52% din populație. De ce aveau 67% din Sfatul Țării? Chiar și așa, doar 86 de deputați au votat unirea. Nici măcar toți moldovenii nu au făcut-o, care erau 105.
Să recunoaștem. Am fost șmecheri. Am trimis armata română să ocupe Basarabia, să restabilească ordinea, am fixat bine proporțiile deputaților din Sfatul Țării și a ieșit ce trebuie la vot. Indiferent de ce a crezut populația. Asta însă nu va justifica holocaustul produs asupra populației din Basarabia și Transnistria în timpul ocupației române din anii 40. Groaznic. Iar istoria noastră nu spune nimic de aceste fapte pe care le găsești în documente moldovenești sau occidentale.
3. Eroii si Unirea
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 09.07.2015, 16:51)
Ion Inculeţ: La 21 noiembrie 1917 Ion C. Inculeţ a fost ales Preşedinte al Sfatului Ţării.
La 6 ianuarie 1918 a avut loc tentativa de preluare a Puterii la Chişinău de către bolşevici.
La 24 ianuarie “Sfatul Ţării” a proclamat cu majoritate de voturi independenţa Basarabiei faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918 a proclamat cu majoritate de voturi Unirea cu România, în condiţiile în care Frontotdel-ul şi alte fracţiuni minoritare îi cereau parlamentului insistent să păstreze legătura cu Imperiul Rus.
Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918 de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România, semnată de Ion Inculeţ în calitate de Preşedinte al Sfatului Ţării şi de Ion Buzdugan în calitate de secretar, este consfinţită ca stare de fapt prin decretul regal semnat la 9 aprilie 1918 de Regele Ferdinand.
În seara zilei de 19 noiembrie 1940, Ion Inculeţ se stinge din viaţă în urma unui atac de cord. La înmormînatre a ţinut un discurs Vasile Bârcă, care a spus: “Ceea ce caracterizează îndeosebi viaţa şi opera lui Ion Inculeţ este modestia şi blândeţea lui nesfârşită, temeinica sa pregătire, însoţită de tactul şi calmul ce-l caracterizează şi, mai presus de toate, calda lui iubire de popor, de ţară, şi de Basarabia lui natală, pe care a iubiit-o cu toate puterile minţii şi sufletului său.
Pantelimon Halipa: “… preşedinte al Sfatului Ţării….în 5/6 mai 1950 a fost arestat şi deţinut la Sighet până în 1952, când a fost predat URSS, unde a fost “judecat” de un tribunal ucrainean şi condamnat la 25 de ani muncă silnică în Siberia. În anii de lagăr a elaborat şi transmis numeroase memorii către toţi factorii responsabili ai politicii mondiale. În anul 1955 a fost predat guvernului român, fiind închis până în 1957.”
Daniel Ciugureanu: “La 14 ianuarie 1918, Daniel Ciugureanu a fost ales presedinte al Consiliului de Ministrii al Republicii Moldovenesti… Rolul lui Ciugureanu in unirea Basarabiei cu tara mama este comparabil cu al lui Iuliu Maniu in unirea Transilvaniei cu Romania. Pentru acest lucru, rusii l-au condamnat la moarte…a fost arestat de securitatea comunista la miezul noptii dintre 5 si 6 mai 1950 de la locuinta sa din Bucuresti si transportat intr-o duba la inchisoarea din Sighetu Marmatiei. La momentul arestarii se afla in perfecta stare a sanatatii, era un om robust si calit de viata, nu-i era frica nici de arestare, findca o prevedea. Cu toate acestea, dupa citeva ore de drum spre Sighet, pe cind au ajuns la Turda, era mort.”
Emanoil Catelli, născut 1883, Zgârdești, județul Bălți. Școala militară din Odessa, la 1917 căpitan în armata rusă. Tot la 1917, președinte al Comitetului Național Moldovenesc din Odessa. Membru în delegația basarabeană de la Conferința de Pace de la Paris. În perioada interbelică a fost prefect de Bălți și apoi senator, după care s-a retras în zona natală Împroprietărit cu 50 ha de pământ, datorită faptului că a făcut parte din Sfatul Țării. La 28 iunie 1940 nu a vrut să plece dincolo de Prut, cu toate rugămințile prietenilor. Spunea că „mișcarea noastră națională trebuie să aibă și martiri“. Doamne, dar câți martiri a avut! Arestat de N.K.V.D. la 5 iulie 1940, ucis în Gulag, la Sverdlosk, 18.02.1943.
Ion Pelivan, născut la 1876, Răzeni, județul Chișinău. Facultatea de drept a universității din Dorpat (1903). Arestat și condamnat de autoritățile ruse la un an de închisoare și cinci ani de deportare în nordul Rusiei, dincolo de Cercul polar, la Viatka și Arhanghelsk. În colaborare cu Constntin Stere, Emilian Gavriliță și alții fondează primul ziar de limba română Basarabia (1906 – 1907), în timpul revoluției ruse de atunci. Participă la fondarea Partidului Național Moldovenesc în 1917. A fost propus la președenția Sfatului Țării, dar i-a cedat locul lui Ion Inculeț, mai agreat de minoritățile din Basarabia. A votat unirea și a fost membru al delegației basarabene la Conferința de Pace de la Paris, unde a publicat ziarul Viața Basarabiei în limba franceză, precum și o serie de broșuri pentru popularizarea cauzei basarabene. Participant la Conferința de la Geneva (1922), ministru de justiție (1919 – 1920), deputat în mai multe legislaturi. Arestat de comuniștii români și închis la Sighet alături de generația unirii, ca și Iuliu Maniu sau Gheorghe Brătianu. A murit la 25.01.1954.
Iuliu Maniu: “…președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei…a fost arestat la 14 iulie 1947 de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viață. Este trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947. În august 1951 este transferat împreună cu Mihalache și alți național-țărăniș ;ti la Sighet. Iuliu Maniu s-a stins din viata la 5 februarie 1953 la Sighet, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.”
“De-as a vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplura saltimbancii si irozii...
In izvoadele batrâne pe eroi mai pot sa caut;
.......
Ramâneti în umbra sfânta, Basarabi si voi Musatini,
Descalecatori de tara, datatori de legi si datini,
Ce cu plugul si cu spada ati întins mosia voastra
De la munte pân' la mare si la Dunarea albastra.”
Demnitatea neamului cere generatiei actuale implinirea unei datorii sfinte: UNIREA
Unire, moldoveni
de Ion Vatamanu
Desteapta-te, popor,
Treziti-va, sateni,
Ni-i scris pe viitor
Unire, moldoveni.
La Nistru si la Prut,
La poale de Carpati
Ai nostri in trecut
Si azi ai nostri frati,
Uniti de-acelasi grai,
La Dunare, la Reni,
Pe jumatati de plai
Unire, moldoveni.
Un clopot, un destin,
Un Stefan Voievod,
Cel Mare Domn Crestin,
Cel mare Patriot.
Sub steagul stramosesc
La viata si parinti
Un neam moldovenesc,
Aceleasi suferinti,
Acelasi legamant
Si lacrimi, si dureri,
Desteapta-te, pamant,
Roditi-va, puteri.
Azi vremea ne-a intors
Nadejdea-n viitor,
Cu mila lui Cristos,
Desteapta-te, popor.
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2015, 00:48)
Poate că românii ar trebui să renunțe la dorința asta de unire ca revanșă în fața istoriei și să se concentreze pe prezent. Nu se poate nega unitatea lingvistică sau culturală a românilor de pe cele două maluri ale Prutului, dar nici nu se poate reveni la mentalități moștenite din sec. XIX și la obsesii naționaliste (a nu se confunda naționalismul cu patriotismul). Nedreptăți au fost și vor mai fi în istorie. Apropo de istorie, într-un comentariu anterior s-a punctat bine: nu știu cât de „democratic” a fost procesul de decizie a Sfatului Țării, având în vedere prezența trupelor românești, dar și „traumele” de după 1917, moment de haos în armata rusă și nu numai. Invocarea dreptului istoric ar trebui făcută cu mai multă grijă, dacă nu cumva vrem să aducem în discuție dreptul istoric al românilor asupra Dobrogei (care în momentul Unirii fusese controlată pentru scurtă vreme de Mircea cel Bătrân, după care a urmat o lungă „absență administrativă” a românilor în zonă. În plus, la momentul respectiv, românii nu erau tocmai majoritari în regiune) sau alte „obligații istorice” asumate și neîndeplinite (cum ar fi faptul că la 1 decembrie 1918, pe lângă Marea Unire cunoscută de toată lumea, secuilor li s-a promis autonomia). De multe ori, aceste „drepturi istorice” sunt doar probleme de optică (Alsacia și Lorena fiind în același timp germane și franceze, depinde doar ce definiție preferăm. Dar nu-i mai auzim pe nemți și pe francezi certându-se pe ele, nu-i așa?). S-ar putea spune multe pe tema naționalismului. Printre altele s-ar putea spune că el a murit (sau că este măcar în agonie), gata să lase locul unor noi solidarități, care să nu fie bazate pe criteriul etnic. Poate ar fi mai bine să ne concentrăm pe prezent, să se aducă soluții pentru o integrare a Moldovei în UE.
4.1. Bravo (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2015, 10:47)
Daca mai exista oameni ca tine in tara se mai poate indrepta ceva din prostia acestui popor. Speranta sunt oameni ca tine.
4.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Iulian în data de 10.07.2015, 11:02)
foarte bun comentariu, iti multumesc.