Horvath: Pierderile din reţelele de termoficare din România ating 30-35%

Pierderile din reţelele de termoficare ale municipiilor din România sunt de 30-35% anual şi ajung până la 37% în Bucureşti, dintre care 28% provin din reţelele de transport, conform unei analize realizate de Horvath, companie de consultanţă în management cu 40 de ani de experienţă internaţională.

Principala problemă a sistemelor de încălzire centralizată din România este lipsa cronică de investiţii, atât în reţelele de transport şi distribuţie (care generează pierderi mari), cât şi în zona de producţie, ceea ce duce la nesustenabilitatea financiară a sistemului şi la calitatea scăzută a serviciului. Aceasta determină migrarea consumatorilor către sisteme individuale de termoficare, conform analizei Horvath.

În perioada 2019-2022, investiţiile în reţelele de distribuţie a agentului termic au fost semnificativ reduse: 74 euro per km în Braşov, 55,76 euro în Iaşi şi doar 2,77 euro în Bucureşti. În unele municipii, precum Galaţi, Ploieşti şi Tulcea, nu s-au înregistrat investiţii deloc. Situaţia este similară şi în cazul investiţiilor raportate la fiecare 1.000 de locuitori.

Cantitatea de agent termic furnizată în România a scăzut semnificativ, de la 40,8 milioane de MWh în 1995 la 8,5 milioane de MWh în 2021, iar numărul de municipii cu sisteme de încălzire centralizată a scăzut de la 241 la 69.

Ceea ce a sporit în acest interval a fost numărul de avarii, creşterea fiind mai accentuată în ultimii ani, exemplul Bucureştiului fiind cel mai elocvent: de la 687 de defecţiuni în reţeaua principală de transport (care afectează zone extinse din oraş), în 2016, până la 1813 avarii, în 2021.

Odată cu avariile, au crescut şi pierderile, situate (în intervalul 2019-2022) la următoarele medii în marile oraşe cu sisteme centralizate de încălzire: 78 MWh per km de reţea, respectiv 482 MWh la fiecare 1.000 de clienţi. Numai în Bucureşti, cel mai mare consumator de agent termic, valoarea pierderilor din reţele de termoficare urcă la 36%, respectiv 100 milioane de euro pe an.

În contextul în care oamenii nu puteau rămâne fără căldură, mulţi locuitori din oraşe au înlocuit încălzirea centralizată cu sisteme proprii, cum ar fi boilerele (centralele de apartament). Deşi preţul este de aproximativ 100% mai mare decât cel al încălzirii centralizate subvenţionate de primării, aproximativ o treime dintre locuitori aleg încălzirea proprie. Aceste sisteme individuale reprezentau 26% din consumul total în 2019 şi au ajuns la 29% în 2022.

"Ne învârtim într-un cerc vicios, în care problemele financiare ale municipalităţilor se reflectă în volumul investiţiilor, calitatea serviciului de încălzire centralizată scade constant, iar din ce în ce mai mulţi consumatori optează pentru soluţii individuale. Astfel, se ajunge la costuri din ce în ce mai mari cu producerea energie termică (gaze naturale, certificate de emisii) şi cu pierderi, care ajung să fie suportate de un număr tot mai mic de beneficiari. Este nevoie de o abordare mult mai structurată a problemei pierderilor din reţea decât simpla înlocuire a reţelelor, precum şi de cooptarea la elaborarea soluţiilor a mediului privat, din moment de problemele depăşesc capacitatea de rezolvare de care au dat dovadă autorităţile publice de-a lungul a peste trei decenii", consideră Cătălin Stancu, Consultant, Horvath România.

În viziunea Horvath, principiile pe baza cărora ar trebui rezolvată problema încălzirii centralizate ar fi următoarele:

• Elaborarea unei analize de detaliu a zonelor de termoficare, cu luarea în considerare a unor soluţii hibride (pentru zonele îndepărtate de marile surse de energie termică). Construirea unor centrale termice de cartier, care să înglobeze soluţii sustenabile, ar permite renunţarea la modernizarea a unor mari porţiuni de reţele principale şi secundare. • Altfel, în ritmul actual al modernizarilor, de 100 km pe an, în Bucureşti ar fi nevoie de 40 de ani pentru înnoirea întregii reţele.

• Identificarea zonelor de potenţial geotermal şi utilizarea pe scară largă a pompelor de căldură, în combinaţie cu producerea locală de energie fotovoltaică atât în zonele hibride, cât şi în restul zonelor unde densitatea consumatorilor o justifică.

• Utilizarea surselor de tip "waste to energy" în care zonele de ecologizare din jurul marilor oraşe să dezvolte centrale de cogenerare, care să utilizeze integral resursele rezultate din colectarea reziduurilor menajere.

• Abordarea pe criterii economice a livrării de energie termică şi renunţarea la zonele în care densitatea de consumatori nu mai justifică soluţii centralizate (inclusiv prin migrarea către soluţii locale de producere).

• Transferul către un management privat al întregului sistem de încălzire, inclusiv al managementului de proiect pentru marile lucrări de infrastructură, pe baza unor contracte de performanţă (similar modelelor practicate în vestul Europei).

• Migrarea către un operator de sistem integrat pe verticală (atât sursele de generare, cât şi sistemul de transport şi distribuţie).