Iluzia păcii

O iluzie soldată cu o dezamăgire e ceva mai rău decât absenţa iluziei. Valabil şi în dragoste, valabil şi în război. De două-trei zile, de când retragerea ruşilor din Herson a devenit o certitudine, strategi militari, dar şi oameni politici importanţi, ca să nu mai vorbim despre analişti, ne creează speranţa că, foarte curând, se va instaura pacea. Dar dacă nu este deloc aşa? Şi punând această întrebare, nu mă gândesc neapărat la o capcană de natură militară. Ci la o capcană de natură psihologică. Referitoare la un Minsk 3.

Minsk 2, care ar fi trebuit să transforme armistiţiul cu care s-a încheiat raptul Crimeei, a eşuat. Marile puteri ale lumii, care trebuiau să piloteze şi apoi să garanteze un tratat de pace, s-au bâlbâit. Situaţia a rămas în şpagat, până când Putin a decis, după opinia mea şi nu numai a mea, în mod total iresponsabil, să invadeze Ucraina. Acum s-a ajuns din nou într-o poziţie de şpagat, atât pe terenul militar, cât şi pe teren politic. În acest context, ruşii s-au retras dincolo de linia naturală de apărare a Nistrului, prilejuind o exagerat de mare bucurie susţinătorilor lui Volodimir Zelensky. Jake Sullivan, consilierul de securitate naţională al preşedintelui Joe Biden, s-ar fi întâlnit în secret cu reprezentanţii Kremlinului, poate chiar cu Vladimir Putin. Aşa umblă zvonul. Pe care încă nu l-a confirmat nimeni. Dar cert este că a avut o întâlnire cu Volodimir Zelensky. Din nou umblă zvonul că i-ar fi cerut acestuia să accepte tratativele în vederea încheierii unui armistiţiu cu Vladimir Putin, înainte de a fi fost îndeplinită condiţia pusă de el şi parafată printr-un decret-lege, că Ucraina nu va încheia nicio înţelegere cu Moscova, până nu va fi eliberat ultimul metru pătrat de pământ. Coincidenţă sau nu, dar generalul american Ben Hodges, care a condus comandamentul militar al Statelor Unite din Europa, face o afirmaţie ce pare relativ hazardată. Şi anume că, odată cu eliberarea Hersonului de către Ucraina, raza de acţiune a rachetelor HIMARS, care ar putea fi amplasate în Herson, permite distrugerea armatei Federaţiei Ruse din Peninsula Crimeea şi eliberarea, atenţie, până la sfârşitul anului, a acestui teritoriu. Ne aflăm sau nu în prezenţa unei iluzii, care, dacă va fi pulverizată, va face mai mult rău decât bine? Guvernele lumii, sătule până peste cap de acest război, de tensiunile uriaşe generate de el, de costurile fabuloase, supuse unei presiuni din ce în ce mai mari din partea propriilor cetăţeni şi a partidelor de opoziţie, se agaţă ca înecatele de acest pai. Şi se iluzionează la rândul lor. Încercând să inducă euforia şi în rândul populaţiei.

Această săptămână debutează la Kremlin cu un Consiliu de Securitate convocat de Vladimir Putin. Cumva, terenul a fost pregătit de ideologul tradiţional al Kremlinului, Alexandr Dughin, care deplânge pierderea Hersonului, unde încă tronează nedărâmată statuia lui Potemkin, dar, după ce a executat o adevărată lambadă ideologică în ultimele luni, le cere ruşilor să se solidarizeze cu noul ţar şi arată acuzator cu degetul, fără să-i nominalizeze, spre colaboratorii apropiaţi ai acestuia. Ceea ce mă face să cred că vor cădea capete. Iar Vladimir Putin, înainte de a-şi lua din nou avânt, pentru că asta cred eu că va face, îşi va disciplina şi alinia generalii mai mult decât a făcut-o până acum.

Un război cum este cel din Ucraina nu se poate încheia atât de uşor. El nu încetează pur şi simplu. Este adevărat că ambele părţi cam bat pasul pe loc. Peste 20% din teritoriul Ucrainei continuă să se afle sub ocupaţie rusească. Hersonul este foarte important. Pentru că este un punct cu adevărat strategic. Dar nu reprezintă totuşi o victorie ucraineană de asemenea dimensiuni, încât să fie de natură să îndoaie coloana vertebrală a Federaţiei Ruse. Această situaţie de incertitudine, la debutul iernii, ar putea în principiu determina cele două părţi să încheie un armistiţiu şi, tot teoretic, este posibil ca, în perioada de armistiţiu, să fie declanşate şi negocierile pentru un tratat de pace. Am însă convingerea că asta este doar o iluzie. Un război poate fi declanşat relativ uşor. O pace este însă o treabă mai grea. Mai ales în condiţiile în care armele nu au încetat să vorbească.