Guvernare TV

Vorbitul non-stop la TV a devenit o obişnuinţă pentru oamenii politici care se respectă şi care vor să aibă succes. Evenimentele politice din ultimele zile pot determina un om simplu să-şi închipuie că Guvernul şi multe partide politice ar putea renunţa foarte uşor la sedii, din moment ce miniştrii şi politicienii îşi petrec majoritatea timpului în studiourile televiziunilor de ştiri şi comunică doar prin intermediul aces-tora. Cum şi televiziunile au "simpatiile" lor, pe care nu e cazul să le mai prezentăm, vizibile şi pentru un neavenit în ale politicii, nu ar fi foarte greu să ne închipuim ce partide s-ar putea instala definitiv la Antena 3, RTV, Realitatea TV sau B1 TV, ori ce ministere şi-ar putea muta sediile în respectivele redacţii.

Preşedintele PNL anunţă la TV, la ceas de seară, că USL-ul se poate rupe dacă premierul va numi o anume persoană în fruntea DNA. Premierul apare în direct, neagă că va face o propunere de numire, dar după câteva ore trimite documentele pe care apare şi numele incriminat, deranjat fiind că procurorul general a făcut anumite declaraţii... într-o emisiune TV. Şeful PNL iese imediat în faţa camerelor de luat vederi şi spune că se desparte moral de şeful Guvernului dar că politic USL rămâne de nezdruncinat. Pelerinajul prin studiourile TV a continuat frenetic, toate disputele fiind tranşate doar în direct. Acesta este doar un episod, dar cam aşa se des-făşoară viaţa politică în general. Se vorbeşte la maxim şi se execută la minim. Ce nu e în direct e deja periculos şi dubios, publicul preferând şi votând un personaj care vorbeşte mult şi bine, dar care nu acţionează în niciun fel spre binele colectiv în detrimentul unuia care face ceva în tăcere şi anonimat. Experienţa proprie a fiecăruia spune că nimeni nu te plăteşte dacă în loc să te prezinţi la birou, stai în faţa sediului şi te lauzi cu ceea ce poţi face, dar din câte se pare nu se aplică şi în cazul conducătorilor.

Aşa stând lucrurile, realitatea chiar nu mai contează, important este ce spui în faţa camerelor de luat vederi. Un exemplu recent. Minis-trul Transporturilor, Relu Fenechiu, a declarat că moţiunea PDL pe tema metroului nu are obiect, deoarece conţinutul nu are legătură cu realitatea, deoarece la metrou "se lucrează": "Moţiunea nu are obiect, deoarece conţinutul ei nu are legătură cu realitatea. Câţi dintre iniţiatori aţi fost pe şantier? Dacă aţi fost, ar trebui să fiţi corecţi şi să spuneţi că la metrou se lucrează". Pentru un telespectator din provincie, lucrurile sunt clare. Pentru cei peste 250.000 de locuitori ai zonei afectate de aces-te lucrări, realitatea este cu totul alta, atât timp cât de o bună bucată de timp nu au mai văzut picior de muncitor pe respectivele şantiere. Totuşi, dacă punem într-o balanţă, putem constata că realitatea expusă la TV cântăreşte mai greu, electoral, decât realitatea din teren atât timp cât milioane bune de telespectatori din provincie nu ştiu cum stă treaba într-un cartier bucureştean şi iau de bune declaraţiile ministrului. Lucrurile se desfăşoară cam la fel pes-te tot în ţară, mulţi văd, puţini cunosc.

Importantă este imaginea, din nefericire pentru cei aflaţi în faţa televizoarelor, lor nu le ţine de foame.