iBanFirst: Băncile centrale se apropie de finalul luptei împotriva inflaţiei

Alin Latu, Country Manager pentru România în cadrul iBanFirst, explică incertitudinea din spatele luptei contra inflaţiei şi modul în care aceasta afectează piaţa valutară (FX), înainte de deciziile de politică monetară ale Fed şi BCE de săptămâna viitoare, informează un comunicat de presă, remis astăzi.

Pe termen scurt, există puţine îndoieli cu privire la intenţiile băncilor centrale. Atât Rezerva Federală a SUA (Fed), cât şi Banca Centrală Europeană (BCE) se pregătesc să majoreze ratele dobânzilor cu 25 de puncte de bază în săptămâna următoare. Cu toate acestea, incertitudinea persistă în ceea ce priveşte viitorul. Deşi există dovezi tot mai clare că mecanismele de transmitere a politicii monetare funcţionează mai bine şi mai rapid în zona euro, nivelul inflaţiei continuă să difere între ţări, cu rate mai ridicate în Europa Centrală şi de Est. Totodată, aşteptările pieţei au condus la cea mai lungă perioadă de consolidare pentru perechea euro/dolar din 2004 încoace, regiunea fiind puternic dependentă de perechea valutară pentru comerţ.

În Statele Unite, piaţa monetară indică o perioadă de pauză până în martie 2024, când se aşteaptă ca Fed să înceapă ciclul său de relaxare pentru a contracara încetinirea creşterii economice. Această abordare pare justificată, având în vedere cele mai recente statistici disponibile, care arată că ritmul de creştere din Statele Unite încetineşte. Cu toate acestea, o recesiune este aproape inevitabilă, iar o aterizare uşoară a economiei americane devine acum principala referinţă.

De asemenea, procesul de dezinflaţie s-a accelerat în ultimele luni. Atât inflaţia generală (headline inflation) cât şi inflaţia de bază (core inflation) din iunie au fost mai scăzute decât se aştepta. IPC principal a avut un avansat de +0,18% faţă de luna anterioară în iunie, în timp ce IPC de bază (care exclude preţurile la alimente şi energie) a încetinit la o rată de creştere de +0,16% lună de lună. Aceasta a reprezentat cea mai lentă variaţie lunară din februarie 2021. De asemenea, indicatorul alternativ al IPC de bază al Rezervei Federale din Atlanta, care se axează pe un coş de articole cu preţuri relativ stabile, a înregistrat o scădere la o rată anuală de +2,8%. Acesta este un alt semnal foarte pozitiv.

Totuşi, este încă prematur să vorbim despre o victorie asupra inflaţiei. Există numeroase surse de îngrijorare pe frontul inflaţiei: preţurile petrolului cresc, acordul privind cerealele dintre Rusia şi Ucraina este incert, iar grevele sindicale pot conduce la majorări salariale semnificativ mai mari de 3,5%. În acest context, atingerea ţintei de inflaţie de 2% devine incertă.

Nu este clar dacă Fed doreşte cu adevărat să atingă ţinta de inflaţie de 2% dacă ar implica să împingă economia spre recesiune. Însă acest lucru nu este necesar: o ţintă implicită a inflaţiei de 3% sau o ţintă oficială de 2% nu ar avea implicaţii macroeconomice majore, care ar fi inoportune, mai ales înaintea alegerilor prezidenţiale din 2024. Conform opiniei analiştilor iBanFirst, banca centrală ar putea să urmeze o ţintă de inflaţie medie apropiată de 3% pe termen lung, fără a provoca îngrijorări semnificative pe piaţă. În acest sens, o perioadă extinsă de pauză în politicile monetare după majorarea din iulie reprezintă cel mai rezonabil scenariu.

Pieţelor nu le place divergenţa politicilor monetare, prin urmare, dezbaterea cu privire la o posibilă pauză în creşterea ratelor dobânzilor se intensifică şi în zona euro. Într-un interviu recent acordat Bloomberg, Klaas Knot, membru al Consiliului Guvernatorilor al BCE, a exprimat că înăsprirea monetară după şedinţa de săptămâna viitoare este "cel mult o posibilitate, dar în niciun caz o certitudine", ceea ce a stârnit ample discuţii.

Există un dezacord puternic între membrii consiliului privind direcţia politicii monetare după resetarea din vară. În minuta şedinţei de politică monetară a BCE, publicată săptămâna trecută, câţiva alţi membri au sugerat perspectivele mai multor majorări ale ratelor dobânzilor, inclusiv cel puţin o majorare în septembrie.

Perspectivele economiei zonei euro sunt mai derutante. Uniunea se confruntă cu o recesiune tehnică, iar aceasta se datorează în principal revizuirii în scădere a cifrelor economice ale Irlandei. În ceea ce priveşte inflaţia, situaţia este mai dificilă în zona euro decât în Statele Unite. Cu toate acestea, există şi motive de optimism, deoarece indicele preţurilor de consum (IPC) principal este scăzut, iar inflaţia de bază a avut o creştere medie zero de la o lună la alta, conform datelor publicate pentru luna iunie.

Există tot mai multe dovezi că transmiterea politicii monetare funcţionează mai bine şi mai rapid în zona euro. Cu toate acestea, în acelaşi timp, nivelul inflaţiei diferă considerabil de la o ţară la alta, ceea ce îngreunează sarcina BCE. În Franţa şi în zonele periferice, creşterea economică este mai puternică, iar inflaţia este mai redusă comparativ cu cea din ţările din Europa Centrală şi de Est. Această disparitate poate fi atribuită unor factori precum sectorul serviciilor (care se manifestă mai rezistent în unele ţări decât în altele) şi condiţiile pieţei forţei de muncă (care variază în funcţie de ţară). Analiştii iBanFirst anticipează că exportul dezinflaţiei din partea Statelor Unite prin deprecierea dolarului va contribui la atenuarea presiunilor inflaţioniste în lunile următoare, dacă scăderea dolarului se va menţine aşa cum se preconizează.

Perechea euro/dolar s-a îndreaptat către a zecea zi consecutivă de creştere, traversând cea mai lungă perioadă de consolidare din 2004. Euro ponderat în funcţie de activitatea comercială, care reflectă cel mai bine slăbiciunea sau rezistenţa euro, a atins un nou maxim istoric. Această creştere recentă a euro se datorează, în mare parte, aşteptărilor că Banca Centrală Europeană (BCE) va continua să majoreze ratele dobânzilor, în timp ce Rezerva Federală a SUA (Fed) va face o pauză în acest sens. Cu toate acestea, analiştii iBanFirst consideră că perspectivele ulterioare de apreciere vor fi mai limitate, ţinând cont de slaba creştere economică din zona euro comparativ cu Statele Unite (PIB-ul SUA a crescut cu 82% din 2008, în timp ce PIB-ul zonei euro a înregistrat doar o creştere de 6% în aceeaşi perioadă) şi de estimările că BCE se va abţine de la noi majorări în septembrie. Prin urmare, perspectiva că EUR/USD va atinge pragul de 1,15 în această vară este una exagerată. În opinia analiştilor, EUR/USD se va stabiliza într-un interval cuprins între 1,05 şi 1,12 în cea mai mare parte a semestrului II.

"România şi întreaga regiune a Europei Centrale şi de Est continuă să fie puternic dependente de cursul EUR/USD pentru comerţul extern. În lunile următoare, incertitudinea legată de creşterile ratelor dobânzilor sau posibile pauze decise de Băncile Centrale, precum şi impactul acestora asupra inflaţiei, vor continua să influenţeze evoluţia EUR/USD", explică Alin Latu, Country Manager iBanFirst România.