În Rodos, incendiul a fost stins - reportaj de la faţa locului

În plin august, când anunţi prietenii că redacţia te trimite în Grecia, imediat se aude un "Bravo", cioplit în invidie. Dacă spui Rodos, apare, mai nou, un "ce să cauţi acolo?", altoit în îngrijorare.

Pe acest fond, când m-am apucat să fac bagajul, prima dată am vrut să pun în geantă cămaşa de azbest şi casca de pompier (am o colecţie mică, dar internaţională). Cum ocupau cam mult loc, le-am lăsat pe seama profesioniştilor, pentru că în acest domeniu încă avem şi chiar grecii pot depune mărturie în acest sens. Am plecat la drum ca un preşedinte, animat de dorinţa de a urmări chestiunea cu atenţie şi îngrijorare. Da, ştiu, după război mulţi viteji bat pas de defilare pe la porţi străine, nu e cazul. Cert este că în ciuda asigurărilor date de autorităţile din Grecia, un mic vierme al îndoielii mai roade în sufletul turistului profesionist. Focul a fost oprit, dar cenuşa a rămas.

Am plecat la drum alături de Christian Tour. După aterizarea pe Aeroportul Internaţional "Diagoras" din Rodos am purces mai departe cu picioarele mai pe pământ şi trebuie să spun că o bună bucată din drumul spre Lindos, câteva zeci de kilometri, am fost puţin contrariat, înspre bine, dacă îmi e permisă formularea. Totul era la locul lui, casele, pinii, măslinii, hotelurile, pietrele. Singurul lucru ars pe care îl văzusem era un chiştoc de ţigare, aruncat neglijent lângă un tomberon. În apropiere de Lindos lucrurile s-au schimbat dramatic şi am început să înţeleg cam cum a stat treaba în zonă până acum câteva zile. Maşini arse, copaci carbonizaţi, clădiri distruse, vegetaţie transformată în cenuşă. Oricum ai fi construit, iar eu nu sunt chiar un model premium, tot simţi un nod în gât. Hoteluri care arată impecabil au în imediata lor vecinătate vegetaţie arsă. Altfel, linişte şi pace şi o atmosferă de vacanţă.

Când eşti singur la drum, într-o zonă turistică, primul dialog consistent îl porţi cu un barman. Nu ridicaţi piatra. Poţi cere o cafea şi o apă. Tu ceri, ce primeşti e altă discuţie. În cazul de faţă, barmanul a oferit un aperol spritz, din partea casei, semn că nu este aşa mare înghesuială în zonă. A insistat că respectiva băutură are un aspect vesel şi că el vrea să fie bucurie în jur. Grec fiind, când aude de foc oftează şi înjură. Îi înjură pe oamenii care fac rele, pentru că este convins, ca mulţi alţii, că dezastrul nu este nici întâmplător şi nici fără scop. Până la proba contrarie, aceea care poate face dreptate în justiţie, oftează. "Acum e bine şi lumea să vină liniştită". Când spune asta priveşte spre mare, nu spre dealul cu pini arşi. Ştie el ceva. În zonă, binele vine dinspre mare, la fel şi banii. Oamenii se bălăcesc în mare, copiii râd şi se joacă, muzica grecească sună mai bine aici decât în Drumul Taberei, dar, din când în când, dacă te uiţi mai atent dinspre larg spre centrul insulei sesizezi cum mici particule de cenuşă sunt purtate de vânt dinspre nord spre sud şi de la est la vest.