Început de an, cu flori de Ghenie

Deşi cu perioade lungi de punţi de libertate, noul an a început rapid-rapid şi fără durere. Şi licitaţiile au debutat odată cu Ziua Culturii Naţionale, cu acel 15 ianuarie în care s-a născut Eminescu, marele poet, iar noi, după model iberic, i-am transformat ziua în sărbătoare. Deloc un lucru rău, mai ales că am generalizat experienţa şi vorbim, într-adevăr, de cultura noastră, fără să rămânem blocaţi în exegeza eminesciană. La care ne putem deda oricând, nu trebuie să aşteptăm evenimente speciale. Poeziile recitate la zilele speciale pot fi învăţate oricând şi, dacă le ştii din timp, le poţi invoca oricând, de la momentele intime de discuţie folositoare cu Eul interior până la socializările unde poţi epata cu aşa ceva. Mai ales că sunt din ce în ce mai puţini cei care epatează persiflându-l sau desfiinţându-l vulgar pe tragicul poet.

Pe 15 trecut, casa de licitaţii de artă Alis, cea mai veche şi funcţională din ţară, a ţinut o primă vânzare, cu pictură, dar fără sculptură, cu bijuterii, cărţi şi de toate. Cea mai scumpă piesă a fost, desigur, o pictură. Şi, de fapt, sunt două, un Ressu şi un Theodorescu-Sion, o stranie viziune demolatoare şi una cu femei la râu. Preţurile au fost acceptabile şi accesibile, dar dincolo de acestea recunosc că m-am uitat, cu drag, la o acuarelă din albumul călătoriei la Milano, din 1985, a abstracţionistului Corneliu Vasilescu, la un pastel, culcat şi nud, şi un ulei cu casă în descompunerea locuirii zilnice, ambele de Cornel Raţiu, la un nud asemănător ca viziune de Bogdan Pietriş, la un copil cu pisică de Sava Henţia, ceva gen Bottero avant la lettre, la un preţ mai mare, chiar 30 de milioane, un cuceritor Balcic de Stavru Tarasov, la un preţ infim, o "Intimitate" îmbrăcată, dar bine pictată, de Gore Mircescu, o super-ocazie semnată Emil Ciocoiu, dinainte de Germania, pictură mare la preţ mic, un clar-obscur de Nicolae Furduescu, la 2,5 mii de lei.

Alis continuă formula dintotdeauna, adică licitaţie cu mai multe secţiuni specializate, "Pictura", cea mai atrăgătoare de public şi de bani, fiind ultima în spectacolul licitaţiei. Preţuri bune se plătesc şi pentru alte obiecte, de artă sau de colecţie. Deci, care ar fi următoare secţiune, în ordinea preţurilor? "Bijuterii, bijuterii, te rog eu, iubi" va spune o anumită categorie de public cumpărător. Şi s-ar putea să aibă dreptate: cercei interbelici plini de diamante de toate mărimile, la 4,3 mii de lei, inel de aur de numai 14k dar cu 3 diamante mai mari şi alte 20 mai mici, la 2,6 mii, o interesantă închizătoare pentru un colier de perle, din argint aurit dar cu trei rubine şi 64 de diamante rotunde şi mici, la 2,4 mii, lanţ cu pandantiv din aur 14k dar şi vreo 9 diamante măricele, la 1,8 mii, la acelaşi preţ, o altă închizătoare-pandantiv, pentru colier de perle, din aur 18k şi cu 8 rubine, broşă Art Deco din aur 18k, la 1,6 mii de lei, inel de aur portughez tot de 18k, cu safir şi 20 de diamante mici, la 1,2 mii, cercei pandantiv cu 1,1 mii.

Unele bijuterii au venit în licitaţie cu o poveste, ele aparţinând unor personalităţi şi personaje din vechime şi istorie şi asta aduce un plus la preţ. Melaniei Ghica, fostă Creţulescu, nora scriitorului Ion Ghica, fiind căsătorită cu fiul acestuia, Dimitrie, i-au aparţinut o brăţară de argint vândută cu 1,6 mii de lei, un colier cu zale pe trei rânduri, argint 800, dat cu 1,3 mii, şi două perechi de cercei stil Bauhaus, din argint, vânduţi cu 1,3 şi, respectiv, 8,5 mii de lei. Soacrei, Alexandrina Ghica, i-a aparţinut un medalion cu scene sculptate, din argint, dat cu 500 de lei. La rândul său, arhitecta Eugenia Greceanu este pomenită în licitaţie cu o pereche de cercei din argint, de 1,7 mii de lei, o broşă ovală din metal destul de comun, cu email, de 150 de lei, şi o broşă delicată cu chihlimbar, de numai 100 de lei. O altă ofertă merită povestită: Ion Vicol Panait, bunicul arhitectei Eugenia Greceanu, avea un şirag de mătănii, arhitecta Anişoara Sion a făcut din ele un colier şi o mică broşă gen fibulă pe care Alis le-a vândut cu 360 de lei.

Şi ce merge mai bine cu bijuteriile decât cărţile? Nimic, evident, decât cărţile, toate câştigătoare. La secţiunea "Bibliofilie" a fost aplicată tehnica de la "Pictură", adică oferta cea mai scumpă este ultima: ediţia din 1941 a "Istoriei literaturii române" de Călinescu a scos 450 de lei, "Schiţe de istoria literaturii române", prima parte, din 1885, de V. A. Urechia a primit 200 de lei, G. Dem. Teodorescu, cu "Poesii populare", din 1885, pe care se pare că ar fi autograful lui Pericle Papahagi, a plecat pentru 150 de lei, cele două volume ale romanului "Arca lui Noe" de Ionel Teodoreanu, cu autograful autorului, au primit 120 de lei, la fel cu "Poeme maghiare", dar în română, de Eugen Jebeleanu, cu dedicaţie şi semnătură. Două cărţulii despre Transilvania au adus 330 de lei, probabil pentru că una se referă la "Arta aurarilor saşi din Transilvania", mult mai importantă acum, la exact 60 de ani de la publicarea ei, în 1957. Mult mai slab, "Macedoromânii" de Theodor Capidan a fost vândută cu 70 de lei. Mai vorbim când va fi ales Pino preşedinte! Până atunci, să amintim două cărţi vechi despre artă vândute bine, "Pictura" lui Arthur Verona, studiul tehnic din 1944, adjudecat la 140 de lei, şi "Pictura românească în secolul al XIX-lea" de Oprescu, la 120 de lei. Pentru hipsterii de Curtea Veche avem "Opere" de Mateiu Caragiale, ediţia Perpessicius din 1936, la 180 de lei, iar pentru politicieni vechi şi noi, cu numai 230 de lei, "Probleme de bază ale României" de Lucreţiu Pătrăşcanu, cunoscutul analist politic şi economic care a sfârşit previzibil, anihilat de ai lui.

Şi-a ţinut prima licitaţie din acest an şi casa Goldart. De ceva timp, cunoscuta iniţiativă cultural-comercială a soţilor Ghilduş a intrat sub zodia unui tânăr al zilelor noastre, priceput şi la afaceri, dar şi la artă. La prima întâlnire a venit şi un Ghenie, flori, rude mai mici şi mult mai clasice ale teribilului "The Sunflower in 1937". Estimată la 20-40 de mii de euro, pictura s-a vândut cu 22 de mii. Au mai fost oferite mini-expoziţii Vasile Anghel, mai puţin cunoscut dar foarte bun, Dan Băjenaru sau Ovidiu Oprea, un Eustaţiu Stoenescu vândut cu 3,5 mii de euro. Amestecul total şi alternanţa ameţitoare de contemporani la preţuri mari, cu mai vechi sau de-a dreptul clasici, nu este cea mai bună formulă, ba chiar s-a dovedit dezastruoasă, la alte case. Noul manager al casei Goldart a avut ideea şi are curajul să pună pe piaţă un lot de lucrări de artă în a căror valoare are mare încredere. Şi este convins că vor aduce un profit de cel puţin 15% în următorii 3 ani. Este o ofertă privată de 50 de lucrări cu preţuri ce nu trec de 5 mii de euro, dar nici nu scad sub 250. Vom vedea în cele 338 de zile rămase din acest an neelectoral ce se va întâmpla cu ele şi cu piaţa românească de artă.