Miniştrii de Externe din statele NATO au o importantă reuniune la Bucureşti. Nu este clar dacă au ales Capitala României ca un semn al importanţei pe care o acordă poziţiei noastre geostrategice sau dacă pur şi simplu ne-a venit rândul în urma obişnuitei rotaţiii. Dar, cu certitudine, este pentru a doua oară în istoria recentă, când la Bucureşti ar putea să se ia o decizie istorică. Fie în sensul lărgirii NATO, fie pentru blocarea unei decizii importante în aceste sens. Cheia este Ungaria.
La cealaltă reuniune NATO de maximă importanţă, desfăşurată la Palatul Parlamentului, să ne reamintim că a participat şi Vladimir Putin. În calitate de invitat. Acolo s-a discutat despre lărgirea NATO, care de altfel a şi avut loc, dar, în acelaşi timp, s-a convenit cumva în mod tacit ca acestui proces să i se fixeze o limită spre est, astfel încât nici Ucraina, nici Republica Moldova, nici alte state aflate în trecut fie în componenţa Uniunii Sovietice, fie în sfera lor de influenţă, să nu devină în viitor membri NATO. O înţelegere care nu a fost niciodată pusă pe hârtie. Netransformată într-un document în toată legea. Şi nici într-un angajament ferm al vestului. Acum, tot de la Bucureşti, pot veni unele surprize.
Intenţia este ca două state nordice, Suedia şi Finlanda, să fie primite în NATO de îndată. La capătul unei proceduri accelerate. Sub extraordinara presiune externă, generată de războiul declanşat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei, cele două state au decis să formuleze respectiva solicitare. Iar statele NATO au ajuns destul de rapid la concluzia că ele sunt pregătite din punct de vedere politic şi militar, iar din perspectivă geostrategică sunt piese important ale sistemului defensiv NATO. În acelaşi timp, în calitate de invitaţi importanţi, au mai fost invitate la Bucureşti şi Republica Moldova, Georgia, Bosnia şi Herţegovina. Ministrul de Externe al României, Bogdan Aurescu, a precizat că, începând de miercuri, are loc, găzduită fiind de România, prima reuniune a miniştrilor de Externe din statele NATO, de când ţara noastră a intrat în organizaţie, în 2004. De asemenea, este cea mai importantă reuniune după summitul NATO din 2008, care a reprezentat un moment istoric, care ar putea fi echivalat ca importanţă în această săptămână. Dar tot de la Bucureşti poate veni marea surpriză.
Marea surpriză ne este oferită de Ungaria, o buturugă mică, care poate răsturna carul mare. Statul vecin se confruntă în acest moment cu cea mai mare criză existentă în Uniunea Europeană, o profundă criză economică, iar fără ajutorul Uniunii Europene lucrurile pot scăpa de sub control. Viktor Orban este într-o situaţie extrem de grea. Pe de-o parte, îl ameninţă criza, iar pe de altă parte, Comisia Europeană a decis ca, în principiu, să aprobe Planul de Redresare şi Rezilienţă al Ungariei, dar fără a-i oferi, cel puţin pentru moment, vreun ban. Fără granturile UE, Budapesta este în pom. În această situaţie, Viktor Orban navighează între Scila şi Caribda. Pe o mare extrem de agitată. Şi cumva a fost împins către o soluţie extremă. Să şantajeze Uniunea Europeană. Dar cum? UE nu este NATO. Iar NATO nu este totuşi UE. Chiar dacă o bună parte dintre statele UE sunt membre NATO. Şi, totuşi, Viktor Orban a anunţat un fapt fără precedent pentru un stat totuşi de mâna a doua din Europa. Ungaria îşi va exercita dreptul de veto, astfel încât procesul de lărgire NATO se va bloca. Dar de ce a făcut acest anunţ alarmant, cu o săptămână înainte de reuniunea de la Bucureşti? De ce nu a aşteptat reuniunea propriu-zisă?
Explicaţia este şantajul. A lăsat timp Statelor Unite şi statelor NATO să exercite presiuni la nivelul Comisiei Europene, pentru a se ajunge la un aranjament convenabil Budapestei. Banii destinaţi Ungariei să se deblocheze şi, la schimb, fără prea mult tam-tam, Budapesta să renunţe să-şi mai exercite dreptul de veto. Oare aşa vor sta lucrurile la Bucureşti? Vom afla începând de miercuri. Vor fi cel puţin două zile, miercuri şi joi, când, într-un fel sau altul, România va deveni un important centru de decizie al lumii. Şi tot două zile în care Capitala României va fi practic paralizată, întrucât reuniunea NATO, care va presupune numeroase deplasări prin Bucureşti, se va suprapune cu blocarea celei mai importante artere, unde se vor desfăşura repetiţia generală şi apoi parada oficială de 1 decembrie.