Guvernând prin sondaje

După discursul lui Nicolas Sarkozy, de la sfârşitul lunii iulie, de la Grenoble, prin care a relansat politicile securitare care îl făceau celebru ca ministru de interne şi prin care intenţionează să depă-şească afacerea Bettencourt, care l-a trimis la cele mai scăzute cote în sondaje, o nouă controversă tulbură Franţa: polemica sondajelor. La Grenoble, Sarkozy poza în dur: anunţa intenţia de a priva de naţionalitate franceză pe criminalii de origine străină care atacă agenţi publici, iar ministrul francez de interne îi ţinea isonul şi anunţa atât expulzarea imediată a rromilor, care au comis infracţiuni împotriva ordinii publice, cât şi desfiinţarea a cel puţin jumătate din cele 300 de tabere ilegale în următoarele trei luni. Iar reprezentaţii partidului prezidenţial, UMP, vânturau intenţia de a-i condamna la închisoare pe părinţii copiilor -delincvenţi.

Apoi au venit sondajele care au confirmat - se putea altfel! - politica securitară iniţiată de preşedinte. Franţa nu mai e guvernată prin politici, ci prin sondaje. Dar ceva asemănător se întâmplă şi pe la noi. Căci şi în România sondajele au devenit mijloace predilecte de guvernare.

Aptitudinile Elysée-ului în perioada sarkozistă de a folosi sondajele pentru a guverna sunt deja celebre. Doar cu un an în urmă, Curtea de Conturi franceză releva că Elysée-ul a cheltuit cam 1,5 milioane de euro pentru mai multe anchete realizate pe internet de institutul OpinionWay. Consilierii lui Sarkozy încercau manipularea opiniei publice prin transferarea, printr-un sistem de "bidoane", a rezultatelor sondajelor în presă. Nu au reuşit, căci formula a fost deconspirată. Acum, după lansarea campaniei pentru recucerirea opiniei publice în vederea alegerilor prezidenţiale din 2012, o parte a presei franceze - mai ales cea electronică, însă şi cea tipărită precum "Le Monde" - atrage atenţia asupra cacofoniei sondajelor privind fricile securitare din ultimele două săptămâni.

Mai întâi, a fost sondajul publicat în cotidianul proprezidenţial "Le Figaro" şi realizat de IFOP. Un fel de sondaj pentru liniştea "poporului de dreapta", care "plebiscita" politica securitară anunţată de Sarkozy la Grenoble. Apoi, au fost două sondaje CSA realizate pentru "l"Humanité" şi "Marianne", care dovedeau contrariul: francezii nu erau de acord cu politica securitară a lui Sarkozy.

Care să fie adevărul? Dar "adevărul" nu este altceva decât efectul unei construcţii teoretice. Iar cele două institute franceze oferă versiuni corelative asupra stării opiniei publice. Diferenţa constă în modul în care a fost elaborat chestionarul, mult mai complet şi cu mai multe alternative de răspuns în cazul sondajelor CSA.

Şi în România, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu ne avertizează asupra unor sondaje, chiar dacă nepublicate. Încă necreatul Partid al Poporului (PP) vine din urmă şi riscă să depăşească PDL, de care ar fi despărţit doar de 2-3 procente. Deriva extremistă, cumulând PP cu PRM, ar deveni deja "marea problemă" a României. Iar concluzia nu poate fi alta: în acest context politic, nu există nicio alternativă rezonabilă la actualul preşedinte.

Sondajele au "făcut" şi "desfăcut" politica românească în ultimii ani până într-acolo încât nu a mai fost loc de nicio politică. În orice caz, nu de politici în sensul unor acţiuni strategice în vederea atingerii unor scopuri colective. Şi atunci a rămas spaţiu doar pentru improvizaţii dependente de dinamica sondajelor. Iar situaţia nu avea cum să nu se deterioreze.

Cu sondajele nu e de joacă! Guvernarea prin sondaje, atunci când devine singura logică a acţiunii politice, nu e doar - cum zic francezii - antirepublicană, ci de-a dreptul antidemocratică. În aceste condiţii, ar trebui să fie realizată o discuţie metodologică serioasă despre raportul dintre sondaje, ca instrument ştiinţific, şi influenţa comanditarilor asupra redactării chestionarului, dar şi a publicării datelor.